142 matches
-
face cu el. Connolly și-a pledat cauza. La un moment dat, spune ea, a sugerat chiar să se întâlnească în afara școlii. — Nu o să te ating nici cu un deget dacă tu n-o să vrei, a promis el. Sheba a ricanat la asta. — Sigur că nu vreau, Steven. Pentru numele lui Dumnezeu. S-a dus înspre ușă, acolo unde stătea Connolly. — Miss, te rog... a scâncit el. — Nu, a zis Sheba și i-a închis ușa în față. S-a emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu o anume prudență față de inovația agresivă. Pentru B., totul, în sfera artei, e o „chestiune de dozaj”, de aceea și critica lui, atentă și la obiect, respinge excesivitățile și ambiguitatea. Nu agrea extravaganțele unor regizori bolnavi de „narcisism”, așa cum ricana la moda „demitizărilor” sau la „actualizările forțate”, căzând în exhibiționism și abracadabrant, în dauna textului sacrosanct. Nu se arăta încântat nici de „reconstituirea muzeistică”, declarându-se, ca să pară în pas cu vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea sa, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
ceea ce înseamnă să fii Latina în SUA azi. Oficial, The Office of Management and Budget (OMB) folosește termenul latino ca sinonim cu hispanic pentru a defini apartenența culturală mai degrabă decât caracteristici rasiale: o persoană de cultură cubaneză, mexicană, porto- ricană, din America Centrală sau de Sud ... (Grieco și Cassidy). Sensul cuvântului în Latin Grammy Awards, premiile acordate începând cu anul 2000 de The Latin Academy of Recording Arts and Sciences, recompensând cele mai bune producții muzicale de oriunde în lume, a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sau chicagoul nu reușiseră să pătrundă la vremea lor, odată cu maturizarea swingului și apariția marilor orchestre, odată cu apropierea de revoluția be-bopului, care plutea în aer și avea să deschidă drumul peste ani cool- jazzului și hard-bopului, iată că muzica ame- ricană, în expansiune în toată Europa, ajunge într-un târziu și pe străzile înguste ale Micului Paris. Nu se impune cu forță, ci se alătură celorlalte stiluri consacrate, amestecându-se chiar de multe ori cu acestea, dar anunță deja o schimbare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
împlinirii vîrstei de 75 de ani? Căci din punctul meu de vedere Geo Bogza nu este unul dintre scriitorii mari de astăzi... Adică, în felul lui, este, însă nu atît de mare cum l-au făcut alții. Iau atitudine și ricanez, la locul cu pricina, căci eu fac istorie literară și nu scriu toasturi! Dați deci sarcina encomionului în chestiune altuia mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
panoului, mi-a scăpat: - Avem tam-tam cel puțin o lună, după care începe altul pentru 26 ianuarie (aniversarea lui Ceaușescu, n.n.M.T.). Băiatul mi-a declarat ritos: - Pe 26 șeful nu va mai fi. Era în primele zile din noiembrie. Am ricanat: - Ce vorbești, mă ! În 1968 când Ceaușescu s-a împotrivit invadării Cehoslovaciei și declara cu curaj că actul acesta este „o rușine pentru mișcarea muncitorească internațională”, el câștigase adeziunea masivă a populației. După aceea prestigiul i-a scăzut iar obediența
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care este mai degrabă consumată decât experimentată, devenită un apendice al unui stil de viață, lipsită de orice dimensiune spirituală”, după cum spune cu o siguranță deconcertantă o reprezentantă a acestui nou val, doamna Cosmina Tănăsoiu, profesoară asociată la Universitatea Ame ricană din Sofia. Un exemplu printre altele posibile. Tot ea constată, cu o nedisi mulată mirare, faptul că în anul ceremoniilor religioase desfășurate „cu mare pompă”, printre care include și pelerinajele, se aud și „conver sații triviale, conversații la telefoane mobile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
moment, am spus și mai înainte, Arghezi nu-l prea avea la inimă. Doamna Paraschiva a ținut totuși să ne informeze că Ivașcu le era vecin, locuia la trei case mai încolo, intervenție care l-a făcut pe Arghezi să ricaneze: „Da, e vecinul nostru, cum să nu, dar ce mă leagă acum de el este numai trotuarul.“ Oare aceste iuți revărsări de venin verbal (nepreschimbat în miere), la care am asistat în acea oră petrecută la Arghezi, îl defineau ca
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai buna așezare, în viitor, a lucrurilor. Florin Mugur aderase din toată inima la schimbarea istorică din decembrie ’89, dar repede îl dezamăgiseră comportările unor oameni publici, egoismul, atunci revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la cașcaval“ în fața căreia ricanează: „La cașcaval, la cașcaval, muscal! La bulivar, birjar!“ Conferința scriitorilor din aprilie ’90 este percepută ca un moment al procesului de spulberare a iluziilor: „Iluziile pe care le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la „prietenie” și apoi la „spaima de moarte”! Cam mult, cam „multe”, va ricana un om Înțelept și ironic, cam prea multe și prea dense, prea concentrate, prea „arogante” pentru niște Însemnări despre Sensul vieții, chiar dacă ele poartă sub-titlul, ca o scuză sau justificare, de Memorii. Ei bine, nu, va replica autorul acestor rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
niște note de sarcasm, pe care dacă le aș fi eliminat sau atenuat, riscam să nu mai fiu autentic. în ciuda deselor mele situări à rebours, paginile fragmentarium-ului nu-s acrimonioase, încruntate, nici violent satirice. Am dat drumul repulsiei sau am ricanat doar în situații extreme; în rest, m-am ținut la un nivel constatativ, moderat, ca să nu zic neutru. Cu severitate de moralist n-am vorbit decît despre slăbiciunile mele. Ca să echilibrez puseele critice și autocritice, printre observații, am inclus propria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Petru Valter. Împlinise 50 de ani chiar în ziua tragediei. Avea în comportarea sa, de cînd îl știu, un soi de disperare, poate însuși „sentimentul morții prin accident”, cum reflecta cineva. Vorbea la fel cu actorii și cu cîinele său. Ricana continuu. Nici pe șefi nu-i scutea de sarcasmele sale. Era însă un om de talent, novator, devotat, cum puțini sînt, muncii sale. Circumstanțelor defavorabile și nefericirii propriei vieți marcate de boală (diabet) le opunea mun ca încrîncenată, împinsă către
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întrebat: „Lucrezi la barieră?”. N-a reacționat. Ca și pe alții, funcția îl face prezumțios: „Dacă eu n-am avut obiecții - zice uneori -, înseamnă că-i un număr bun!”. Cînd îl aud cum se infatuează simt că trebuie să ricanez. *Îi citesc, dar nu sînt de acord cu cei ce s au specializat doar în noduri; altfel spus, nu-mi place critica bănuitoare, pornită din ficat, nu din inimă. Suspiciunile și sadismul sînt necesare uneori în meseria noastră, totuși nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Orlando, 1928, Valurile, 1931), iar reputația ei atinsese cotele cele mai înalte. * Uitînd că vorbește cu unul „fără cărți”, Mihai îi suspectează pe toți cei ce nu le au de sterilitate, dacă nu și de impotență literară. La două-trei propoziții ricanează, referindu-se la unii dintre colegii săi de catedră, cu vorbele: „Să i văd ce pot! Vreau să le văd cărțile! Nu discut decît cu cărțile pe masă!” E prietenul meu, îl ascult liniștit, dar nu-l aprob. Ba îl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre colegii săi mai mari și mai puternici. Ca să nu se zgîrie, aceștia l-au «adaptat» ca pe un obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce a mai relatat gazda noastră despre „dificultățile muncii educative într-o asemenea unitate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șef ”, pe la amiază. „Nu mai era nimic. Ca și cum n-ar fi trecut!” *„Cîtă vreme va mai supraviețui imobilismul politic în România?”, întreabă, retoric, Nestor Rateș, într-o „ediție specială”, alcătuită după demisia lui Erich Honneker. „Mult și bine”, ar putea ricana „toarășii”, care se prefac a nu băga în seamă „semnele” și „semnalele” apărute sau venite din mai multe părți. *Sînt foarte departe de recordul rusului Vladimir Turbin (probabil un om mai în vîrstă decît mine) care spunea că, dacă ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost împărțit egal în lume, acel ceva e conștiința. *Amenințați de învîrtoșarea inimilor cu zgura meschinăriilor zilnice, să încercăm a ne salva prin „tandrețe”, prin redescoperirea „sentimentului”, a „misterului” și a „frumuseții” relațiilor umane. Mă tem însă că unii ar ricana la auzul acestui „manifest”! Există - cine nu știe? - expresia „călcîiul lui Ahile”, nu însă și expresia „inima lui Spandiatis”. Unul din cei doi întemeietori legendari ai națiunii ivire, acest Spandiatis - arată Constantin Porfirogenetul, repetînd ceea ce spunea tradiția - luase dar de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simțit că nu se mai poate și că trebuie să mă decid. Chiar și după plecarea definitivă, în 1975, un an sau doi au fost un fel de ani de tranziție. Țin minte că un distins political scientist de la Berkeley ricana sarcastic: "Ce faci, domne, aștepți să vină social-democrații în România?" De fapt, avea pe undeva dreptate. Eu pe-atunci așteptam să vină un socialism cu față umană, ceea ce nu se întâmpla, fiindcă fața devenea tot mai neumană, pe măsură ce trecea timpul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mâna invizibilă, care operează în și prin toate interacțiunile frecvente (asta e o condiție indispensabilă), împreună cu mâna vizibilă a intervenționismului de stat (alt rău necesar, la rândul lui temperat de structurile intermediare) sau împotriva sa. La noi, o spun uneori ricanând amar, românul, pluralist și flexibil cum îl știm, a inventat teoria și practica mâinilor invizibile: foarte multe mâini care-ți umblă prin buzunar, te pipăie și te jefuiesc. La noi, instituțiile/organizațiile/companiile publice și multe din cele private nu
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
va fi totdeauna un „teren interzis”, „toxic” și, oricât ar părea de „depășit” și „reacționar” ceea ce am să spun, dar necesitatea „turnului de fildeș” se face simțită încă o dată, acea „evaziune estetică”, la care încă, la noi sau aiurea, unii ricanează, contagiați încă de „militantism”, de pulsiuni filantropice sclipind sub variate etichete, ce își arogă sufixul în ism, vrând să joace pe „popa”, dar și pe „conducător”! În acest sens, deși până azi „estetismul” grupului nostru de cinci e ridiculizat uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iubirii. "Cervantes!", i-o întoarse în zeflemea Ahile, insinuând că-și făcea iluzii acest cavaler al tristei figuri. "Dante!", se enervă Arcadi, admirator al sublimei Beatrice, și, traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe rivalul lui vârât până-n gât, la celălalt capăt al Europei, în tovărășia unui jalnic Ulisse modern pe care îl aștepta nerăbdătoare Penelopa sa, când Arcadi țâșni inopinat pe țărmul Adriaticii: "Trieste!", irlandezul era cetățean
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
compusă persoana". Însă atenția este, vai, una critică. Privit de-aproape, quel âme est sans défaut? Îmbinată cu reflecția, cinică, a lui La Rochefoucauld că cei mai mulți nu s-ar îndrăgosti, dacă n-ar auzi vorbindu-se de dragoste ("îngerul" curtenesc, ricanează Zarifopol, "își sfîrșește cariera la mahala: Angel radios!"), bagatelizarea prieteniei ("amicul", nu?) dă tabloul complet și exact al superficialității noastre voioase, degrabă iscoditoare de cusururi. Grațiile, dovedite de muze pricinoase, rămîn în umbră. A doua tabletă la care am deschis
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
director al editurii. Ordinul de confiscare emis rămîne fără obiect, motiv de jubilație pentru G. Călinescu, dar și de îndreptățită malițiozitate la adresa lui Caracostea. Preia de la N. Iorga porecla de "Cacaprostea" pe care o figurează într-un desen rebusistic: KK proŹ. Ricanînd, îi prezintă lui Rosetti noua stare a Fundației "mobilată cam țipător (stambă roșie, lumînări de seu, loji de scîndură). Pentru Caracostea e un interior de Halima: vine de la nouă și stă vrăjit pe fotoliu, ca într-un feredeu... și pute
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
cu "anchetele lor de sticleți"; vina este a cultrurarului și handărgraundului, ori a tânărului "poet" expresionist de gang, un fake total și-un purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși, "fanfani ai popoeziei, cvasidecerebrați"... Capisci, pitic? ricanează autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Partea cu adevărat dramatică e c-a fost lichidat tandemul dătător de speranță Bulgaria-România. Cât timp eram umăr la umăr cu supușii regelui Semeon, exista speranța că ne vom târî și noi în direcția bună. Astăzi, când la Sofia se ricanează și suntem descriși drept „perechea nătângă”, ar trebui să reacționăm nu doar ferm, ci și cu violență: să-i luăm de urechi pe nemernicii care ne-au adus în această postură umilitoare. Evident, Năstase nu-și va da demisia și
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]