206 matches
-
intimitatea, "fața" celuilalt. Ea, buna măsură care te învață să nu agasezi, este, de fapt, esența onoarei cotidiene, în fața căreia oricine se descoperă. Paginile despre salut sînt un ghid pe puncte al trecerii printre oameni, și al "ciocnirii" cît mai reverențioase de ei. Copios, în tot cazul, și putînd sta alături, trecînd o punte dinspre vremea în care orășeanul începea să învețe un obicei, pînă în timpurile de azi, cînd el a devenit aproape impracticabil, de paginile lui Radu Paraschivescu, este
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
altu'." Aș fi jurat că Dorinel s-a încruntat și că i s-ar cam fi urcat sângele la cap: "Te pomenești că acu' oi fi și tu deșteaptă!" "Sunt, da", afirmă dumneaei cu convingere. Se întoarse imediat către mine, reverențios și cu un ton catifelat: "Sigur, nici pe departe ca Șefu', da' sunt și eu un picuț deșteaptă." Asta era o tipă care voia să ajungă departe. Cred că deja începuse să aibă viziunea unei cariere. Pentru început, îmi închipui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei Sanitarului,,. Câte cadre are voie să tragă? Redactorul -șef Dezideriu Își privește subalternul cu o mirare care Încet se transformă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
întrebările lui sunt și ale mele. Sunt două săptămâni de când ea nu a mai venit. În ciuda degradării, Licornul rămâne o ființă măiastră și deosebit de delicată. Nu stă de vorbă cu toată lumea. Nici mie nu mi-a vorbit de la început. Înclina reverențios din cap și-mi răspundea mereu laconic. Din ziua în care am apărut cu ea, lucrurile s-au schimbat. Licornul s-a deschis ca o carte de basme frumos colorată. Îi ascultam nemișcat poveștile din vremurile lui de glorie; mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a sculat abătută, a pus cu ușurință cartea la loc în bibliotecă, exact la locul ei, înțesat de praf, de unde nu a dislocat-o nimeni timp de mai bine de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-au păstrat poziția de cinste în tot acest răstimp, fără să se prăvălească leneș una peste alta, puțin îngrijorate de îndelunga ei absență, apoi s-au reașezat, înghesuite, pregătindu-se pentru somnul lor îndelung. Acest pasaj probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prof. Ion Ștefan, Arefeană, București, 2008. Demnitatea cu care și-a trăit viața nu-i oferă autorului, din nefericire, imunitate în ipostaza de poet. Poemele sale, demodate și naive, îl fac să zâmbească ironic chiar și pe cititorul cel mai reverențios: „Curajul în luptă și sacrificiul suprem / Au fost trăsături sublime ale acestui popor, / De ce astăzi frica și capul plecat, / Nimic nu explică misterul schimbat. // Cumva în fruntea țării au ajuns / Doar lașii și proștii, nătângii și hoții? Priviți cum se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
culegem ? Unde o vom depozita ? Cum o vom proteja de frig ?" și câte altele. O mașină militară kaki s-a ivit la marginea pădurii fără să fi auzit zvon de motor și din ea a coborât șoferul care a deschis reverențios ușa ajutând să coboare doi militari. Când s-au apropiat, mi-am dat seama că erau mari în grad. Copiii nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat cu capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se însoțește de umbre fantaste, prin intermediul cărora "tensiunea ideii se destinde adesea în feeria melancoliei". Glosator inteligent, cu voluptatea lecturii și a scrisului, însă ușor retractil în economia mai totdeauna aprobativă a comentariului d-sale, recurgînd la ipostaza unei comprehensiuni reverențioase, Iulian Boldea nu evită totuși complet rezervele. Chiar dacă nu apar la suprafață, diferențierile se pronunță în scrisul d-sale, care altminteri ar deveni convențional, fad. Instrumentul cu ajutorul căruia își notifică neconsimțirea e deseori citatul. Explicația să fie o anume sfială
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
revista Viața românească, Noica le cerea exegeților să-i caute spiritul exclusiv în opera scrisă, ocolindu-i cu totul viața - dacă i-am respecta dorința, nici un rînd din dosarul său nu ar trebui luat în seamă. Numai că, oricît de reverențioși am fi față de memoria lui, trebuie să recunoaștem că Noica, recomandîndu-le cercetătorilor să-i neglijeze viața, dădea glas mai curînd unei precauții intime decît unei reguli care, respectată întocmai, ar fi fost o condiție a înțelegerii filozofiei sale. Noica își
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
o „artă în pericol”. Se lansează în plină aventură quijotescă, considerînd „a fi potrivit și necesar” să organizeze „metaforice” funeralii pentru acea epocă. Samuel Riba are, ca și alți protagoniști ai romanelor vilamatiene, fibra și febra unui Don Quijote, inclusiv atitudinea reverențioasă pentru modelul livresc. Avînd în vedere că recviemul este destinat unei epoci „în care Joyce a fost cel care a domnit”, „unul din marile sale momente stelare”, „o culme”, „epifania erei tiparului”, înainte de „afonia” lui Beckett, atunci locul ales pentru
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase la adresa conducătorilor politici și a discursurilor și îndrumărilor acestora, pentru a spune, abia în final, adevărul deghizat, bine împachetat al convingerilor adevărate, fac aceste discursuri foarte greu de înțeles. Doar răbdarea analizei minuțioase și obișnuința cu discursul epocii pot descuia
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
Realismul socialist se convertea în suprarealism politic, în spiritism dialectic. Mihail Suslov se întâlnea cu Salvador Dali. Madame Blavatsky revenea în compania tovarășei ministru al Culturii, membră a CC al PCUS, Ekaterina Furtseva. La propunerea lui Hrușciov, care o invoca reverențios, în cuvântul de închidere, pe vechea militantă, Congresul (la care participa și delegația PMR condusă de Gheorghiu-Dej și din care făceau parte Nicolae Ceaușescu, Petre Borilă și Leonte Răutu), a adoptat în unanimitate (cum altfel?) „Hotărârea privind Mausoleul lui Vladimir
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
uităm, și Dumitru Micu în Istoria... sa), nu același lucru se poate spune despre Ioana Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
mustața și barba albe, aranjate impecabil, cu obrazul prelung. Pentru o clipă am impresia că stau față în față cu eroul lui Cervantes, ajuns octogenar. Afișează o noblețe discretă, luminoasă. Cu mâna stângă se sprijină într-un baston. Mă întâmpină reverențios și mă poftește înăuntru. Din vestibulul îngust, intru în chilia de lucru a domnului Pienescu printre două etajere foarte înalte, care găzduiesc cărțile stăpânului casei și care țin locul unui perete despărțitor. Odată instalată în locul în care urma să înregistrez
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
arătat și vouă la fel de prietenoasă! Am, ca să vezi, nostalgia Iașilor nemaivăzuți de peste șase ani, și în acest cadru, de atâtea ori neasemuit, ești elementul uman cel mai apropiat mie și cel mai dorit. Amintește-mă, te rog, doamnei în chip reverențios, iar pe tine te îmbrățișez, dorindu-ți toate câte ți le dorești însuți și alte multe bucurii. La anul și la mulți ani! Șerban [Nicolae Bagdasar, Str. I.L. Caragiale, nr. 13 - Iași]. * [București], 6 decembrie [1]954 Dragă Niculae, Mă
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
a cîntat sigur și emoționant fragmentul Montagues și Capulets din suita Romeo și Julieta de Prokofiev. Ca și Mihai Ritivoiu, clasa a zecea, pian, profesor Alma Apostoleanu, care a cîntat Bouree din Suita op.10 de George Enescu. Sobru, tacticos, reverențios, un muzician cu gesturi studiate, care se respectă, care își respectă auditoriul. Și asta se învață în școală. Și ce ar fi talentul fără studiu, fără psihic, fără vis, fără șansă. Am făcut ochii roată prin sala plină. Aici au
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10773_a_12098]
-
coniac, îi cerea bărmăniței de la Continental, cu vocea lui de catedrală: O candelă, vă rog! În același Continental, inimitabilul Blehan, de la același Național, îi cerea aceleiași bărmănițe aceeași cinzeacă, indicîndu-i doar gestic măsura, aplecîndu-se peste bar și îndoindu-și feminin reverențios piciorul în spate, cum Thisbea din „Visul unei nopți de vară”, memorabil travestită de el. Nu mă pot sustrage, la rîndu-mi, unui pedantism sistematic. Justificat, cred. Urmărind, cu asiduitate bine temperată, topul englezesc (și american, francez, spaniol încă) al romanului
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
chestiune mai delicată, mai fragilă, mai gingașă, mai subtilă? Sexy Brăileanca (dezarmată, după ce s-a uitat din nou în dicționar): Îî? Patapievici: Exercită presiune asupra dumneavoastră necesitatea stringentă a unei traduceri simultane? Sexy Brăileanca: Ăă, da... Patapievici: Adresez regiei rugămintea reverențioasă de a dispune prezența unui translator aici, în platou, pentru a intermedia transferul de idei dintre mine și remarcabila doamnă Sexy Brăileanca. Coboară de undeva de sus, pe o sfoară, un traducător cu aparență de cocalar (genul cu care s-
Sexy Brăileanca şi Patapievici, într-un show preţios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19379_a_20704]
-
tipurile de autoturisme și aeronave, modul de funcționare și capacitățile lor. „Îmi aduc aminte de recreațiile noastre”, îmi spune domnul Jurchescu, rememorând clipele de destindere după câte o oră de curs în clasă. „Nu-l strigam pe nume. Ne adresam reverențios, Măria Ta, iar el mă striga, cum e de fapt obiceiul în fiecare liceu din lume, cu o poreclă: Jurchi, iar pe Heltmann, pur și simplu Helti. În schimb, ne îndemna cu gesturi largi, prietenești, să ne urcăm în motocicleta
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație cu cutare ori cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
undă cu autorul: Bătrână la fereastră - urmărind în stradă luminile de Înviere * Gata să apună, soarele printre sălcii a aprins balta * Odihnă în parc - pe foaia cu haiku-uri cade o frunză Închideam ochii reprimându-mi o maliție ușor i-reverențioasă de care nu mă credeam în stare (Să dăm Cezarului ce este al Cezarului!), zicând în sinea mea: Trebuie să recunosc că autorul are spirit de observație. Și mie mi-ar fi plăcut să semnez poeme de calitatea asta: Chiar
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
de către doi hamali haitieni. Capitanul Francesco Grosetto, italian de origine, nu scapă prilejul să mă salute jovial de departe. Norocul meu. - Si può solo immaginare cosa sia la felicità è di averti con noi! îmi strigă el, fluturându-și mâinile reverențios. - Grazie, capitano, îi răspund fără să mă opresc din mers. Buona fortuna! Haitienii știu unde este cabina mea și se strecoară anevoios printre pasagerii îmbarcați deja ( la Marsilia, probabil! ), lucru pe care îl fac și eu, sperând să nu mă
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
contemporani de limbă spaniolă, trăitori, atât în Peninsulă, cât și în America de Sud. A existat o persoană, grație căreia, aceste texte au prins viață în limba română sub această formulă (aș zice magică!) - scriitorul Corneliu Leu, căruia traducătorul îi aduce mulțumiri reverențioase. Așa se întâmplă. Există cineva, undeva, care te împinge din urmă, își asumă inițiativa și apoi devine responsabil de ispititoarea aventură care se numește literatură, fie originală, fie tradusă. Este vorba, desigur, doar de un pretext, un bobârnac dat cu
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Viața alături”. S-a mai “infiltrat” cineva în “imperiul negrului”, ca să-l “radiografieze”- simplamente privind o tablă de șah (pagina 22)? Ființa mamei poetului apare, cu oarecare periodicitate, în mai multe poeme din volum, luând - sub impulsul unei iubiri profund reverențioase - chipul unui “Tablou” sau accentul unor “Iluzii” tardive. Pepită de înțelepciune, poezia filosofică ni se prezintă în același mod : strecurată printre “suratele” sale și împletită uneori cu credința creștină sau - nu în ultimul rând - punctată discret cu umor elevat . Într-
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
altă sferă a creației artistice, profund evlavioasă, dăruindu-ne lumina purității sufletești și a credinței de nestrămutat în Dumnezeu și puterea sa atotcreatoare. Poemul se dovedește a fi un veritabil concept, un mănunchi de meditații filosofico-religioase exprimate direct, sobru și reverențios - metafora fiind expresia poetică a gândului, un drum subtil al autocunoașterii - pornind de la ideea că omul este sămânță divină, creat după chipul și asemănarea creatorului. Poeta se înalță deasupra suferinței și bucuriei omenești, deasupra trăirii materiale ce-a fost și
VICTORIŢA DUŢU ŞI FILOZOFIA CREDINŢEI de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349887_a_351216]