81 matches
-
avangardei românești s-ar explica, după E. Lovinescu, prin faptul că aici, «fenomen de reacțiune postbelică», exista ambiția să se realizeze «o artă internațională peste hotare». În general, credea criticul, spiritul semit are aplecare către negație, iar corelatul acesteia este revoluționarismul de ordin estetic, ca și politic. Se întâlnea astfel cu G. Călinescu, care va emite despre scriitorii de origine iudaică din literatura română următoarea observație: «Ei sunt întotdeauna informați, colportori de lucrurile cele mai noi, anticlasiciști, moderniști, compensează inerția tradiției
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
uneori veleitară, alteori strangulată în viziuni extrem subiective, fiind o continuă trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar revoluționarism. Intelectualismul poeziei barbiene nu rezidă numai în tehnică; în lipsa de sentimentalism, am putea spune chiar de sentimente, a acestei poezii, descoperim un intelectualism de substanță. Este caracteristică absența unei poezii erotice directe; confesia nu intră în materialul poeziei barbiene. De la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se concentrau pe regina României, ca romancier mi-am permis să întocmesc, să fabulez uneori, să analizez alteori stările sufletești posibile, să mă chinuiesc pentru a da o arhitectură cât mai coerentă alegoriei acestei povești de dezamăgire, dragoste, cinism politic, revoluționarism, răbufnire de sentimente, nevoie umană de mângâiere și minciună, etc. și să prezint „cronica apocrifă a unei iubiri imaginate” dintre regină și Ion C. Brătianu, cel care, în ciuda soțului ei, îi dă și satisfacția impunerii unor politici liberale, dar și
(2) DE-ALE SCRISULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358138_a_359467]
-
rămân, ceea ce face să se ițească la haijin-romancierul din „radiografierea“ noastră, întru îmbogățirea paremiologic-valahă de registru înalt / cult, dar printr-o dublă substituție, apă - domnie / domnii și piatră / pietre - scaun / scaune-ale-regalității), Domniile trec / scaunele rămân -, roman a cărui acțiune - dinspre revoluționarismul Pașoptist / re-Unionist al unor puternice personalități istorice de nobili eroi-masoni din Principatele Valahe al Daciei Nord-Dunărene (Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu ș. a.) „principate“ aflate între roțile dințate ale celor trei imperii evmezice și burgheze, Imperiul Otoman
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Dar școala istorică romantică, fie și în latura sa revoluționară, se vădește, totuși, destul de îngustă pentru marele nostru înaintaș, care a cultivat izvorul istoric într-o modalitate modernă, critic, concepând evoluția societății într-o viziune științifică, revoluționară și profesând un revoluționarism democratic, ce-1 situează mult deasupra romanticilor. Definirea influențelor exercitate asupra operei și vieții lui N. Bălcescu a fost și rămâne o îndatorire utilă, dar o cunoaștere profundă a locului pe care l-a ocupat și a rolului pe care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Gherea l-a conceput prea mult ca un raport de cauzalitate - conținutul operei ca un efect al mediului.” Ține să introducă un corectiv, și acesta e factorul individual, temperamentul, cu „predispozițiile înnăscute, predispozițiile la pesimism sau optimism, la reacționarism sau revoluționarism, la egoism sau la altruism generos” (Note și impresii, 1920). Condiția estetică a artei i se pare de la sine înțeleasă, lucru omis, nu o dată, de adversarii lui atunci când îl contestă: „Când studiezi idealul unui scriitor, asta însemnează că prealabil ai
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
care preceda sau Însoțesc elaborarea teoriei câmpurilor. „Ideologia iacobina”, un articol publicat În 1966 (cf. Bourdieu, 2002, pp. 55-61), e o luare de poziție a sociologului educației din acea vreme la adresa criticii tradiționale a sistemului de Învățământ, fundamentul „ideologiei iacobine”: «revoluționarism verbal», critici care justifică mai degrabă sistemul dând impresia că-l contesta. Bourdieu consideră atunci, ca și mai tarziu, că ar trebui formulate Întrebări corecte privind responsabilitatea școlii În locul reproducerii «mitului egalitar» al ideologiei iacobine: sistemul școlar contribuie la legitimarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mult decât un stăpânitor de stat, oferă lumii o altă posibilitate de existență umană, anume, prin propria sa rațiune. Scrierile lui, și când vorbim de Europa Est-Centrală, cu deosebire eseurile istorice, își pun pecetea asupra noii gândiri. Reformismul, ca și revoluționarismul, se inspiră din mulțimea considerațiilor voltairiene. Cu Rousseau rațiunile iluministe pătrund o dată mai mult. Numărul volumelor sosite la Alba-Iulia este mai modest, ceea ce nu ne împiedică să observăm amploarea contactelor cu ideile politice cuprinse în ele. Două creații am întâlnit
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lui Ion Brătianu. Dar în curând am aflat că "Opoziția unită" era conservatoare! Atunci m-am sfârșit. Eu conservator?! Și n-am mai fost cu "Opoziția unită". Și am rămas revoluționar înflăcărat, dar fără să știu unde să-mi pun revoluționarismul. Cînd m-am dus la Bârlad, în trei zile am devenit socialist, ateist fără milă, naturalist în artă, fonetist în ortografie!) În gimnaziu am fost legat cu mulți băieți - mai ales evrei. Dar n-am avut adevărați prieteni (afară de ceilalți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic. Monologul lui Che, monolog din care se naște viziunea acestui om animat de ambiția iubirii și a emancipării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de stînga - inclusiv constructivismele și Suprarealismul) și Carnavalul (ilustrat, între altele, de relativismul hedonist, antipolitic al Dadaismului zürichez). Privită prin prisma acestei tipologii inevitabil reductive, dar stimulative, acțiunea grupării Contimporanul se dovedește a fi însă mai curînd un „hibrid” între revoluționarismul constructivist și „carnavalescul” sincretic al spectacolelor Dada. La 10 ani după debutul mișcării dadaiste, acțiunile grupării Contimporanul vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul anarhic al performanțelor dadaiste. Cele cîteva spectacole colective de muzică, poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
circumscripție ca să denunțe adevărata artă complotînd în contra statului». Atitudinea intransigentă a revistei respiră în fiecare pagină, îndrăzneala plesnește în artificii. Două scrisori asupra revoluției ruse semnate Lasca și Cinquale”. Ultima propoziție pare să sugereze și o atitudine egal favorabilă față de „revoluționarismul” bolșevic. Altfel, la rubrica „Note, Cărți, Reviste“ din nr. 84, un Dr. C. semnează un text foarte critic la adresa lui Mussolini („Mussolini și tratatele“) - și exemplele pot continua oricît. De fapt, notele de simpatie față de fascism recuperează doar elementele care țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rubrica „Note, Cărți, Reviste“ din nr. 84, un Dr. C. semnează un text foarte critic la adresa lui Mussolini („Mussolini și tratatele“) - și exemplele pot continua oricît. De fapt, notele de simpatie față de fascism recuperează doar elementele care țin de estetica futurismului: revoluționarism artistic, spirit combativ antiburghez, aristocratism intelectual ironic, spirit „atletic”, „constructiv” etc. O atitudine ferm ostilă față de futurismul italian și de politica fascistă a lui Marinetti au avut în schimb - după 1928 - cei de la revista suprarealistă unu. Într-un fragment diaristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai înainte era legat de Polonia), au învățat și mai mult de la francezi, începând cu socialiștii utopici (Fourier), trecând prin catolicii mesianici de stânga (Chateaubriand, Lamennais) și ajungând la romanticii charismatici (Michelet). De aici și dificultățile lor de a înțelege revoluționarismul naționalist al ardelenilor: a se vedea întâlnirea ratată dintre Bălcescu și Avram Iancu. Aș adăuga la diagrama schițată mai sus polaritățile urban-rural, respectiv modern(ist)-tradițional(ist)/antimodern(ist). Iată provocarea supremă pentru România modernă și contemporană: cum să construiască
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
socialism a impus și ideea regăsirii celor două pe un teren comun. În acest sens, apariția Kominternului a fost expresia aducerii practicului pe terenul doctrinar, în timp ce social-democrația a reprezentat oarecum modificarea doctrinei pentru a fi în concordanță cu practica. Adepții revoluționarismului s-au constituit începînd din primul deceniu al acestui secol ca o orientare aparte, iar după victoria lui Lenin în Rusia și-au constituit propria organizație: Kominternul. În epoca în care s-a desfășurat Revoluția rusă, bolșevismul s-a afirmat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
New York. De zinvoltura și trecutul său aventuros le impuneau micilor burghezi de salon literar, între care și Emanuel Carrère, care îl adorau și trăiau cumva prin procură ceea ce ei nu îndrăzniseră niciodată să facă. Straniu amestec de politică și de revoluționarism, cu ideologie comunisto-fascistă, pe care o explica în cărți și în articole, Limonov îi uluia pe intelectualii parizienii ai vremii, publicînd, în același timp, în "L'Humanité" și în magazinul de extremă dreaptă "Șocul lunii". Viața lui Limonov (pe numele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
călăuzele eliberării lor. Promisiunea salvării terestre, garantată de "socialismul științific", a implantat aparatul totalitar, s-a impregnat în naționalism, a adus noua servitute. Violența culturicidă a procesului de europenizare a lumii a generat un contra-curent de fanatism integrist. Naționalismele, integrismele, revoluționarismele, expansionismele și hegemonismele se dezlănțuie, se combină, se combat, avînd în comun doar ura față de toleranță și satisfacția de a lovi nepedepsite în moalele pîntece european. Totul este în criză în criza planetară, alcătuită din conjugarea unei miriade de crize
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tradiția groțiană", din care descinde Școala Engleză, într-o faimoasă serie de conferințe ținute la London School of Economics în anii '50. El argumentează în acele conferințe că "raționalismul" a fost "via media" dintre realism și ceea ce el a numit revoluționarism un grup de perspective ce cred în posibilitatea înlocuirii ordinii internaționale cu una bazată pe pace și dreptate (vezi și Wight 1966: 91). În acest context, el se referă la comentariul lui Grotius din capodopera sa De Jure Belli ac
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar dori cosmopolitiștii. De aceea, putem spune că membrii Școlii Engleze cred că a existat totuși un anumit grad de progres în politica internațională. Natura conceptului de "via media" poate fi explorată mai adânc prin observarea contrastelor cu realismul și "revoluționarismul" (termen folosit de Wight ca să descrie diverse perspective, incluzând cosmopolitismul care năzuia să înlocuiască ordinea internațională cu o comunitate universală a oamenilor) și din perspectiva clarificării tezei că membrii Școlii Engleze oferă o descriere limitat progresistă a politicii mondiale. După cum
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
propunerile pentru o reformă la scară globală și mulți au dubii că aceste propuneri vor fi vreodată interesante pentru majoritatea statelor-națiune sau pentru cei mai puternici membri ai comunității globale. Punctul esențial este de fapt că nici realismul și nici revoluționarismul nu recunosc performanța la care au ajuns statele în crearea unei societăți inter-naționale. Școala Engleză insistă, totuși, că supraviețuirea ordinii internaționale nu poate fi niciodată garantată, deoarece poate fi subminată de puteri revoluționare sau agresive. Nu există nicio garanție că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
auzite diferite cereri de dreptate. Cea de-a patra secțiune revine la întrebarea dacă Școala Engleză rămâne fidelă ideii că numai progresul limitat este posibil în relațiile internaționale, și dacă pretenția ei de a fi "via media" între realism și revoluționarism este convingătoare în lumina dezbaterilor curente și a evoluțiilor din domeniu. De la putere la ordine: societatea internațională Am văzut că Școala Engleză este în principal preocupată de explicarea gradului surprinzător de înalt de ordine care există între comunitățile politice independente
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațională oridecâte ori circumstanțele o permit (vezi Buzan 2004 pentru o discuție recentă despre relațiile dintre societatea internațională și societatea mondială la Școala Engleză). Merită acum să revenim la ideea lui Wight că "raționalismul" este "via media" între realism și revoluționarism. Citită în paralel cu scrierile lui Bull despre ordine și dreptate, putem considera că Școala Engleză crede că existența unei societăți de state este dovada faptului că s-a făcut un progres în ceea ce privește acordul asupra unor principii de bază ale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care stabilește cât de mult se pot pune de acord statele asupra unor principii morale și politice universale care transcend diferențele culturale și de altă natură. Pe astfel de baze se sprijină, de fapt, o "via media" între realism și revoluționarism. Revolta împotriva Occidentului și expansiunea societății internaționale Impactul revoltei împotriva Occidentului asupra societății moderne de state a reprezentat aspectul central al scrierilor lui Bull și Watson în anii '80. Întrebarea lor cheie era dacă diferitele civilizații aduse împreună de către expansiunea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ea să poată fi îmbunătățită în viitorul previzibil prin vreo altă formă de organizare politică mondială. Am văzut cum Școala Engleză se deosebește de realism și neorealism; este acum necesar să ne oprim la evaluarea pe care ea o face "revoluționarismului" și la variatele critici la adresa societății internaționale de state pe care le fac susținătorii acestei perspective. Bull (1977: 22) argumenta că esența revoluționarismului poate fi găsită în credința lui Kant într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de realism și neorealism; este acum necesar să ne oprim la evaluarea pe care ea o face "revoluționarismului" și la variatele critici la adresa societății internaționale de state pe care le fac susținătorii acestei perspective. Bull (1977: 22) argumenta că esența revoluționarismului poate fi găsită în credința lui Kant într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a curmezișul granițele statelor și divizează societatea umană în două tabere cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]