2,125 matches
-
valoare sentimentală impresionantă, să știți. Iar oamenii țin la ele ca la niște ființe dragi". Strălucirea enigmatică a pandantivului îmi fură privirea. „Cele mecanice, în special, au o rezonanță și un farmec aparte". Ca și cum timpul a uitat să mai lase riduri în urmă. Admir formele și figurile lor. Unele sunt precum fluturi căzuți asupra florilor, încercând să culeagă nectarul ademenitor. Ceasuri jucăușe, în care dansul acelor indicatoare pare mai vioi ca niciodată. Ceasuri de perete cu pendul, în care timpul pare
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil, nările se lărgiseră păros, gura rătăcea, buimacă, știrbă, pe-o față bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa finalul, eventuala prăbușire, ziua de adio, ora fatală, clipa cu hai la groapa cu furnici, elegia cu
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
mă dumiri cum a fost cu putință dezumanizarea secolului. Apoi, deși am tot scris, m-am întrebat, totuși, dacă este oportun să mai scriu despre "lagărele noastre" (o, cât ne-au aparținut!) și dacă veacul nu are deja prea multe riduri rușinoase pe obrazul pe care și-l arată bunului Dumnezeu. Și cu o mult prea mare întârziere, am aflat că ezitarea aceasta îl mai încearcă și astăzi pe Norman Manea: "N.M.: Da, o chestiune pe care am tot ocolit-o
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
o tarabă mai îngustă, nu se-ntreabă, nu se gustă. Și ce miez de poamă rară au sub coaja lor amară! Ai chipul celui de-nceput, după tiparul lui de lut? Ori ești ales dintre reziduri cu-atâtea petice și riduri? Și dacă altă cale nu-i, nu cumva tu ești Tatăl Lui? Așa cum ești, trufaș, ridicul, în Marele Nimic, Nimicul! Scrii cam degeaba Se vede treaba Împins cu sila Luat cu graba O vorbă spusă Așa-ntr-o doară Poate
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
Irina Nechit Tăcerea umple toate paharele. Florile de măr se desfac în așteptarea primului cuvânt. Fulgul de cenușă trece dintr-un colț al gurii în altul. Cine va rupe tăcerea va pierde pariul. O plasă de riduri cade pe fața mea. O cută adâncă taie osul frunții tale. Am putea să nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei de sărbătoare. Privirea mea trece prin flacăra lumânării lăsând urme de arsuri pe carnea limbii
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
Jebeleanu, coperta a patra a volumului. Jumătate, Mady tînără, cu părul lung, brunetă, puternică și fragilă, la începutul anilor optzeci, la începutul unui drum aventuros și necunoscut; jumătate, Mady după douăzeci de ani, cu privirea obosită și umbrită de cîteva riduri, cu părul scurt și blond, cam lămurită ce este cu viața. În întregul fotografiei descopăr aerul unei femei frumoase ce privește lumea bărbătește. Nora Iuga De cînd am aflat vestea năpraznică, tot încerc să-i refac chipul în gînd. să
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
pe care le vedem din An în Paști, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult... Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră. Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele și apoi își bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef. Partidele
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
vizitat prima oara New York-ul și am văzut asta la MoMA: “Since the Gothic, European sculpture hâd become overgrown with moss, weeds—all sorts of surface excrescences which completely concealed shape. It hâș been Brâncuși’s special mission to get rid of this undergrowth and to make uș once more shape-conscious.” Henry Moore Din tot sufletul îți împărtășesc îndreptățită mândrie !!!! Dar oare câți români ni se alătură ?..... Câți mai au puterea și educația înțelegerii adevăratului patriotism? Am uitat ce comoara nesecata
Mândru că sunt român by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82527_a_83852]
-
destinație, interiorul mașinii mele fusese martorul unei emisii sonore demne de Fermă Animalelor: am hăhăit, am behăit, am guițat, ne-am înecat și am hohotit și mai tare. La sfârșit, respirăm sacadat, ca după un sprint, ne dureau fălcile, iar ridurile de expresie din jurul gurii și al ochilor își pierduseră elasticitatea și păreau că nu-și vor mai reveni niciodată la normal. Topârceanu e unul dintre poeții mei preferați, în adolescență îl învățăm pe de rost din pură plăcere și mai
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
urbane evreiești. La fel, Avarul lui Molière ar trebui interzis în UE fiindcă sugerează că francezii sînt o nație de zgîrciți, ceea ce pare destul de adevărat, dacă stai să te gîndești că nu prea lasă bacșiș. Așa-s oamenii, în fond. Rid unii de alții, asimilîndu-se unor grupuri mai mari, eventual forțînd notă. O să vă spun un secret: bancurile cu Ițic și Ștrul sînt, de fapt, bancuri etnice. Asta e rețetă universală a umorului. Și parcă e mai bine așa. Un concurs
Au uitat că suntem fii din popor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82622_a_83947]
-
ești prea rigid în gesturi, nu că ar trebuii să fi ,,feminin,, ci doar mai expresiv. Încearcă să fi fericit pe scenă, încearcă să iubești pentru că rolul să fie unul adevărat. Oamenii taxează totul în hurul lor, foecare gest, fiecare rid al fetei, fiecare pas nedumerit, ial pe EDI și punem să te ajute cu sincronul. Cel mai important exercițiu pe care încă nu cred că ți la spus coregraful este cunoașterea trupului tău, atunci când cunoști trupul ești sigur pe gesturile
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82637_a_83962]
-
darul să mă îmbărbăteze cu adevarat. Mai ales când știu că, de cealaltă parte a peretului, o duzină de femei suferă că și mine, dar o fac (probabil și ca să mă impresioneze) în tăcere. “Nu te mai strâmba, că faci riduri!”, mă alinta Cori, pentru că apoi să-mi comande, implacabila, “Încă 10!” și “Încă 10!”. Al treilea sunt muțuflenderele. Știi cum arată o pompă de umflat salteaua de plajă? Cam așa sunt și piftiile astea de cauciuc. Evident, “muțuflendere” le spune
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
Ce piept m-a hrănit? La ce burticică am gîngurit? Viața mea a curs din mine în afară. s-a făcut alții. S-a făcut fiul meu. s-a făcut o dansatoare din buric. Cu clipsuri. Barbară. s-a făcut riduri prin alte femei. S-a făcut amintire. Și uitare. S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii. Ca iarba să crească, să iasă de sub creasta humii și să străpungă. Viața mea s-a făcut un banc
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
cartea o bucată din miles davis. summertime. apoi pieptenul peria să înmulțească distanța. eu am țesut am destrămat am țesut. frunze ruginii au făcut pereții țurțuri de gheață. au bătut la ușă plânsul și frica. s-au așternut negura câteva riduri noi. câteva morminte proaspete. eu le-am săpat eu am aruncat primul pumn de țărână. anul acesta prima zăpadă n-a mai venit. copacii răniți au dat muguri sângerii. eu nu mai țes. acum destram. la picioarele mele firul grămadă
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
eu am să cresc poemele tale am să le trec strada și am să le-nvelesc în serile de iarnă. rostindu-le am să-ți întâlnesc privirea și când le voi rosti ție îți vor cădea primele fire albe și ridurile ți se vor netezi când le voi rosti au să-ți înmugurească dinții de lapte. poemele tale vor crește și vor fi la casa lor. eu voi fi atunci mult mai departe cel mai departe crescând în pământ rădăcină întoarsă
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu câte eforturi, cu câte eșecuri! Îl privesc cum se încruntă, cum își încleștează fălcile, cum strânge din sprâncene încât un rid minuscul apare deasupra nasului, prevestind marile griji de mai târziu. Dar și aceasta e o grijă, o grea încercare, după marea victorie a mersului de-a bușilea. Da, se pare că pentru el, noul om, aerul e o substanță îndărătnică
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
singurătatea porii-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o dispută și puiul de leandru geamănul meu atinge-mă purpură dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
la ușă în timp ce eu zbor cu avionul spre berna unde-mi fac un prieten tocmai atunci cînd nu mai speram viață plină de zile ca o cutie poștală doldora de reclame după ce-ai lipsit un timp de-acasă și ridurile ți s-au adîncit pe sub alți nori iar degetele tale în soarele străin erau stîngace ca păpușile de cîrpă ieftine de prin bazaruri noroc de atavica privire binoculară ce suprapunînd viața cu moartea îmi prezenta mereu un decor acceptabil în
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
frunză care se zbate în lumina geamului chiar umbra scaunului tatei provoacă deplasări amintiri mereu schimbătoare e-o forfotă de oameni și pereți pe fiecare centimetru pătrat al mesei mele e de-ajuns să întind mîna și tăcerea izvorăște din ridurile unui chip uman din brizbrizurile casetei cu fotografii din petele de rugină ce acoperă numărul casei ce vreți să fac sunt făcut în felul ăsta și cînd plouă zbor o clipă-n viața altcuiva într-un spațiu clandestin în care
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
visat bucură-te îmi spuneam cu vocea sugrumată de plîns acum am uitat e nevoie de ploaie fluviul e la fel ca anul trecut nimic nu spune despre cei înecați aceeași și pasărea ademenită-n undă și eu doar câteva riduri câteva cicatrice proaspete secetă ,e nevoie de ploaie" spun bătrânii să spele noroiul dintre cuvinte ea victoria pentru Andrei când rana va fi una cu carnea și oasele strălucitoare împărțite pe câmpuri dogorâte de arșiță va veni ea victoria ea
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
udhëkryq ngjyra jeshile në semafor kur ndizet ti kthehesh prapa duke kërkuar rrugën më të shkurtër në jetë Po gurin e gjuan nga prapa se moș o Zot mund të na qëllosh mu në lule të ballit CALE SCURTĂ Pe ridurile frunții ți s-a scris pierderea pasul broaștei țestoase în viață Deși cheia o ții în ușă ușa ți-e închisă din interior În intersecție lumină verde în semafor când se aprinde tu te întorci înapoi căutând calea cea mai
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
cu sufletul deschis și propriile concepții artistice. Nu este un mare maestru al artei moderne, dar este un duh nou care simte respirările timpului, înainte să afișeze ca verosimle, să proclame ca pe o declarație cât se poate de clară, „Ridurile timpului”: „Împotriva gândurilor mele/ cum să pornesc/ pe drumul luminării/ să merg pe ridurile timpului.// Cum să urmăresc/ timpul/ pentru iubirile visate/ spre drumul soarelui/ cum să le călăresc./ Cum să mă-mpotrivesc/ bătăilor inimii/ cu puterea furtunii./ Cum să
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
moderne, dar este un duh nou care simte respirările timpului, înainte să afișeze ca verosimle, să proclame ca pe o declarație cât se poate de clară, „Ridurile timpului”: „Împotriva gândurilor mele/ cum să pornesc/ pe drumul luminării/ să merg pe ridurile timpului.// Cum să urmăresc/ timpul/ pentru iubirile visate/ spre drumul soarelui/ cum să le călăresc./ Cum să mă-mpotrivesc/ bătăilor inimii/ cu puterea furtunii./ Cum să pornesc/ când nu știu unde/ se duce timpul acoperit/ de furtuna turbată.// În care început/ Undeva
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
Copii îți cresc... se căsătoresc, Pleacă uneori printre străini, Îți este dor de ei și îi tot aștepți, Ce dacă sunt mari, pentru tine-s copii. Te uiți în oglindă și rămâi uimit, Cât de mult tu ai albit, Câte riduri ai făcut, Și câte doruri ai tot avut! Stai uneori și privești în trecut, Și îți vezi viața, precum a fost, Râzi și plângi ca un actor, Regreți sincer ca un regizor, Și privești nostalgic ca un spectator. O scenă
O SCENĂ ESTE VIAȚA ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380778_a_382107]
-
Copii îți cresc... se căsătoresc, Pleacă uneori printre străini, Îți este dor de ei și îi tot aștepți, Ce dacă sunt mari, pentru tine-s copii. Te uiți în oglindă și rămâi uimit, Cât de mult tu ai albit, Câte riduri ai făcut, Și câte doruri ai tot avut! Stai uneori și privești în trecut, Și îți vezi viața, precum a fost, Râzi și plângi ca un actor, Regreți sincer ca un regizor, Și privești nostalgic ca un spectator. O scenă
O SCENĂ ESTE VIAȚA ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380781_a_382110]