110 matches
-
tresare sub mâna ce l-a scris Și dacă niciun clopot nu va mai fi să bată Pe frunze-ndoliate va lăcrima un vis. FLUTURII LUMINII Magnolii prăfuite și visuri înnodate De dincolo de moarte se-ntorc orbecăind, Căci s-a ridat lumina de-atâta nedreptate Și se aude-n beznă doar ceasul horcăind. Un fir de păpădie în patru zări se-mparte Și macul se supune acelorași trăiri Ca un ecou al vieții nedespărțit de moarte, Ca un cuvânt ce tace
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
șosea. Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
oprea să discute cu primarul despre vreme, își punea mîna streașină la ochi și studia formele halucinante ale norilor, ființe inexistente se lăbărțau pe cerul senin la orizont, dar nici o picătură de ploaie nu cădea, de secetă obrazul pămîntului se ridase și apa din fîntîni dispăruse de parcă se evaporase pentru totdeauna și la fel de secat era și sufletul lui de bărbat, nu avea curajul să discute cu nimeni despre acestă durere din adîncul lui, nici măcar cu Mancuse, prietenul său cel mai bun
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ROMÂNESC Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Basarabia - pământ sacru românesc Pământul românesc numit Basarabia lăcrimează între Prut și Nistru, își înmoaie picioarele suferinde în Marea cea Mare iar fruntea ridată de vicisitudinile istoriei primește umbra pădurilor de conifere și foioase ale Carpaților. În vremurile trecute, partea de miazăzi purta numele de Basarabia iar cea de miazănoapte purta numele Moldovei. Tare greu le-a fost Moldovei și Munteniei în timpul războiului ruso-turc
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
de fericirea ei și, oricât de mari ar fi tentațiile din jur, nu greșești pentru că asta înseamnă dragoste. Ea nu se bazează doar pe un corp care se poate îmbolnăvi în orice moment, un corp care în timp se va rida, un corp care va păstra doar privirea de care te-ai îndrăgostit. Iubirea se clădește și se trăiește din sentimente puternice și nobile. Odată cu trecerea timpului, putem găsi mereu ceva nou în cel de lângă noi pentru că el/ea se transformă
DRAGOSTE PENTRU DOI ŞI-UN SFERT de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358544_a_359873]
-
în groapă În urma lui poți să scoți apă! Grangurii, lichelele Sperie și ielele Feți frumoșii, pistolarii Bivolii și Bivolarii! Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața lui de vânt și apă Față slută Și mioapă Vinovată de bancrută Este ultima și scapă Cratiță, tingire Haina pe omul subțire Se mulează după caracter Și se vede după fler Armonie, catifea Pielea lui și pielea mea Fiecare
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359507_a_360836]
-
tot greul gospodăriei, mai ales în a doua parte a vieții când tata a fost nevoit să se angajeze la oraș că nu mai făceau față cheltuielilor. Tata era mai așezat, cumpănit, cu vorbă domoală, cu mâinile aspre și fața ridată înainte de vreme. Cred că aveam numai câteva luni, în orice caz nici nu apucasem să mă ridic pe propriile mele picioare când am făcut prima ispravă din viața mea. Mi s-a povestit cu lux de amănunte cum ieșise mama
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Ultimii doi metri nu a putut niciodată să-i biruiască. Piscul era drept. Nodulii ce brăzdaseră trupul s-au pierdut în urmă. Nu exista niciun punct de sprijin. Și-ar fi dorit Dariana ca o pietricică, oricât de mică, să rideze chipul din urmă a scării din vis, dar ultimul colț era perfect. O iarbă rară și fragedă îmbrăca vârful așteptărilor. Ardea în ea dorința de a atinge creștetul muntelui de piatră, de a adulmeca prospețimea ierbii abia încolțită dar nu
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
volum intitulat În umbra zeilor, apărut la editura Orfeu, 2015. Pe de altă parte nu mai e o noutate pentru nici unul dintre noi că anii trec și fiecare ne prefacem că uităm de trecerea lor, de cinismul cu care ne ridează fruntea, ne albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
volum intitulat În umbra zeilor, apărut la editura Orfeu, 2015.Pe de altă parte nu mai e o noutate pentru nici unul dintre noi că anii trec și fiecare ne prefacem că uităm de trecerea lor, de cinismul cu care ne ridează fruntea, ne albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
ochi de copil cum Dumnezeu îmi întinde Coloana Infinitului că dar al iubirii. Plâng pe portativul veșniciei do, re, mi fă, sol, la și amintirea tainca a durerii din prima zbatere de aripă a timpului lacrimile se hârjonesc secând hăul obrajilor ridați de tăcerile uitate în clepsidra dintre ani valsul florilor de castan topesc ghețarul fanteziilor înlăcrimate din ochiul de copil crescut devenit epopee de tril. La masa tăcerii infinite stau singură să cresc florile inocentei copilăriei dansând ultimul vals dispar prin
FLORILE COPILARIEI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379503_a_380832]
-
II. BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC, de Ion C. Hiru, publicat în Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012. Basarabia - pământ sacru românesc Pământul românesc numit Basarabia lăcrimează între Prut și Nistru, își înmoaie picioarele suferinde în Marea cea Mare iar fruntea ridată de vicisitudinile istoriei primește umbra pădurilor de conifere și foioase ale Carpaților. În vremurile trecute, partea de miazăzi purta numele de Basarabia iar cea de miazănoapte purta numele Moldovei. Tare greu le-a fost Moldovei și Munteniei în timpul războiului ruso-turc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
care e nevoită să încheie pace cu turcii, la București, în 26 mai 1812, ... Citește mai mult Basarabia - pământ sacru românesc Pământul românesc numit Basarabia lăcrimează între Prut și Nistru, își înmoaie picioarele suferinde în Marea cea Mare iar fruntea ridată de vicisitudinile istoriei primește umbra pădurilor de conifere și foioase ale Carpaților. În vremurile trecute, partea de miazăzi purta numele de Basarabia iar cea de miazănoapte purta numele Moldovei. Tare greu le-a fost Moldovei și Munteniei în timpul războiului ruso-turc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
absurzi se-agață de cuvinte, Solfegiezi fără să înțelegi Că muzica e (dacă nu se simte) Doar zgomotul de fond ce îl dezlegi Și umpli portative de eresuri, De semitonuri oarbe, prescurtări, De-accente ascuțite pe-nțelesuri Și de pătrimi ridate-n așteptări. Sincope inegale se formează În intonații cu inflexiuni Curbate pe un ton ce decimează Fraze-nflorite și conexiuni. În gamele cu terțe de-ndoială Doar cheia depărtării stă în rând Pentr-un alt cântec nu mai ai cerneală
SOLFEGIIND TĂCERI de AURA POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347355_a_348684]
-
văzuse !? se întreba acum. Posibil că văzusem, de vreme ce mi-am amintit acum de ea... și strigătul de atunci „Niciodată”, ricoșă a doua oară de ziduri, ca un ecou întârziat. Și iar chipul mamei îi apărea în amintire: obrazul îi era ridat, desigur și inima i se strânse de durere căci pe buze îi scăpase întrebarea: Atâta dezgust ți-a produs infamul? și încercă a doua oară să o cuprindă cu brațele, să ia jos prin acea îmbrățișare dezamăgirea adunată în sufletul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
păreri pe care le reîntâlnesc acum la cei mai tineri decât mine. Este foarte ciudat să te simți tânăr în timp ce societatea te crede bătrân. N-ai cum să cunoști aceste „trăiri” fără să le trăiești. Dacă scurgerea anilor poate să rideze pielea, sufletul nu-l poate rida, iar în domeniul scrisului, poate fi un câștig în plus. Atins de aripă timpului, vigoarea trupului seniorilor a trecut de partea cealaltă, a sufletului și flacăra vie a tinereții a devenit lumină de mai
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
la cei mai tineri decât mine. Este foarte ciudat să te simți tânăr în timp ce societatea te crede bătrân. N-ai cum să cunoști aceste „trăiri” fără să le trăiești. Dacă scurgerea anilor poate să rideze pielea, sufletul nu-l poate rida, iar în domeniul scrisului, poate fi un câștig în plus. Atins de aripă timpului, vigoarea trupului seniorilor a trecut de partea cealaltă, a sufletului și flacăra vie a tinereții a devenit lumină de mai tarziu, iar experiența lor poate să
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
într-o carcasă veche și că în scrieri nu vezi carcasa. Și mai este ceva de luat în seamă: orarul îmbătrânirii acum este altul, durata vieții a crescut cu 10-20 de ani față de anii '80.ˮ; „Scurgerea anilor poate să rideze pielea, dar sufletul nu, iar în domeniul scrisului, poate fi un câștig în plus. Atins de aripa timpului, vigoarea trupului seniorilor a trecut de partea cealaltă, a sufletului, iar flacăra vie a tinereții a devenit lumina de mai târziu, iar
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
șosea. Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
îndrumându-l spre zări nebănuite, spre alte primăveri a căror adiere o simte în firele cărunte. Era domnul A. ...Am perindat momente din viața noastră oprindu-ne în fiecare clipă asupra unor ochi albaștri triști și temători, asupra unor buze ridate de contorsionări dureroase alinând cu o substanță chimică o suferință fizică, cu o mângâiere abia simțită în păr o neliniște copilărească sau o imensă durere sufletească mergând mereu spre următoarea mână întinsă, spre o altă voce deznădăjduită de singurătate, pentru
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
volum intitulat În umbra zeilor, apărut la editura Orfeu, 2015. Pe de altă parte nu mai e o noutate pentru nici unul dintre noi că anii trec și fiecare ne prefacem că uităm de trecerea lor, de cinismul cu care ne ridează fruntea, ne albește tâmplele, ne îngreunează pasul, dar ne fortifică simțurile și ne maturizează scrisul. Și pentru Valentina Becart timpul aduce o complexitate de imagini, volumul de față mergând, mai mult decât oricare altul (am în vedere, bineînțeles, doar volumele
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
bani. - S-a ivit o problemă familială... La noapte sunt nevoit să plec undeva și nu știu cum să-mi pregătesc soția să rămână singură... - Nu te-aș sfătui să lași asemenea făptură singurică, râse maistrul, un om cărunt și cu obrazul ridat de anii petrecuți pe șantier și de vicisitudinile pe care le înfruntase indiferent de anotimp. Îmi amintesc cu nostalgie de anii tinereții, când mă întorceam acasă la săptămână sau chiar la lună, iar prietenii făceau glume pe seama mea. Sunt obișnuit
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
cîte ori atingea vreo vîslă răzleață, vreo scîndură sau măcar o fărîmă din ambarcațiunile nimicite; atunci, coada ei se abătea pieziș peste apă. Dar în curînd, ca și cum s-ar fi încredințat că și-a făcut temeinic treaba, își împinse fruntea ridată spre larg, trăgînd după ea saulele încîlcite și-și urmă drumul sub vînt, cu pasul tacticos al unui drumeț. Ca și data trecută, corabia - care observase întreaga scenă - se apropie de locul luptei, pentru a-i salva pe naufragiați; lăsînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Doar provine din ramura patriciană a Corneliilor Lentulii, e soră vitregă cu Terentia, vădu va lui Maecenas, pentru care Augustus încă are o slăbiciune spe cială, deși cu greu mai poți bănui femeia frumoasă de odinioară în băbătia știrbă și ridată de astăzi. Cată pe sub sprâncene la Aelius Seianus. Îl vede încordat. În mod paradoxal, asta îl liniștește. Poate, până la urmă, nu este o idee rea ca Seianus să preia o parte din cohortele pretoriene. Ar fi în felul acesta mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ul de asemenea, Privett-Clampe descoperi că munca îl urmărea pretutindeni, ca un câine vagabond, lătrând încăpățânat chiar și-n mijlocul celei mai încântătoare vânători sau a unui meci de polo, dintre cele mai extenuante. Într-un an, chipul i se ridă, iar mustățile ajunseră să capete forma binecunoscută. Pentru a înrăutăți lucrurile și mai mult, combinația de secretomanie și plictiseală provenită de pe urma noii sale munci îl distanță pe Privett-Clampe de soția sa. Charlotte avea o fire deschisă, fiindu-i foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]