121 matches
-
pozitivă, povățuitoare, afirmînd că acest corp de corespondență, "savuros în sine" ar fi și "folositor și sigur pentru toți îndrăgostiții (măcar pentru a vedea că orice geniu îndrăgostit e tot un caraghios care gîngurește vorbe dulci ca orice muritor)". Iarăși, "rezon". Prin retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Se putea gândi însă F. Aderca (în interesul lui) că, oricât de polyglotă toată pasărea pe limba ei piere. Sau poate l'a încurajat gândul că nu poți pieri într-o limbă în care n'ai existat niciodată?" (p. 136) Rezon! Giorge Pascu - Al. O. Teodoreanu pare că vrea să curețe, cu program, iubita Viață Românească de uscăturile ei - e alt client al discursului înțepător. Un parvenit din ai noștri: "N'am auzit berbec să fredoneze din Aida, nici râmă să
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
ceară să mă extaziez în fața unui vas de closet. Nu-mi place. Nu-mi produce nici o emoție. M-am săturat să am senzația că artistul își bate joc de mine." După această rafală de nu-uri, nu putem spune decât: rezon! Luceafărul de dimineață Din ultimul număr al Luceaf|rului (nr. 42 din 26 noiembrie) aflăm că revista își va întrerupe apariția pînă în luna ianuarie a anului următor. Cauza? Un conflict iscat în redacție. Ideal ar fi fost ca neînțelegerile
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]
-
astăzi este în revărsare, Și cu ploaia de primăvară de toți și de toate se lovi, Dar oamenii cu brelocuri - ursuzi, în măsură mare, Înțeapă delicat ca șarpele ce prin ovăz s-ar șupuri. Pentru-așa ceva vârstnicii au oarece rezon. Dar, incontestabil e rizibil rezonul tău, Că-n furtună liliachii ar fi ochii și-nrouratul gazon Și că orizontul ar mirosi a rezedă, zău. Că în mai, când "mersul trenurilor" ți-i de lectură Pe firul de cale ferată ce
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
cu ploaia de primăvară de toți și de toate se lovi, Dar oamenii cu brelocuri - ursuzi, în măsură mare, Înțeapă delicat ca șarpele ce prin ovăz s-ar șupuri. Pentru-așa ceva vârstnicii au oarece rezon. Dar, incontestabil e rizibil rezonul tău, Că-n furtună liliachii ar fi ochii și-nrouratul gazon Și că orizontul ar mirosi a rezedă, zău. Că în mai, când "mersul trenurilor" ți-i de lectură Pe firul de cale ferată ce duce spre Kamâșinski, Constați că
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
treacă rapid granițele Moldovei, răspîndindu-se în toată România. Lista neologismelor introduse de Conachi este pe cît de întinsă, pe atît de pitorescă. În doar cîteva pagini, întîlnim: armonie, satelit, politică, titlu, plan, pont, menută, irou, idee, espaniol, gheneralnic, reguli ordinare, rezon, morală, elementuri, enstenct, anatomist, compas, calcul, comploturi, atomon, prințipion, natură, matematică, escepție, delicatiță, amurezat, milanhonie, invalid, scheletru etc. Poetul poseda geniul involuntar de a-și plasa neologismele în contexte neaoșe, oferind versurilor sale o culoare intensă și o inepuizabilă capacitate
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
comun („răcirea încălzirii planetei”) e deschis jocurilor plurilingve: Cuțu-cuțu nach Grivei, Pașopt na turbincă!, network de hai-huiști, laptopiseț, poatever, Jemandea, apropo de by the way. Un mecanism esențial de dezvoltare a discursului e intertextualitatea: Caragiale, desigur, e omniprezent (bobor, nacafa, rezon, moft, vițăvercea, C’eș’copil?), dovedindu-se chiar reproductibil în engleză: „Te doare la inimă, Johnny, mamă? - Whatever!”. I se adaugă clișee literare mai cunoscute, eminesciene la origine, dar intrate în uzul comun („ne-am dat mai hacana râulramul”), precum și
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
neîntrerupt.” Poate el! Sensul jurnalului de față este de a consemna într-adevăr totul: tot ce, mai viu, mai mediocru, pot gândi. Gombrowicz: „Și ce este un jurnal dacă nu exact asta: să scrii despre lucruri personale pentru propriul folos?” Rezon! Și care este folosul adus mie de acest jurnal? Este unul - cu o vorbă de pe vremea frumoasei mele cariere de semiotician - de două ori autoreferențial. O dată, s-a și spus: e scris de mine, în folosul meu. Nu prea văd
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
poate veni după, dar operația „impresionistă” (estetică) e prima. E singura critică obligatorie; celelalte sînt facultative. Critica poate fi imaginată fără ele, dar nu fără ea. Cît despre ce ți-ar trebui și ce ți-ar putea lipsi, e bine - rezon! - să-ți lipsească, dacă se poate, cît mai puține. Și-n nici un caz cele de care ai pomenit! E obligatoriu ca un critic să fie inteligent și să aibă umor (deși știu că sînt cazuri care nu respectă... multe cazuri
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
de registrul comic. O prejudecată clasicistă ne împiedică să luăm în serios conținutul replicilor din comedii, tot așa cum ne împiedică să luăm în derâdere tiradele din tragedii. G. Călinescu îl consideră pe Ipingescu „redus la minte” fiindcă repetă papagalicește vorba „rezon” ori de câte ori jupân Dumitrache îi servește câte o opinie. Dar să-l ascultăm cu mai multă atenție pe ipistat: „Apoi dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?”, își întreabă el interlocutorul care se lansase într-o filipică la adresa „prăpăditului
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
ipistat: „Apoi dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?”, își întreabă el interlocutorul care se lansase într-o filipică la adresa „prăpăditului de amploaiat” care o urmărea pe Veta de la Iunion până acasă. Ne vine și nouă pe limbă rezon. Nu și lui jupân Dumitrache, incapabil să seziseze echivocul altei replici a lui Ipingescu: „Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia...” Cred că m-am înșelat afirmând că Ipingescu nu știe nici el ce înseamnă a
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
pentru că le pronunță greșit (greșeala cu pricina se cheamă etimologie populară). Explicația pe care, la rândul lui, i-o servește lui jupân Dumitrache dovedește că știe oarecum la ce se referă. Personajele lui Caragiale sunt inculte, dar nu lipsite de rezon. Rică și Zița folosesc expresii pretențioase sau franțuzisme, de unde ridicolul lor. Veta, în schimb, vorbește corect (câte un levorver pe ici, pe colo), iar lunga ei lămurire cu Chiriac, care i-a mărturisit că a vrut să se împuște din
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
elanul republican: „Dacă n-o mai plăti nimenea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?” „Treaba statului”, i-o întorce sec, dar încurcat, Leonida. Cel care a examinat cu atenție acest aspect al replicilor, remarcând că are oarece rațiuni rezon al lui Ipingescu și oarece impurități curat al lui Pristanda, este Alexandru Dragomir în Interpretarea platoniciană, cartea lui postumă din 2004. Scrisoarea pierdută ne oferă cele mai multe exemple de lectură rea a replicilor din comediile lui Caragiale. Lectură care i-a
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
mi-a spus: - Ei da, domnule, dumneata poți să-ți permiți acest lux, pentru că scrii la gazetă și ești plătit, pe cînd eu scot o gazetă și cată să-mi plătesc colaboratorii. Mi-a stat pe buze să-i răspund: - Rezon! Dar m-am abținut. Am povestit pe larg conferința în care marele istoric l-a făcut praf pe Titu Maiorescu, într-o zi de februarie 1940, în anticariatul lui Iuliu Pach, în prezența acestuia, a mea și a unui alt
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
dracul îi iese cu ocaua plină! Aflînd de la Comisul Ioniță, om mai umblat, că nemții beau bere, care este un fel de leșie, convivii trag concluzia că e bine "să rămînă ei cu trinul lor, și noi cu }ara Moldovei". Rezon. Dar peste cîteva decenii, personajele lui Caragiale și autorul lor o dau pe bere. Damele mai beau și cîte un aperitiv, ca doamna Verigopolu. La un vermut îl invită și Pascalopol pe Felix dar moșierul, cînd e singur, bea apă
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
tău de negustor bate o inimă mare de Om. Și dă să-l pupe. Dar Nae s-a ferit: --Stai, nea!..Văd că n-ai înțeles nimic. Mă crezi atât de prost ca să pierd o grămadă de bani? S-avem rezon! Nuu, stimabile! Înțeleg numai să-ți fac un bine, așa cum ai vrut și dumneata să mă ajuți cu magazinul. --Adică? a holbat din nou ochii Mototolea. --Adică să găsim momentan o posibilitate de reducere a unei părți din datorie și
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
doilea, și-al treilea, și-al patrulea - Începe să latre. Fiecăruia i-arunc un os. Camera goală începe să urle. Gol eu însumi Făr-de nici un os Mă înmulțesc într-un ecou al urletului și răsun, răsun, răsun. Vasko Popa ” Replică - Rezon Fondul magic ale acestei scriituri Este sufletul meu. Voi credeți în suflet? El nu este o scoarță de copac, Nici miezul alb al mărului, Nici sămânța, este, cum spun chinezii, Ceea Ce Nu Este. Există vorbe goale? Posibil. Ne spune Mihai
VAKO POPA de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361817_a_363146]
-
în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Toc! Toc! Toc! Toc! „Și a fost a treia zi după Scripturi”, Zic unele guri. A patrusprezecea - după unele calcule ortodoxe În afară de orice noxe, Ori a Judecății de Apoi - rezon ! Alegau cântece vechi pe firele de telefon, Ruginite vaiere ieșite din amintiri întortocheate, Din ilustre cartiere de lux, insalubre, deocheate; Numai oamenii eram NOI, Rămași statui, pe jumătate goi, Toate ferestrele larg...oblonite - Lipsea doar steagul Națiunilor Unite. „Asta nu
TOC! TOC! TOC! TOC! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351199_a_352528]
-
și Trahanachi și, Brînzovenești, și cetățeni turmentați de prea multe hangarale, și Dandanachi, și Tipătești, și Titirci cu sau fără inimă, și juni corupți, dedulciți la presa de scandal (că de Mițe și Zoițici nu se prea cade să rezonăm, rezon!), stâlpi strâmbi ai unei societăți de mucava, atei care se închină din noapte-n zori (și-apoi vițăvercea) doar la zeul acela stăpân peste zei și, nu mai știu să meargă printre muritori decât cu herghelie lor de cai putere
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
Curios lucru, un festival se ține cu regularitate. Se numește Magda Isanos - Eusebiu Camilar, cu adăugiri de alte nume în ultimii ani, ba și cu o ultimă rebotezare. A căptat certificatul de și cu... „Rezonanțe Udeștene”! De unde și până unde? Rezon! Trei festivaluri deja celebre, toate legate de Suceava, de personalități culturale care, știm cu toții, au reușit să le țină în viață, să le impună. Credem că cei care au merite, ar trebui să fie evidențiați, nominalizați. Cu scuzele de rigoare
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
centrul Bucureștiului trebuie să tragă de urgență obloanele. Incendiul din Colectiv, pare-se, a inflamat până și plăcile tectonice din Vrancea și astfel, brusc, gradul de risc seismic urcă precum cotele apelor Dunării sub ploile de primăvară. Pot să înțeleg rezonul acestei voinicii de „îngrășatul porcului”, deși suspectez că în spate se ascund nu puține calcule care, în caz de „doamne-ferește”, absolvă niște persoane de orice urmă de responsabilitate: ați văzut, s-a făcut tot ce era omenește posibil! Dar mă
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
fără altă țintă decât cucerirea și păstrarea puterii, fără alt plan de purtare decât acela de-a nu scăpa nici o ocazie de reclamă pentru popularitatea partidului ce-o practică, știm că această politică se împodobește cu numiri avantagioase și cu rezoane specioase. Ni se zice că politica marilor principii și a marilor planuri e foarte frumoasă, dar că înainte de toate e vorba de-a-și da seama de ceea ce gândește și vrea țara, de ceea ce guvernul Republicei poate sau nu poate suporta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Iancu, n.n.) ne-am mai liniștit", precizează: "Consiliul federal a luat măsuri înțelepte pentru ca sfîntul obicei de azil pe care Elveția l-a avut ca deviză fiind respectat, să se dea satisfacere și țărilor vecine, izgonindu-se criminalii politici ordinari". Rezon! Și mai spune Tell: "În coloniile rusești de aici se observă o liniște mare. O fi aparentă sau reală? Nu știu". Ce nu știa Tell, la 1890, aveam s-o știm noi, mai tîrziu, citind cursul scurt al bolșevicilor, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strămoșii iliescieni au subminat-o cu statutul partidului... în buzunarul de la piept. Pol de stînga, da? Vezi doamne, să nu alunecăm obsesie veche, kominternistă spre o dreaptă dictatorială, fascistă, stînd, ea, la pîndă, unde?: evident, în Alianța DA. S-avem rezon, tovarăși cheguevariști! Și, pentru ca garderoba loviturii din '89 să fie resuscitată în datele ei complete, inocentul fost președinte permanent și l-a rechemat la brațetă pe la fel de inocentul Roman al nopților de vis împulovărat, refăcînd ce lumea sănătos/nesănătos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ÎMPĂRȚIREA FILOZOFIEI TRANSCENDENTALE Filozofia transcendentală este ideea unei științe în socoteala căreia critica rațiunei pure are datoria de-a trasa planul în mod arhitectonic, adică din principie, cu deplină garantare a complectitudinei și siguranței tuturor pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care critica aceasta nu poate fi numită ea însăși filozofie transcendentală este numai acesta că, pentru a fi un sistem complet, ar trebui să conție și o analiză desăvârșită a toată cunoștința apriorică omenească. Drept că critica noastră trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]