221 matches
-
în perfectă stare de curățenie și funcționare. Este interzisă cîntărirea mărfurilor prin aruncarea sau apăsarea lor pe cîntar, tăierea sau împachetarea mărfurilor pe talerele cîntarelor; d) să servească pe cumpărători, consumatori sau pasageri în ordinea prezentării lor, răspunzînd în mod reverențios cererilor acestora; ... e) să aibă o ținută îngrijita. Lucrătorii din unitățile de produse alimentare și de alimentație publică și cei care în munca lor vin în contact cu produsele alimentare - preambalare, sortare, preparare - vor purta echipamentul de protecție sau uzură
EUR-Lex () [Corola-website/Law/134934_a_136263]
-
prin activitatea sa publică sau privată, prestigiul funcției sau al autorității vamale; j) să fie respectuos față de personalul ierarhic superior, față de colegi și de personalul din subordine; ... k) în timpul serviciului să-și decline numele și să se adreseze în mod reverențios persoanelor din afara instituției, cu care se află în relații de serviciu. Este interzis fumatul în timpul controlului vamal; ...�� l) să anunțe conducătorul ierarhic superior cu privire la lipsa de la domiciliu, precum și locul unde se află, în cazul personalului vamal al Direcției de supraveghere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120099_a_121428]
-
prin activitatea sa publică sau privată, prestigiul funcției sau al autorității vamale; j) să fie respectuos față de personalul ierarhic superior, față de colegi și de personalul din subordine; ... k) în timpul serviciului să-și decline numele și să se adreseze în mod reverențios persoanelor din afara instituției, cu care se află în relații de serviciu. Este interzis fumatul în timpul controlului vamal; ... l) să anunțe conducătorul ierarhic superior cu privire la lipsa de la domiciliu, precum și locul unde se află, în cazul personalului vamal al Direcției de supraveghere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151125_a_152454]
-
Este o sărbătoare deosebit de sobră și austeră, care cuprinde un post absolut de 25 de ore care marchează ziua ispășirii. În Torah este numită Yom haKippurim („Ziua ispășirilor”). Este ultima din cele zece „Yamim Noraim” („Zilele Penitenței” sau ale „temerii reverențioase”) care încep cu Anul Nou ebraic Rosh Hashana. . În calendarul ebraic începe la apusul soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice Tișrei (lună care corespunde ultimei jumătăți a lui Septembrie și primei jumătăți a lui Octombrie din
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
relatează evenimentele pregătitoare și Pătimirea : Isus apare ca Mesia condamnat () și renegat (), ca «rege al Iudeilor» refuzat și batjocorît (). În epilog (), femeile apar ca ucenici exemplari care îi urmăresc și îi observă atent moartea și înmormântarea () și primesc cu teamă reverențioasă și silențioasă vestea Învierii lui (). Concluzie: în întregimea sa, Evanghelia după Marcu, reprezintă parcursul oferit credincioșilor ca să descopere progresiv misterul lui Isus și să se dispună a-l urma pe calea lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
post anual care durează 24 de ore (conform cu Leviticul 23:32) pe durata celei mai sfinte zile din calendarul biblic. În Pentahteum această zi este numită Yom ha-Chippurim ("Ziua Ispășiților" sau "Ziua Albirilor"). Este una din Yamim Noraim ("Zilele temerii reverențioase"). Yamim Noraim sunt Roș hașanah (sau Începutul Anului) și Yom Kippur, respectiv primele și ultimele două zile din "Cele Zece Zile de Întoarcere" (Teșuva) după începutul anului. Congregațiile mesianice-iudaice fac eforturi serioase la prezentarea unui raționament pentru ținerea Zilei Ispășirii
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
naturale ori artefacte incongruente, ca și dialogul între marile spații aerate, eterice, diafane și formele de o fascinantă realitate tactilă și vizuală, figurate până în cele mai mici detalii cu o pregnantă acuratețe a reprezentării, aparțin strategiei de factură postmodernă (nedisimulat reverențioasă suprarealismului)". Critica germană - mai ales cea de stînga - era (și mai este!) controversată în aprecierea integrală a artistului. Lui Radu i s-au reproșat consecvent incursiuni sistematice în antichitate, în diverse vestigii arhitecturale în descompunere sau șantiere arheologice, pe care
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
interiorul semicercului selenar întruchipează sinele eliberat, "siddha". Un alt simbol jainist este silaba "om" și reprezentarea acesteia. În hinduism, "om" este silaba sacră a genezei, este sinonim cu "Logosul" creator al grecilor; jainiștii vor vedea în acest cuvânt o formă reverențioasă de a numi cele cinci parameshthis, sau ființe evoluate spiritual: Arihantas (sau tirthankarașii), Siddhas (eliberații), Acharyas (învățătorii), Upadhyayas (preceptorii) și Munis / Sadhu (călugării). Rostirea prelungă, din adîncul ființei a acestei silabe indiene este de fapt în jainism o contaminare a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
arătat și vouă la fel de prietenoasă! Am, ca să vezi, nostalgia Iașilor nemaivăzuți de peste șase ani, și în acest cadru, de atâtea ori neasemuit, ești elementul uman cel mai apropiat mie și cel mai dorit. Amintește-mă, te rog, doamnei în chip reverențios, iar pe tine te îmbrățișez, dorindu-ți toate câte ți le dorești însuți și alte multe bucurii. La anul și la mulți ani! Șerban [Nicolae Bagdasar, Str. I.L. Caragiale, nr. 13 - Iași]. * [București], 6 decembrie [1]954 Dragă Niculae, Mă
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
îl aștepta. Ați făcut o plimbare la râu? — Da... ca să-mi mai omor timpul. Ce este? — A sosit un mesager. — De la cine? Fără să răspundă, Heishichi îi dădu o scrisoare. Era de la Sessai. Înainte de a tăia plicul, Ieyasu îl ridică reverențios la frunte. Sessai era un călugăr al sectei Zen, care lucra pe post de consilier militar pentru clanul Imagawa. Era profesorul de la care Ieyasu învățase atât știința de carte, cât și artele marțiale. Scrisoarea era concisă: Diseară, Domniei Sale și oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lămpi era aproape consumat, iar feștilele gata să se stingă sfârâiau încet. Deodată, Nobunaga săltă capul și strigă: — Sai! Sai! E cineva aici? SENIORUL CU DINȚII ÎNNEGRIȚI Ușa din lemn de cedru se deschise fără zgomot. Sai făcu o plecăciune reverențioasă în fața lui Nobunaga și închise încet ușa în urma ei. — V-ați trezit, stăpâne? — Ce oră e? — Ora Boului. — Bine. — Ce porunci dați? Adu-mi armura și pune să-mi înșăueze calul. Și pregătește-mi ceva la micul dejun. Sai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sub acoperișul casei unui războinic de provincie. Bătătorul de bambus dintre degetele lui Nene scoase un sunet vioi, când începu să bată ceaiul. Era stânjenită de cuvintele tatălui ei, dar Mataemon nu observă. Luând vasul cu ceai și ridicându-l reverențios la buze, arcașul bău din lichidul verde înspumat. Pe chipul lui se vedea că-i plăcea dimineața aceea. Dar, deodată, își schimbă gândul: „Dacă fiica mea se va muta în altă parte, n-am să mai beau ceai ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
galopă înainte în același timp în care Akechi Mitsuhide revenea grăbit din avangardă. — Ce este? — Mesageri imperiali. Nobunaga, care era surprins și el, descălecă repede. Cei doi mesageri sosiră cu o scrisoare de la Împărat. Cu o plecăciune adâncă, Nobunaga răspunse reverențios: — Ca războinic de provincie, nu am alte capacități decât să iau armele războiului. De pe vremea tatălui meu, am deplâns mult timp starea jalnică a Palatului Imperial și neliniștea din inima Împăratului. Astăzi, însă, am venit în capitală dintr-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
La vederea lui Nobumori, Nobunaga își aminti dintr-o dată. — A, tocmai. Cum a mers afacerea aia în continuare? întrebă el grăbit, dându-i ceașca pe care o avea în mână pajului, spre a i-o oferi lui Nobumori. Nobumori ridică reverențios ceașca la frunte și, studiind expresia stăpânului său, repetă: — Afacerea? — Întocmai. Ți-am spus despre Shojumaru, nu? Fiul lui Kanbei - cel care e ținut ostatic în castelul lui Takenaka Hanbei. — A, vă referiți la problema ostaticului. — Te-am trimis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, își ghici norocul, dar prima oară îi ieși ghinion. Mai trase o dată, pentru a vedea din nou scris „Nenoroc”. Un moment, Mitsuhide rămase tăcut, ca de piatră. Luând cutia cu sorții, o ridică reverențios la frunte, închise ochii și trase pentru a treia oară. De astă dată, răspunsul era: „Mare noroc”. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de deșarte cum își trăgea norocul, imaginându-și că nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
păru aproape surprins de gestul deliberat al lui Hideyoshi și se întoarse în direcția aceea, grăbit, în genunchi. Era un om slab din fire, iar expresia lui alarmată părea aproape vrednică de milă. Privind spre Samboshi, Nobuo făcu o plecăciune reverențioasă. De fapt, era chiar prea politicos. Nu tânărul senior dădu din cap a aprobare, ci Hideyoshi. Samboshi era un copil năzuros și răsfățat dar, din cine știe ce motive, când ședea pe genunchii lui Hideyoshi, stătea cuminte ca o păpușică. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase la adresa conducătorilor politici și a discursurilor și îndrumărilor acestora, pentru a spune, abia în final, adevărul deghizat, bine împachetat al convingerilor adevărate, fac aceste discursuri foarte greu de înțeles. Doar răbdarea analizei minuțioase și obișnuința cu discursul epocii pot descuia
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
kippùr, Ziua ispășirii) - este una din cele trei mari sărbători evreiești; este ziua de post religioasă ebraică care celebrează ziua ispășirii. În Torah este numită Yom haKippurim ("Ziua celor care ispășesc"). Este una din așa-zisele Iamim Noraim ("Zilele temerii reverențioase"). Iamim Noraim sunt Roș hașana și Yom Kippur, respectiv primele și ultimele două zile din cele Zece zile ale Penitenței. Hanuka (în ebraică חֲנֻכָּה sau חנוכה) reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" sau "Sărbătoarea luminilor". În sinagoga
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
-o în dar? se miră Liza. - Chiar ea. Dar asta nu e tot. Povestea cu apa înțeleaptă și cu versul tău vrăjit, dragul meu Teodor, începe cu multe veacuri înainte... La aceste vorbe Teodor se ridică și el brusc, salută reverențios și ne părăsește luându-și cu el taina și cerga... Rămânând singuri, Liza mă duce la o cârciumă din apropiere, mă ia de ambele mâini, mă plantează în grădina micuță și pe când așteptam cafeaua, scoate ca din pușcă: - Povestește. Povestește
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
considerare faptul că aveam un musafir în casă. Însă Adam a râs amuzat. După o vreme, l-am dus s-o vadă pe Kate. Amândoi am intrat tiptil în cameră. —Pot s-o iau în brațe? m-a întrebat el reverențios. — Sigur că da, i-am spus eu zâmbind, emoționată de fascinația lui. Mi s-a părut că faptul că un bărbat mare și puternic voia să-mi vadă copilașul era cea mai dulce chestie de care auzisem vreodată. Cam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întrebat Helen cu o voce cântată, plină de inocență. Părea mult prea nepăsătoare și blazată. Cunoșteam tonul ăsta. Știam că nu prevestea nimic bun. Cu cine? a întrebat Anna. —Cu o protestantă, a răspuns Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am trecut-o pe Kate din brațele mele într-ale lui. Și ce expresie avea James pe față! Arăta de parcă subit ar fi devenit retardat mintal! Era plin de zâmbete, ochii îi străluceau, iar pe chip îi înflorise o expresie reverențioasă. Sigur că ținea copilul complet greșit. Îl ținea pe-o parte, în loc să-l țină pe de-a lungul. Orizontal, nu vertical. Oamenii care nu știu nimic despre copiii mici îi țin în felul ăsta. Știu asta pentru că și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Kate a început să plângă. Normal, bietul copil! Era ținută ca un covor strâns sul de un om total străin. Voi n-ați plânge? James s-a speriat. —Ce are? m-a întrebat. Cum o fac să termine? Expresia reverențioasă dispăruse. Fusese înlocuită de o teamă evidentă. Știusem eu că tot comportamentul ăla de băiat bun fusese numai o mască. — Ia-o, mi-a zis James aruncându-mi-o pe Kate. S-a uitat la noi amândouă cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din episcopii săi, mereu același, un prelat de origine vietnameză. În schimb, remarcam prezența cardinalului la recepțiile oferite de țări europene importante precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să fim serioși, fetelor! Ce vă ploconiți așa
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
constituie... un drept. Relațiile între două state pot fi foarte bune, ca și relațiile între doi oameni, fie unul oricât de mare, altul oricât de mic, fără ca dreptul unuia să sufere sub pretențiunile celuilalt. Toată buna cuviință, tot dicționarul espresiilor reverențioase și politicoase le poate revărsa cel mic asupra celui mare, [î]i poate da toată cinstea cuvenită, fără ca - cu toate acestea - cel mic să cedeze din dreptul lui nici atât cât e negru sub unghie. Ce au făcut însă guvernul, d.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]