33 matches
-
incriminările sale universale, dincolo de cruda subliniere a fărîmițării noastre, în adîncul sufletului său, a aspirat cu ardoare la această reinserție în Unu, care i-a fost mereu refuzată. Sau pe care și-a refuzat-o mereu. Sau aproape... În ciuda tuturor ricanărilor mele, nu mi-e greu să concep că într-o zi m-aș putea dizolva în Dumnezeu, și această posibilitate pe care mi-o acord mie însumi mă face mai indulgent cu sarcasmele mele. Omul poate trăi fără rugăciune, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Michaux, marele său prieten în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru clarviziunea sa agresivă, pentru refuzurile și fobiile sale, pentru suma versiunilor sale [...] mai presus de toate, prețuiam la el latura incisivă, crispată, "inumană", exploziile și ricanările sale, umorul său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu despre autorii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
senzuale, cu o notă perversă pe care pictorul o scenarizează cu tact. Mișu Teișanu se complace într-un joc al transparențelor voalate, al măștilor concupiscente, al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar care păstrează o doză de ricanare și de maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de prejudecăți, provocând o stare de stupefacție, de paralizare a gândirii receptorului asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unu de ani. Născut în zodia leului, Dan Laurențiu era orgolios și egolatru. Avea despre valoarea proprie cea mai înaltă idee și o afirma ritos, cu ostentație, în orice împrejurare. Își irita contem poranii, ca altădată Macedonski, prin superbie, prin ricanări dis prețuitoare și prin preocuparea exclusivă de sine, cum apărea în ochii mai tuturor. Părea lipsit de orice interes pentru alții, nu-i vedea și nu-i auzea. Îi percepea, s-ar fi zis, doar ca masă in distinctă de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sau Această lehamite (o fabulă mistic-patriotică), Daneliuc simte nevoia să umble la esențe : actualitatea nu e decât un ecran pe care se proiectează umbrele dintotdeauna ale ideilor. Dar care idei ? Și care esențe ?... De n-ar fi profund serios în ciuda ricanărilor, am crede că Daneliuc se amuză jucându-se cu câteva stereotipuri ale vremii de tranziție : colo un parlamentar plus vrai que nature, colo o străină cu bani (delicioasa Madeleine Thibeault), dincolo un omor, un foc, o răfuială... Oricât de verosimile
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ștefan Cazimir, spre exemplu, face parte din prima categorie identificată de Dan C. Mihăilescu, refuzând din start teoriile care eviden- țiază „caracterul excesiv al operei lui Caragiale : inițial în sensul criticii sociale, ulterior în direcția absurdului”. și polarizarea operei între ricanările blânde ale gogolianismului și cruzimile absurdismului ionescian. „Dar esența și valoa- rea lui Caragiale se cer măsurate cu un etalon propriu, iar identificarea acestuia în viziunea «excesivă» o consider înșelătoare. Din faptul că autorul și-a diagnosticat, într-o ocazie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însă cu trei cazuri disperate - ceea ce o disperă și pe ea, mai ales că în lupta dintre teluric și celest, bărbații devin pedeștri și ea va suporta, drept consecință neașteptată, grosolănii de tot soiul grefate pe indiferentism mitocănesc, asezonat cu ricanări batjocoritoare de cea mai joasă speță." (Valentin Silvestru, România literară, 27 martie 1986) O DRAGOSTE NEBUNĂ, NEBUNĂ, NEBUNĂ, Februarie 28, 1985, Teatrul Național, Timișoara; Iunie 21, 1985, Teatrul de Comedie, București; Februarie 8, 1986, Teatrul Național "Vasile Alecsandri", Iași, secția
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]