158 matches
-
vieux chênes Au coucher du soleil tristement je m’assieds; Je promène au hasard mes regards sur la plane Dont le tableau changeant se déroule à mes pieds. “ „Adeseaori pe munte, cînd soarele apune, Eu, obosit de gînduri, la umbră rezemat, În jos preste cîmpie vederea-mi se răpune Privind cum se destinde cu-ncetul și treptat. Astfel arăta prima strofă din primul volum publicat de Heliade, la 1830: este traducerea poemului L’isolement de Lamartine. Sensul termenilor francezi ai celebrului
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
poate că într-o bună zi se vor găsi față în față, la Pasajul Generalilor. Pasajul este vopsit alb și nu mai are afișe nici pe stânga, nici pe dreapta. El va fi stând în umbra Pasajului sau mai degrabă rezemat, poate sprijininduse în baston. Ea, ezitantă, se va apropia de el cu pași șovăitori. Buzele lor abia dacă se vor atinge. Atingerea unui sărut fără atingere. Și lumea va clătina iarăși din cap. Să manifești tandrețe la vârsta asta nu
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
o salutau cizme de cauciuc undițe pe pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd și cînd un abur de ceai îi învăluie reverele în neștire 5. pe-un pachebot rezemată de balustradă scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte: o să mă facă să aflu ce mi-e scris? 6. am observat
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
realizarea lucrărilor de verificare și întreținere pentru structuri. Se va utiliza un coeficient parțial de siguranță pentru încărcare γ_q = 1,50 în proiectare; ... d) panourile se vor dimensiona pe deschiderea liberă dintre cele două structuri, având schema statică de grindă simplu rezemată, iar poziția prinderilor pe structura de beton se va realiza la cel puțin 10 cm față de marginea structurii de beton; ... e) panourile ce urmează a fi montate pe consolele metalice se vor dimensiona având schema statică de grindă simplu
GHID TEHNIC din 5 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299161]
-
iar poziția prinderilor pe structura de beton se va realiza la cel puțin 10 cm față de marginea structurii de beton; ... e) panourile ce urmează a fi montate pe consolele metalice se vor dimensiona având schema statică de grindă simplu rezemată. Consolele se vor fixa cu prindere mecanică de structură. Se pot utiliza atât elemente de conexiune montate înaintea betonării (pentru structuri noi), cât și prinderi mecanice cu conexpanduri; ... f) săgeata maximă permisă este ... g) suprafața maximă a unui panou nu
GHID TEHNIC din 5 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299161]
-
petale de trandafiri roșii, pește gunoiul făcut de porumbei și de fumătorii ocazionali, erau că un drum nou aceste petale de trandafiri, iar pe facebook, un mesaj pe care doar ea îl putea citi, de la Ștefan: ,,se scuturau toți trandafiri..'' ### Rezemata de peretele rece, tânăra mama abia mai simțea că există, totul părea un coșmar, o irealitate crudă, doar peretele rece îi dădea senzația existenței susținând-o să nu cadă în nesimțire. Cineva din interior, o ființă diafana și albă că
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul? Calistrat se mulțumi să dea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ochi. Atunci nu știam despre ce e vorba și n-am dat importanță, abia mai pe urmă am priceput că săraca mă căina ca pe un mort. În timp ce vorbea, Calistrat se ridică și se apropie de ușă de unde luă toiagul rezemat tot acolo unde îl văzuse Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treizeci de pași, o siluetă Întunecată zăcea Împotmolită pe prund, parțial ascunsă de vegetație. - Era adevărat... iat-o, bâigui bargello. Și lui Dante Îi venea greu să Își creadă ochilor. Ușor Înclinată Într-o rână, o galeră de război zăcea rezemată de malul râului, cu Întregul rând de vâsle Întinse, pregătită parcă să o pornească În larg. - Pesemne că diavolul a călăuzit-o până aici, murmură bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet. Cunoștea bine legendele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Acasă > Stihuri > Semne > ALHAMBRA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului În cămara adâncă, sub tălpile casei, rezemata de-un raft încărcat de borcane cu dulceața străveche, uitată, singura, împovărata de suspine, aristocrata mea chitară cu corzi de mătase, meșteșugita într-o noapte de dor și filosofie de bătrânul maestru lutier Boiangiuc, așteaptă. În cutia ei locuiește acum
ALHAMBRA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368361_a_369690]
-
acum na, poftim, așa-ți trebuie.Da, așa-mi trebuie, așa e cum zicețidar știți ceva?Duceți-vă draculuicu toții!... XXV. ALHAMBRA, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1321 din 13 august 2014. În cămara adâncă, sub tălpile casei, rezemata de-un raft încărcat de borcane cu dulceața străveche, uitată, singura, împovărata de suspine, aristocrata mea chitară cu corzi de mătase, meșteșugita într-o noapte de dor și filosofie de bătrânul maestru lutier Boiangiuc, așteaptă. În cutia ei locuiește acum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
au țesut în tăcere pânze mai fine decât ale zeiței Atena, care la atingere sună precum cea de-a doua mișcare din Recviemul lui Mozart. Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat, ... Citește mai mult În cămara adâncă, sub tălpile casei,rezemata de-un raft încărcatde borcane cu dulceața străveche,uitată, singura, împovărata de suspine,aristocrata mea chitară cu corzi de mătase,meșteșugita într-o noapte de dor și filosofiede bătrânul maestru lutier Boiangiuc,așteaptă.În cutia ei locuiește acumun descendent al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
pieptul ei, în timp ce mâinile lui dibace, au început căutările prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai putea să reacționeze la acest val de căldură ce-i cuprinse nu numai corpul ci și gândirea. Dacă nu se aflau rezemați doar de un trunchi de copac într-un luminiș de pădure, Cristian putea să-și ducă la îndeplinire pariul fără nicio greutate. Doar o singura clipă de răgaz în timpul atacului direct al tânărului asupra slabei redute, a fost suficient ca
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
pieptul ei, în timp ce mâinile lui dibace, au început căutările prin intimitatea partenerei sale. Andrada cu privirile pierdute, nu mai putea să reacționeze la acest val de căldură ce-i cuprinse nu numai corpul ci și gândirea. Dacă nu se aflau rezemați doar de un trunchi de copac într-un luminiș de pădure, Cristian putea să-și ducă la îndeplinire pariul fără nicio greutate. Doar o singura clipă de răgaz în timpul atacului direct al tânărului asupra slabei redute, a fost suficient ca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
că e firesc, Că mă pot preface-n fiara, Să vin la geam, să te rânesc. Aveam un salt, numai atât, Până la geamul tău deschis Și ma-ncordasem hotărât , Dar m-am trezit atunci din vis. La geam. pe coate rezemat. Stau și-n palme capu-mi țin, De gânduri triste devastat Și ațipisem. doar puțin. Iar somnul, vezi, face minuni. În vis puteam să iți plătesc Întreg noianul de minciuni Și sa-ncetez să te iubesc. Dar azi îți spun
SE FACEA de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366532_a_367861]
-
Cred că praf făceai din ei ... - Ia dă arma, măi nepoate! Să-ți arăt mișcări vreo trei. Soldat prost și fără minte, Îi dă arma, vrea să vadă, Cum îi arată-un părinte - Mișcări scurte, de paradă. - Pe umăr, arm'! ... Rezemat, Apoi ... la piept, pentru onor! Ia privește-acum, soldat... Cum se lasă la picior. Ce zici... Neică, c-am uitat? În armată-am fost sergent; Să te văd de-ai învățat? ... - Nu prea cred, zice încet: Eu, cu pușca ... stau de
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
Emoție > CĂSUȚA PĂRINTEASCA Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului La căsuța părinteasca cu brăduți și stânjenei, mă întorc, ca și ei sigur, îi e dor de ochii mei. Dintr-o poză rezemata de-o vaza cu flori de tei, mă privesc așa frumos, dragii mei, părinții mei. Mi se-opreste răsuflarea și se pune-un nod în gât... iau fotografia-n brațe, o sărut...si-ncep să plâng. Seara-ncetisor se lasă la
CASUTA PARINTEASCA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350629_a_351958]
-
muuultă lume, dar mi se pare insuficient pentru un om normal. Dar poate că nu mai știu eu ce este normalul. Normalul se traduce în ultimii ani cu absurdul. La altă emisiune, o diva blondă, era pozata goală-goluță (nud gol) rezemata romantic de raftul unei biblioteci publice, în diferite ipostaze. Comentariile sunt de prisos. Păi, Bibliotecă este un sanctuar, acolo întâlnești mii și mii de creatori care și-au închinat viața culturii. Ce se întâmplă cu noi, oameni dragi? Nu mai
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351367_a_352696]
-
propriei noastre vieți ... Ei, și tu ce-ai vrea?! am rîs eu, vag ironic și poate derutat de această tranșantă analiză a binelui și a răului, dar ea m-a ignorat și a continuat să-și povestească, parcă sieși, stînd rezemată de perete, cu genunchii adunați sub bărbie și cu mîinile încleștate pe glezne: de ce se stresează soții în căsnicie și din iubirea lor se alege praful? și m-a privit drept în ochi, așteptînd de la mine acel răspuns secret pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
Copleșit, înfrunt cu ochii în amonte curgerea blândă a Senei. „Să-mi amintesc că orice-alin/ Venea târziu, doar după chin...” Apollinaire nu mă ceartă, mă-ndeamnă. Să am răbdare! Pentru ce?! O bancă - salvator, mirific refugiu! Așezat pe-un colț, rezemat, răsuflu pierit. Sunt obosit. Da, obosit... Și vorbele „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” cântă-n urechi gingaș ecou izbăvitor. * În rezerva modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
și el un dor? Adică ceva care să-l macine? Ceva serios, nu ca pe mine, timpul... Sigur îl doare ceva. Și-l apasă teribil de-a ieșit tocmai aici pe pod cu părul răvășit, cămașa în neorânduială... Dar bicicleta? Rezemată neglijent de felinar, parc-ar vorbi. Întâi s-ar plânge c-a forțat-o în viteză; apoi s-ar văieta că bagajul adăugat, o legătură cu câte alea, plus panerul, ar fi fost adevărat lest, o mână de plumb gata-gata
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
de Răi știut doar de noi, În care-mpreuna-am pictat Un colț de cer, o rază de soare, o floare, un petic de iarbă, un strop de mare, Unde să dormim, să visăm, să ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău, Iti simt inima galopând, fremătând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei, Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța, Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul. Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă, Setea ta de
ZBOR de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352852_a_354181]
-
să localizez în timp ziua cînd am facut primii pași spre EL. Cele mai adînci amintiri îmi revin din copilărie, la vîrsta preșcolara. Personajul principal a fost mama.Poate aveam 5 sau 6 ani.Imi amintesc că era iarnă. Stăteam rezemate de tăblia uriașă a unui pat luat din “talcioc”, care probabil în alt cadru ar fi semnificat ceva, cu sculpturile dubioase. În mintea mea, era mai mult frică, motiv pentru care adormeam repede. Atunci mama, dulce îmi este amintirea ei
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
divers. Adunați acolo, păreau Snopenșii lui Faulkner la fierăria lui Iocan, strămutată din motive politice la adăpostul acelei cortine de gărduraniță, de unde albinele veneau și plecau, intrând grăbite în florile ce semănau cu niște clopoței. Unii stăteau tolăniți pe jos, rezemați doar într-un cot, alții își făceau de lucru cu bricegele lor legate de niște lănțișoare prinse de betelia pantalonilor, bricege cu care se scobeau sub unghii de unde înlăturau pământul ce le mai rămăsese din proprietățile de altădată, căci divinul
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]