331 matches
-
ea există încă de la începuturile lumii". A dat afirmativ din cap, apoi m-a îmbrățișat. Am ramas clipe bune înlănțuiți, suspendați undeva între două lumi. "Aș vrea să mergem la tine acasă", mi-a spus pe neașteptate. Am avut un rictus, iar privirea mi-a rămas ațintita undeva către apă lacului. "Ce e? Am spus ceva nepotrivit?". "Nu... Am avut o amețeala trecătoare. E în regulă, hai să mergem". Rulăm într-o mașină rapidă, elegantă, dar decorul ne fuge, fals, prin fața
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
căuta aici! Sub privirile mele mirate, strania ființă care încerca, dintr-un inexplicabil motiv, să ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind o față ridată, descompusă de furie. Rictusul buzelor ei vineții semăna cu surâsul disprețuitor al defunctului. Voi l-ați ucis, ticăloșilor! răcnise baba, împroșcând picături de salivă. Voi!... Ați uneltit mereu împotriva lui! Mi-a scris nu o dată ce ați fost în stare să-i faceți. Ti-că-lo-și-lor!... Căci
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
nu știu când, cum și de ce, am cam uitat să zâmbim: e-n lichidare umorul blajin, cald, amical; i-a luat locul cel grosolan, nutrit din miasmele politicii și afectat de grobianism primitiv. Zâmbetul de încântare l-am înlocuit cu rictusul satisfacției înrăite. E-o mare bucurie să citești o carte scrisă în buna tradiție a umorului evreiesc, în care, după cum observa Schor într-un interviu, se întâlnesc în pașnică și fructuoasă rodire „poante din idiș, proverbe arabe, spiritul slav, bancurile
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/mircea_radu_iacoban_1493635675.html [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
pe Secretara Pia, ce o deranjam mereu Să dea și de 5 ori pe lună, utilii bani, pentru liceu ! Administrativ : Să n-o uităm pe doamna Ana, ce după noi, atât' a strâns... Chiar de-a zâmbit ușor, c-un "rictus", până acuma, nu a plâns ! ("Nu plânge Ană... !") Directorat : Cum am fi catalogați, ne întrebăm cu-nfiorare : De-am uita de cea mai bună (și la suflet !), Directoare ? Care ne conduce Școala, cu inima și cugetul Printre Legi, Regulamente, dar mai
BANCHETUL IDUSTRIAȘILOR DIN MORĂRIT-PANIFICAȚIE (BANCHETUL DE ABSOLVIRE A LICEULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1433484240.html [Corola-blog/BlogPost/379744_a_381073]
-
din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Îl porecliseră Mască, iar el, în sinea lui, era sigur că unii dintre colegi nici nu îi cunoșteau numele real. La nașterea lui, probabil că Dumnezeu se amuzase modelându-i pe buze un rictus ciudat, pe care nu reușea să îl mascheze, oricât de încruntat ar fi stat. Își lăsase părul creț și întunecat ca noaptea să crească mai mult decât ar fi dictat-o moda, în speranța că șuvițele care îi încadrau fața
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417062093.html [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
săi și îl îndreptățea să spere la un viitor legat de fizică. Creta scârțâi pe tabla prea netedă de câteva ori, supărător. El o frânse între degete și finaliză scurt, arcuind ultima cifră, artistic. Zâmbi, uitând pentru un moment de rictus și de acuzația profesoarei. - Ieși afară! Nota doi! I se păru că nu auzise bine. Privi spre profesoară, apoi spre sala de clasă. O văzu pe Ana deschizând manualul de fizică în spate, la rezultat, apoi o auzi spunând că
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417062093.html [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
se îmbete cu iluzia că furtuna din clasă va trece fără urmări. În momentul în care diriginta veni după el în pauză, la solicitarea directorului, se cocoșă, își împinse capul între umeri și, cu fața aplecată pentru a-și ascunde rictusul, o urmă până în biroul îmbâcsit și întunecos, pe care sperase să nu-l vadă niciodată. Nu privi spre nici unul dintre cei trei profesori, de teamă ca rictusul său să nu-i determine să îl scoată pe ușă afară înainte de a
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417062093.html [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
își împinse capul între umeri și, cu fața aplecată pentru a-și ascunde rictusul, o urmă până în biroul îmbâcsit și întunecos, pe care sperase să nu-l vadă niciodată. Nu privi spre nici unul dintre cei trei profesori, de teamă ca rictusul său să nu-i determine să îl scoată pe ușă afară înainte de a apuca să se dezvinovățească. O auzi ca prin vis pe profesoara de fizică acuzându-l că îi îngreunează orele, că își bate joc de experiența ei, că
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417062093.html [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
aduse aminte de întâmplarea aceea din trecut care nu-i dădea pace și, fără să vrea, simți o repulsie aproape instantanee față de acest om dubios, cu figură fioroasă și rânjet dogit. - Hei, ce faci, tinere american?, întrebă vioi, afișând un rictus de formol și strângând mai bine în mână valiza aceea îngustă și neagră pe care o căra cu el. Ia spune, ți-a priit acolo, departe de viața asta pur siciliană? - Bună, Ricco! Cred că da, mi-a priit, spuse
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1410096241.html [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
ură, sictirul și greața, poate doar să-mi astup gura cu țărîna destinului- ori să încep să rîd ca o nebună și să-mi bat joc de rătăcirea de-a fi ieșit în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din propriile clepsidre așteptînd, desigur, ca absurdul și rudele sale mitologice să-și croiască drum, indiferent și inexplicabil prin sufletul meu desfrunzit de tot. Referință Bibliografică: În rame înguste, din lemn ceruit / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/In_rame_inguste_din_lemn_ceruit.html [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
privi îndelung. Și el asemenea, spunându-ne din ochi ce rău ne pare pentru ce n-am trăit... Avea același chip frumos, doar alungit acum nefiresc și luminat de calviție. Ochii, nemaiavând putere, răzbăteau la mine prin sticla unor ochelari. Rictusul din dreapta gurii ce conferea cândva mult șarm obrazului se adâncise, împietrind acum figura. Și gâtul i se subțiase, încât l-ai fi bănuit neînstare să-i poarte capul. Zâmbea larg, fericit de revedere, mlădiindu-și cătarea admirativ spre mine. Nu
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
dat Corina. „Nu, din păcate le-am lăsat în București. Dar nu-i nimic, putem cumpăra oricând altele”, îi răspunse Silviu și goli paharul de apă minerală. I s-a părut că pe fața gazdei sale a apărut un ușor rictus la auzul acestui dialog. Nu putea înțelege de ce. „Cine știe”, își zise Silviu, apoi încercă să nu se mai gândească la nimic. În noaptea aceea voia să doarmă din nou cât mai mult, se simțea încă epuizat, fizic și psihic
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1475792419.html [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
zgomotul mașinilor care treceau pe bulevard nu se mai auzea și nici trepidațiile la trecerea metroului pe dedesubt nu le mai simțeam. Cu toții ne uitam la ea ca la o minune: nimeni nu schița vreun gest, nu se vedea vreun rictus în colțul gurii, nimeni nu a scos măcar un sunet, era ca la un spectacol cu o manechină care defila pe un podium. Cei care veneau pe trotuar dintr-o parte și alta se opreau în loc și o priveau. La
O ZI DE PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1492589367.html [Corola-blog/BlogPost/366190_a_367519]
-
întrebă cu glas pierit, la rându-i, Magda. Și cu gând de mângâiere, și cu gândul de a-i opri prin forța mâinii sale tremurul, o cuprinse și cu cealaltă mână, de încheietura mâinii stângi. Un scâncet mic și un rictus de durere îi arătă că ceva nu este în ordine și privi, încheietura mâinii stângii era tumefiata, ușor stacojie și umflată. - Offf, scuze, zise slăbind strânsoarea, ce s-a întâmplat? Hai, nu ne fierbe...Toți ochii erau pe ea, și
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1460307496.html [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
ceștile de cafea în față, din care ieșea un abur aromat și îmbietor, cei doi se uitau unul la altul, fără ca vreunul să înceapă discuția. -Sunteți o femeie frumoasă, observ totuși o umbră de tristețe și zâmbetul înghețat într-un rictus. -Vi se pare, am o casnicie fericită, un copil realizat profesional. Nu mă pot plânge de nimic, sunt mulți alții mai nefericiți ca mine. -Este adevărat, eu vorbeam de o suferință, venită din suflet. Acolo aveți o neîmplinire. -Am un
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1478175839.html [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
ați fi dorit dumneavoastră. -Camelia, așa să-mi spuneți, vom lucra mult împreună, nu are rost, să ne formalizăm. Nu m-ați reținut, mi-a făcut plăcere, să vorbim. În ochii femeii apăruse o lumină, umbra de tristețe dispăruse, locul rictusului îi luase un zâmbet fermecător. -Am să te rog, să-mi spui pe nume, Andrei, așa mă numesc... -E un nume foarte frumos îmi place, Andrei, ce frumos sună! Andrei, te aștept mâine. -Voi veni pe la zece, acum am să
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1478175839.html [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
de aur pe a cărui circumferință mă înscriu. Vârstele trupului și ale sufletului. Privesc balustrada cu ochii larg deschiși. Am învățat să scriu cu fila sprijinită de balustradă. Am învățat să las cuvintele să ia forma lacrimilor, a zâmbetului, a rictusului, a haosului interior și a echilibrului, a iubirii și uimirii, a fricii și curajului de a fi și de a rămâne Om. Balustrada îmi păstrează fila nemișcată... Uneori, balustrada îmi intră în trup, dacă mă aplec prea mult pentru a
HOTAR? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Hotar_anne_marie_bejliu_1337590236.html [Corola-blog/BlogPost/346969_a_348298]
-
și m-aborda: -Ei, nu toți bărbații sunt... Uf, chiar îmi știa gândurile?! Normal, doar e vis-à-vis, mi-aruncai eu precizări liniștitoare. Normal! -Te salut persiflantă domnișoară, te salut! și-și etală cât ecranul zâmbetul său fascinant, asimetric afișat din cauza rictusului de expresie din dreapta figurii. Deranjez cumva? Deranjez? -Ave Caesar, morituri te salutant! îl surprinsei și prin vorbe, și prin atitudine. Dar ce vânt te-abate dup-amar de timp, cercetător, prin resturile vieții mele? o dădui pe limbajul nefericiților indignați
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468737583.html [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și cu-n suspin de ușurare - noi nu noi încă nu - privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le peste rictus zâmbetul rubiniu și mâinile roiesc în cercul unui zbor viu ce se adună se întinde să tot dea să tot ia să primească atât de cald e dintr-o dată și-n cimitirul ce albește sub ploaia petalelor de vișin veșnicia
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Poezie_tania_nicolescu_1389369517.html [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
galaxia și ce drame prevestesc Curcubeiele în doliu, cu lințoliul lor ceresc! Carele de foc aleargă, pârjolesc în cale-un vis (L-am ascuns sub poala lunii, chiar în clipa când l-am scris). Se-ncrețește astrul nopții, ca un rictus diavolesc Peste mine cad blesteme, buruieni, în mine, cresc. Din extazul dimineții m-ai împins în agonii Când vecernia coboară-n înserările târzii; Mâine, poate, astrul zilei va fi tot la locul lui Numai eu voi fi cu mine, cum
VERS LA LUMINA LUMÂNĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1450082252.html [Corola-blog/BlogPost/375082_a_376411]
-
siguranta am parte de alte momente cu adevarat speciale, mai ales acelea declanșate în urmă afirmației: Gata, ne pregătim de nani! Oh, atunci încep bocetele specifice, care-ți ridică părul pe cap dar faci eforturi să-ți păstrezi calmul și rictusul pe față, si rugămințile fierbinți și promisiunile deșarte pe care cu greu le contracarezi pentru că în final să ajungi în pat! Citești povestea (încă una, și încă una, si asta și gata), stingi lumină și încep alte momente speciale: maaami
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
siguranta am parte de alte momente cu adevarat speciale, mai ales acelea declanșate în urmă afirmației: Gata, ne pregătim de nani! Oh, atunci încep bocetele specifice, care-ți ridică părul pe cap dar faci eforturi să-ți păstrezi calmul și rictusul pe față, si rugămințile fierbinți și promisiunile deșarte pe care cu greu le contracarezi pentru că în final să ajungi în pat! Citești povestea (încă una, și încă una, si asta și gata), stingi lumină și încep alte momente speciale: maaami
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
din revistele glossy, educatorii tuna și fulgeră împotriva frumuseții adevărate, împotriva îngrijirii firești pe care omul o datorează trupului și învelișului sau. Rezultatul este spectacolul grotesc al străzii. Vestimentații prăfoase, învechite, conformiste, accesorii funerare, încălțări neîngrijite, culori cenușii, priviri tulburi, rictusuri încordate, grohăieli, țipete călcate pe coadă, flegme și înjurături. Unele lucruri vorbesc despre învelișul oamenilor, altele despre caracterul lor. Trage tu linia, eu unul n-o mai văd foarte bine. Dacă ai copii nu le faci niciun serviciu explicandu-le
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
politic , peren al exponen ialului nostru poet, Cu doi ani nainte ca secolul XX s ș ă î țî larg deschise i supraaglomerate. derapat deodat ntr-un na ionalism expire, mai exact n 27 febr. 1998, un Când iată, deodată, acest rictus vicios, căci între timp viciat de grup de derbedei literari ( un fel de ț î “antieminescian”, din partea unui succesivele ideologii totalitare, prin care “hooligans” parveni i de pe stadioane n ț ș ă ă ț îșă grupuscul de tineri litera i
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
zadarnice. Și noi, curioși ce-o să zică. Ei, ce-o să zică? Chipul salvatorului iradia de bucurie, căci bolnavul își holbase ochii spre el și numai la el se uita. Nu el îl salvase? Și reuși să bâiguie și avu un rictus care îi strâmbă buzele palide: du-te în p... mă-tii de jidan! Asta îi spuse și cu forța pe care o mai avu scrâșni și din dinți. Ne retraserăm imediat îngrețoșați și îl luarăm de-acolo și pe bietul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]