1,027 matches
-
oglinda de cristal.Văd în ochii mei galeși privirea din tinerețe, provocatoare a bunicii mele paterne, gata pentru vreun bal la curtea regală, gata pentru oaspeții și desele petreceri din casele familiei" Fac o piruetă și mă opresc într-o reverență amplă, ca la carte. Într-un décor patinat, Maître Photographe își aranjează aparatele, observîndu-mă din toate unghiurile cu discreție. Un interval în plus pentru mine ca să mă armonizez cu mine însămi, cu noua ipo- stază. Pe pereți, fotografii din expozițiile
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
-și plaseze ironiile ici-colo, prin locurile esențiale. Jocul Sînzienelor... Mi s-a părut istorică anul acesta imaginea celor doi Andrei, Pleșu și Șerban, împreună după paisprezece ani. Ministru al Culturii, la sugestia lui Ion Caramitru, Pleșu a făcut o mare reverență în fața teatrului românesc, numindu-l atunci, în '90, pe Șerban directorul Teatrului Național. Restul sînt vorbe și neputințe. Andrei Șerban are autenticul, normalitatea în păreri, în comentarii, în ton și în atitudine. Are, însă, și exercițiul de a spune ce
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
am gîndit, cîndva, mult timp, cum naiba nu s-a găsit altă combinație de cifre pentru linia erotică. Cum să înceapă ea, repetitiv, inflamant, cu 89 89, cînd mie mi se părea că alăturarea este unică și intangibilă. Ca și reverența pe care s-ar cuveni să o facem celor ce azi nu mai sînt și care atunci, în decembrie, au ieșit ca niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
SĂ CUNOSC!" - îi mărturisește Sey Mondy fotografului. Există o strategie a cunoașterii, descoperită în "armonia deplină cu mediul", în complicitatea cu lucrurile, cu ploaia, cu vegetația, cu păsările, tradusă de Sey Mondy în "starea de saludos", "ceva între salut și reverență", o formă de libertate, o formă de rezistență dar și de purificare, un mod de a rezona cu lumea și de a se identifica cu sensurile ei latente, pentru a le dezvălui. Saludos e o cale spre a găsi "ceva
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
și de corespondență. Pare, ca și Bacovia, un singuratic, un om care a crezut, la modul practic, în "autonomia esteticului". Nu-l mișcă relațiile de putere, este indiferent la cercurile sus-puse în care se mai învîrt scriitorii, acceptînd ca unică reverență pe aceea în fața valorii. Omul este inexistent în absența operei: "un E. Lovinescu cu mîna înțepenită, o imagine de coșmar, cine-ar îndrăzni să și-o reprezinte?" Pentru înțelegerea lui, ca și pentru priceperea lui Thomas Mann, sau a lui
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
pointilismul, muzica concretă pe de o parte, Bach, Haendel, Mozart, Beethoven, Schubert, Berlioz, Liszt, Gheorghe Dima, Alexandru Zirra, Mihail Jora, Achim Stoia, George Pascu, Richard Stein, Sergiu Celibidache, George Enescu, în special Enescu, pe de altă parte primesc cîte o reverență și, totodată, o scrisoare de acreditare cu litere aurite, rotunjite de o peniță sprintenă, grațioasă. ,E o simbioză esențializată între estetic, spațialitate și densitate de idei, expansiunea dominînd asupra repetabilității concentrice, frumusețea de conținut împletindu-se cu aceea a unei
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
i, devenind acum, din secantă la un anumit dat, o asimptotă la o pluralitate sensibilă spre un altceva". Scrisori de acreditare ce confirmă funcția de ambasador pe care o exercită arta sunetelor în configurarea fie a individului, fie a colectivităților. Reverențe, discrete, elegante, smerite, descinse dintr-un atribut rațional care, iată, atunci cînd e viu și activ, are drept ultimă intervenție re-cunoașterea faptului că există pe lume totuși o infinitate de lucruri ce îl devansează. Domnule profesor Gheorghe A.M. Ciobanu, ani
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
zguduit des de convulsii dar lăsînd, la trezire, o neverosimilă stare de bine. Nu-ți revii, din micile cărți interbelice ale unui "ascuns", din spița băutorilor de absint, cu apăsare grea pe piept. Poate doar cu un fior electric de reverență pentru frumusețea coruptă, pentru echilibrul atît de delicat dintre normalitate și nebunie, pentru moartea cu gust de acadea. Portretele, toate, se topesc încet-încet, cum își uită adulții viața de copil, în farmecul unei povești de-o noapte dintr-un tren
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
-le de multe ori cu o anumită solemnitate discretă. Chiar dacă aceasta ar putea părea astăzi desuet, pictura lui Aurel Vasilescu, om de o distincție deosebită, este dominată de cultul frumosului, fie el al naturii, al oamenilor sau al orașului, de reverența față de trecut și față de parfumul său. Casele vechi pictate de el, bisericile de țară, cu atmosfera lor de intimitate sunt, aș spune, un elogiu adus înseși identității românești. Pictorul s-a simțit foarte bine în calitate de târgoviștean venit în București păstrând
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
în ofensivă care poate fi Ștefan Borbély -, nu am nici o îndoială că admirația elegantă din cronici este mai puțin reprezentativă. Este și remarca cea mai plăcută pe care o fac. În fraze armonios construite, ușor retorice, se simte o anume reverență născută dintr-un respect pe care, de altfel, criticul nu și-l ocultează. Critica poate fi și un rafinat tribut, iar admirația care se ghicește este reconfortantă fără a vicia examenul critic. De luat ca model! Ștefan Borbély, Cercul de
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
mai multe biografii de împărați romani semnate de istorici străini. Faptul este, pe de o parte, îmbucurător, întrucât se îmbogățește portofoliul bibliografic al specialiștilor în istorie antică, iar, pe de alta, este trist, deoarece accentuează și mai mult sentimentul de reverență al istoriografiei românești față de cea externă și evidențiază ritmul extrem de lent în care aceasta realizează monografii serioase de personalități antice<footnote Ritmul pare fi cel multidecenal: Vasile Pârvan, M. Aurelius Verus Caesar și L. Aurelius Commodus. A. D. 138-161. Studiu istoric
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cărămidă, ci duhul invizibil al întregii construcții. La fel și criticii: ei sunt constructorii canonului, iar nu elementele lui de construcție. Subiectul (scriitorii din canon) și predicatul (criticii) nu trebuie confundate (confundați). Dar poate că gestul trebuie înțeles ca o reverență față de criticii întemeietori ai canonului pe care editura tocmai se străduiește să-l materializeze în monografii, dar pentru asta nu trebuie încărcat derutant tabloul general. Riscul și orgoliul canonului de la „Aula” abia de la această limită se văd, când trec încoace
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
Baza de plecare este, întotdeauna, aceeași. Concepția dramatică ce vizează în egala măsură cuvântul și sunetul, are aceleași principii. În multe dintre paginile lui, Puccini privește înapoi, către Verdi, se inspiră din modelul ilustrului său contemporan și face astfel cuvenita reverență respectuoasă, recunoscând geniul înaintașului său. Asupra acestor momente vom insista. Până atunci însă, trebuie arătat contextul și vecinătățile teatrului muzical universal în care se află cei doi compozitori. Această privire sintetică, din perspectiva decelată a timpului și a istoriei, permite
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere zimțate, cu pași de corb, de ciută, de urs, de cimpanzeu. Totul va dura abia o fracțiune de secundă, ploaia topindu-ne pînă la călcîi. Cu ultima zdreanță de carne vom face reverența și-apoi ne vom retrage tiptil înainte ca din cer să cadă peste lume cenușa molcomă a trupurilor noastre. Prea tîrziu E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
servituțile activității „de teren”), care-și desfășurau programul între două trenuri, grăbiți să termine mai iute orele, să fugă, făceau o figurație deplorabilă; în recreații mă pomeneam cu câte unul în cabinetul directorial (cu totul cinci profesori), mă salutau cu reverențe penibile, mă lingușeau fără măsură, mă informau asupra propriilor realizări cu o pudibonderie confecționată, apoi treceau la subiect, ar fi dorit, dacă se poate bineînțeles, să-l învoiesc poimâine de la ore, avea o înmormântare în familie, sau trebuia să meargă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
-o din mână de la prima la ultima pagină. Cuprinde o lecție magistrală, de demnitate umană, de vitejie românească, de suferință liber consimțită, fără ifose sau moralizări, fără bătutul cu pumnul în piept. Dar mie, păcătosului, numele de familie demn de reverență al comandorului aerului mi-a redat întocmai vipia unei veri de demult, a unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de sângele fierbinte al celor douăzeci de ani câți număram
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
pohezie), ci o carte de inițiere - în lume, în viață, în libertate, dragoste, poezie. De la apariția Căii Șearpelui, acum cîteva luni bune, s-a scris puțin despre ea; în mod aproape paradoxal însă, acesta e, în fapt, un semn de reverență pentru Gellu Naum, o declarație de dragoste și înțelegere pentru el. Lui Gellu Naum nu-i plăceau cititorii băgăreți și cu atît mai puțin criticii, însăși poezia lui e o inițiere, dincolo de cu-vin-te, de eforturile de pătrundere culturală, de prozaica
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
un astfel de articol...din fiecare rând își fac simțite în mod sensibil prezenta noblețea,duioșia,impreuna-simtirea cu un suflet deosebit,încercat acum,suflet ce a marcat existența unor copii care,maturi în prezent,îi păstrează un respect și o reverența deosebite. Felicitări! Cu stima, Mihaela sunt părintele uneia din elevele acestei minunate doamne și mă bucur să știu că tocmai datorită atitudinii pe care a avut-o,vertical și demn,a contribuit (și vreau să sper că o va face
Doamna Banu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82565_a_83890]
-
Camera Leoparzilor și cei care se întîlneau în ea: restul, adică istoria acelui grup de oameni despre care nimeni n-a știut că sunt un grup va fi povestită altădată și de altcineva (s.n.)". Și mai găsim, în Cronică, o reverență codificată: capitolul Plăcerile tineretului - unde cineva își amintește de "Camera Leoparzilor" și unde, la barul "Șeherezada", îi vedem în plină activitate pe membrii "Corupției Române", ațîțați de o dansatoare exotică, pe placul fantasmelor lui Vinea - este dedicat lui "I. I.
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
certitudine, al cărui corolar putea fi chiar anihilarea spiritului critic", poziție care, alcătuind un "jug de catifea", constituia un "centru de putere" mai mult sau mai puțin agasant. (N. Manolescu este exceptat, deoarece i se adresează în rândurile următoare o reverență.) Pe de altă parte "impostura" și "mediocritatea" nu reprezintă un apanaj al democratizării. Sunt reamintite cu bun-simț, "valurile de maculatură patriotardă ori cedând convenționalului din anii comuniști", "consecințele confruntării cu cenzura și, chiar în cazul scriitorilor notabili, impactul cenzurii interioare
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
grecești, a armatelor napoleoniene cuceritoare; umbra stilului clasic, sobru, uneori chiar rece, degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era să uit, năluca Mariei Magdalena din tinerețe, sălășluită deasupra Catedralei Madeleine, acolo unde ochiul trecătorului creștin
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era să uit, năluca Mariei Magdalena din tinerețe, sălășluită deasupra Catedralei Madeleine, acolo unde ochiul trecătorului creștin încearcă în zadar să zărească o cruce, dar și iluzia absolvirii de
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
respect, dar nici cu impertinența specifică vârstei. Analizează scriitori consacrați (Al. Paleologu, Constantin }oiu, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Manolescu) și, de asemenea, debutanți (Antonio Patraș, Dragoș Varga-Santai), nu-i evită pe cei dificili, la propriu (Marin Mincu, Cristian Bădiliță), execută câteva reverențe la adresa unor autori din dulcele târg al Ieșilor (Mihai Ursachi, Elvira Sorohan) și are, pe tot parcursul volumului, respirația calmă a criticului echilibrat. Bunul simț, în diferitele sale accepțiuni, îl caracterizează. Fără excese, obiectiv și exprimându-și într-o manieră
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
ochiului la adresa deschisă de nepotul său, copil ce repeta, în șoaptă, versurile (de mai sus), versuri pe care urmează să le recite, pe scenă, la serbarea aces tui sfârșit de an. Mda! Reflectam asupra „versurilor”, presupuselor aplauze de la tribuna, asupra reverenței creatorului și, mai conservatori din fire, ne facem cruce, apoi scuipam. Scuipam și în sân, nu de alta, dar la vremuri noi, tot ei, cu recreații noi! Fără a fi istorici sau critici literări în domeniu, totuși, fie și numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
retragă discret. Din acest punct de vedere, afirmă Gracián, a ști și a ști să o arăți înseamnă a ști de două ori (p. 45). Ceea ce-i unește pe toți acești gînditori în fața cărora eseistul face o plină de respect reverență este un anumit mod de a privi și de a înțelege lumea. Altminteri, unii dintre ei fac elogiul moderației și al înțelepciunii practice la nivelul individului (chiar Machiavelli și Gracián, cele două exemple citate mai înainte), alții se ridică la
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]