142 matches
-
cocheta ezitant cu verticala. — Din păcate, doar murături, iubito. — Ce fel de bărbat ești dacă nici de mâncare nu poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să cred una că asta! Dădu la o parte secțiunea cu știrile și începu să caute prin teancul de secțiuni din ziarul Sentinel pe care încă nu le citise. — Se întreba ce i-ar fi putut provoca o asemenea uimire, ricana Adrian, care își câștigase cândva existența că romancier. A renunțat Jeffrey Archer la titlul de lord? Sau Richard Branson a călătorit cumva cu unul din trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
domnule Petru. Cum o să inventez o minciună? Si adevărul se inventează, domnule Gheretă. Și dacă io inventez o minciună? Dumneata crezi că oamenii trăiesc numai din adevăruri? Io nu cred nimic. Io Împart ziare și scrisori. Adevărul, cu alte cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am gândit, scânci Gheretă. Dar dacă te-ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi făcut copii, pur și simplu. O vreme, să zicem, acceptă Petre Abrudan. Dar când... mă Înțelegi... Atunci m-aș fi apucat să pictez. Ce? Întrebară toți trei. Amintirea tuturor senzațiilor. Un fel de ejaculare târzie, dacă nu chiar post-mortem, ricană Eugen Pascu, Întins la umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
presupunem că, atunci cînd Cioran scrie că bolnavii sînt prea ocupați cu suferirea ca să mai aibă timp să se sinucidă, așa ceva avea în vedere. Căutînd neîncetat o alinare pentru durerile sale trupești (" Pentru mine, cuvîntul trupesc are sensul său plin", ricana filosoful, care, într-adevăr, și-a trăit ideile cu trupul și le-a scos din trup ca dintr-o fîntînă), Cioran nu are considerație filosofică și literară decît pentru cei din tagma lui: pentru Pascal, Dostoievski, Nietzsche, Baudelaire, care au
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
bonom păcatele veniale și de a se ține, cu orice preț, în contra vinilor mari. Nu toate lucrurile, distinge Lucian Raicu din spiritul vecinului (într-un sens foarte arghezian), ating temeiurile. "Dar și cînd le ating...". Cînd le ating, ce?, ar ricana, în spiritul unei etici dus-întors, cei care vor succesul, nu substanța. Și succesul depinde de... "Peste domeniul acestor dependențe, nimeni nu-și exercită în aceeași măsură ca el priceperea, intuiția, înțelegerea, și pînă la urmă autoritatea." (p. 13). Puterea, mai
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
Gheorghe Grigurcu Neacceptînd a se plasa pe terenul unei filosofii care depreciază viața sensibilă, care pune în paranteză subiectivitatea în favoarea unor adevăruri "superioare", "pure și eterne" cum spune, ricanînd, Nietzsche, autorul Silogismelor amărăciunii își moaie condeiul în cerneala moraliștilor. O segmentare a meditației sale îi acordă aerul unei confesiuni literare, fruct al discontinuității umorale, reacție permanentă la "sistem", sumisiune la condiția jurnalului, care posedă "filosofia" sa proprie. În cadrul acesteia
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
în două registre: „firul labirintului”, o succesiune de instantanee care ar trebui să rezolve problemele problemelor („de unde venim, unde ne ducem și ce facem noi pe acest Pământ”) și, intercalat pagină după pagină, „visul Bătrânului” (comentariu sceptic al Celui ce ricanează urmărind cu îngăduitoare simpatie progresele unei cunoașteri sortită să nu se desăvârșească niciodată, să rămână în veci fragmentară, perfectibilă, insuficientă. Cea de-a doua, „De ce este ceva în loc de nimic?”, a fost scrisă ca o declarație de amor nebun pentru tot
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
în final, eroarea, cu un un suces neegalat." Celălalt se întemeiază pe axioma că legile naturii au fost stabilite în beneficiul lui homo sapiens, cu toate că „întreaga perioadă a existenței lui n-a ocupat în timp nici o nanosecundă din ora cosmică", ricanează Frederick Crews. După părerea lui, cele două poziții sunt de sine stătătoare, ele nu pot fi adoptate simultan. El știe prea bine că atitudinea lui „nu este împărtășită în afara cercurilor intelectuale și, chiar și în acestea, se aud voci influente
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
anii 1930-1940. Nu numai modelul lui de critică va fi preluat de generația mea, dar și ideile lui în materie de istorie literară. Criticii tineri actuali îl privesc cu un zâmbet subțire pe cel dintâi, iar față de cele din urmă, ricanează de-a binelea. Și, dacă nu propun nimic în schimb, este pentru că, în ochii lor, ideea însăși de istorie literară pare perimată. Nu e neapărat vina lor. S-a produs în ultimele două decenii o alterare profundă a însuși simțului
Problema istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4870_a_6195]
-
Gabriela Gheorghișor Încă o carte despre comunism?! - vor ricana cei deja plictisiți (în special, tineri născuți după ’89) de recurența temei în proza noastră recentă. Dar tema are în continuare un potențial considerabil de exportabilitate în Occident, iar unii dintre criticii literari (mai ales cei care au traversat vremurile
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
ca să-i reluăm calificativul expus la vedere. Un comparatism, mai exact, clasicist paradoxal. Și să ne întrebăm: procedează el astfel într-un mod fericit? Să ne amintim cum Kierkegaard vedea în comparație nefericire, deci nepotrivire. Și neadevăr. S-ar putea ricana că e bine găsit? Apoi, această politologie paradoxal clasicistă, literară, devine estetistă. Încă o dată se constată cum imperiul literaturii, ca discurs, anexează totul, inclusiv politica. De aceea ajunge, pentru politicul extrem, suspectă. Româno-americanul ignoră, surprinzător, lipsa de pragmatism a politologiei
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
aceasta. Dar, cum să spun, în momentul când.... la Uniunea Scriitorilor se putea interveni, de la lucrurile mărunte, de la felul cum vorbește cineva, și până la ideile mari pe care le exprimă. Acolo, în Senat, eu, de pildă, n-am îndrăznit să ricanez cum trebuie. La microfon, căci altfel, așa, în gândul meu...! Nici măcar la limbajul agramat al cutărui coleg senator. Nu știu de ce... M.I.: Ce vă inhiba?! Șt. A.D. : Nu știu. Era ceva ce mă inhiba. Cred că nu mă simțeam, ca să
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
ignorare a actualității autorului Neoiobăgiei” de către elitiști și acoliții lor. Mărturisesc rușinat că n-am prevăzut că foști studenți ai mei ar putea într-o zi să sfideze tot ce i-am învățat despre Maiorescu și să considere că am ricanat, bagatelizat și ignorat actualitatea, Dumnezeule mare al criticii!, lui Gherea. Cel cu arta cu tendință și care îi oferă autorului recenziei calamburul tendinței cu artă la care ar tinde noii stângiști. Doar un cuvânt în încheiere despre C.Rogozanu, pretextul
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
alt scop. După moartea lui Țuțea și a lui Dumitru Stăniloae. La prima lectură mi s-a părut pioșenii de cimitir, cam zburdalnice pentru rostul lor imediat și de un egocentrism de-a dreptul deplasat. Țin minte că am și ricanat, odată, la moartea unei vechi celebrități culturale: ,Conu Alecu și-a găsit vocația: îmbălsămează morții cu umor." O răutate prostească, dacă nu chiar o mojicie cordială, dar tot mojicie.
Dialog cu Paleologu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10832_a_12157]
-
care depășirea vârstei de 50 de ani le aduce În dar fizicului celor mai mulți dintre bărbați. Altfel, arăta destul de tânăr, chiar prea tânăr pentru vârsta pe care i-o aproximasem efectuând rapid În minte un calcul aritmetic elementar. - Mă așteptați? am ricanat neîncrezător. De unde știați că am să vin? Adevărul este că am aflat de dumneavoastră cu totul Întâmplător, renunțasem de mult să vă mai caut: mă consolasem cu ideea că am ratat pentru totdeauna interviul acela. - De unde știam? Hm... Adevărul, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vrei, pot oricând să... - Nu e nevoie, sunt convinsă. Chiar așa neofită În materie de istorie cum mă găsesc, În momentul când ai devenit o preocupare pentru Centru, am avut minima curiozitate să parcurg pe net comunicarea de la Amsterdam. Am ricanat cu satisfacția meschină de a fi prins-o pe picior greșit: - Imposibil, n-aveai cum, rețeaua de aici nu e legată cu exteriorul, am verificat... - Încearcă să te obișnuiești cu gândul că Încă nu știi mare lucru despre ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcându-mi semn să intru. A apăsat comutatorul și a continuat misterioasă: - Ar fi fost imposibil să se Întâmple altfel, de fapt, chiar și Într-un loc ca acesta, unde e posibil orice. - Ce vrei să spui cu asta? am ricanat. - Exact ce-am spus. Era imposibil să-l Întâlnești pe Fujimori În ultimele trei zile, pentru bunul motiv că de aproximativ șaptezeci de ore, dacă mă mai pricep eu cât de cât la astfel de lucruri gingașe, zace mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ți-e obligat în nici un fel. — Și nu te-ar face să te simți prost dacă m-aș duce și m-aș spânzura pentru că am fost dat afară din cameră întrucât n-am putut plăti chiria? — Câtuși de puțin. A ricanat: — Te lauzi. Dacă aș face-o cu adevărat ai fi copleșit de remușcări. — Încearcă și o să vedem, i-am replicat. I-a licărit un zâmbet în ochi și a continuat să-și amestece în tăcere absintul. — Ai vrea să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
egalilor dumitale? Que sais-je?, după teatre, și ziare, și uruitul omnibuzelor pe macadamul străzilor?“ Multă vreme a rămas tăcut, apoi mi-a răspuns: „Aici am să stau până mor.“ „Dar nu te plictisești niciodată de singurătate?“ l-am întrebat. A ricanat: „Mon pauvre ami“, mi-a spus, „se vede bine că habar n-ai ce înseamnă să fii artist“. Căpitanul Brunot se întoarse către mine cu un zâmbet blând și în ochii lui întunecați și buni era o licărire minunată: — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a pătruns într-un fel de lume paralelă, că tot ce se întâmpla în vis avea ecou într-o lume complet necunoscută. - Ce-i, Louise, ce-i cu tine? o descusea tatăl. - Tu mi-ai răspuns de ce au loc războaiele? ricană fata. * Își spunea în fiecare dimineață rugăciunile pentru copii, se ducea la școală, apoi în parcul de distracții. Nu-și putea lua însă nicio clipă gândul de la palatul din vis, mai ales că nu-l întâlnise niciodată, nici în basme
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
am zis, de-o infinitate de ori. Este pueril. Orice copil știe adevărul asta. Ei, vezi, a intervenit Licurișca; asta este definiția lui Dumnezeu. Adică, Dumnezeu este infinitul? Crezi că n-o să-ți ajungă timpul, ca să ajungi la el? a ricanat Thomas. Mă amăgisem în sinea mea că vor fi sinceri. Îngeri! m-am consolat eu; ce le poți cere?! Ești prost, a țipat Thomas. Tocmai ți-am explicat. Crezi că nu-ți va ajunge timpul? Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE
CAP 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355186_a_356515]
-
ștaif ardelenesc, a pronunțat fără rușine sau fără simțul limbii „al douăsprezecelea”; Mizil și Burtică nu s-au jenat să corecteze pronunțând corect iar, după ei, prinzând curajul unei normalități, toată lumea a pronunțat corect, mai ales observând că tartorul nu ricanează. Până când a venit rândul lui Ion Dincă fățos și oacheș în alura lui intransigentă, cu expresia fermă, lipsită de zâmbet care, cu tonul că ar da un ordin de front a rostit cât se poate de răspicat, provocator de răspicat
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
am zis, de-o infinitate de ori. Este pueril. Orice copil știe adevărul asta. Ei, vezi, a intervenit Licurișca; asta este definiția lui Dumnezeu. Adică, Dumnezeu este infinitul? Crezi că n-o să-ți ajungă timpul, ca să ajungi la el? a ricanat Thomas. Mă amăgisem în sinea mea că vor fi sinceri. Îngeri! m-am consolat eu; ce le poți cere?! Ești prost, a țipat Thomas. Tocmai ți-am explicat. Crezi că nu-ți va ajunge timpul? Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
vrajă a acelui moment sălbatic și tandru nu va mai înflori niciodată. Flora nu avea cum să știe acest amănunt, dar Licurișca îi spusese lui Thomas: Mi s-a făcut milă de fata asta ... Las-o să se limpezească, a ricanat Thomas. Mai are probleme cu sufletul ... Atît! Ca în serialele lacrimogene, Flora dispare din această poveste! 31 UNITATEA ÎN OPOZIȚII ȘI CONTRARII După moartea lui Caiafa, nevasta lui Ignațio s-a îmbolnăvit de durere și de singurătate, pentru că bărbatul ei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]