245 matches
-
lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune că îmbătrânesc în ani câinești. Peste un an va fi mort din cauza unei afecțiuni cardiace. Va muri de bătrânețe înainte să împlinească douăzeci de ani. După asta, îngerul nu mai dă pe-acolo o vreme. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mult și mai mult e să iubească pe cineva. Să facă domnișoaragoste de-adevăratelea. Să nu moară virgin. Chiar în clipa aia, cu lacrimile prelingându-se din ochii lui roșii de drogat, va spune: — Te rog... Puștiul ăsta bătrân și ridat, se va smiorcăi și va zice: — Te rog, nu-mi mai spune domnule. Îngerului care-i mângâie țeasta cheală și pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de păr alb, se conserva, trecea neobservat, se scutea de griji, de implicații de orice gen. Acum să fi ieșit braț la braț pe stradă cu el... Ea, Sidonia, s-ar fi simțit de-a dreptul jenant, cu fața toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul acoperit de o piele prea subțire, fără consistență. Și, dintr-odată, realiză catastrofa: va fi împreună cu superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vadă și ele pe omul care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui, atât cât reușeam să văd din ea, era ridată și maronie ca o minge de bandă elastică, numai că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luminos și neîntrerupt de albastru. M-am sprijinit în coate. — Ei, n-a mers chiar ca la carte, nu? Dar iată-ne aici. Fidorous stând aplecat peste balustrada punții, cu ochelarii în mână, cu ochii închiși și cu fața elastică, ridată, întoarsă către soare. — Și, mai mult de-atât, e-o zi minunată. — Suntem pe mare. — Da, așa e. Într-un fel. Ambarcațiunea tresăltă pe valuri. Soarele radia. Încă de undeva, sunetul pescărușilor. — Iar ăsta e Orpheus. — Este. Doamna și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luat umărul și... M-am lăsat în voia dulcelui meu păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru ori divorțat, dar însurat niciodată. Eu am rămas femeie de serviciu. Da, femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie, ca să te hotărăști odată să pui capăt unei asemenea vieți? O să vezi că totul nu va depinde doar de tine, e doar nevoie să-ți dorești îndeajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
degetele mîinilor drepte și imita un marș de defilare. Mîinile se balansau, mai mult decît era necesar, în ritmul unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze și atunci chiar nu mai vedea nimic împrejur. Lumea se mira că urca zilnic strada Urcușului și nu înțelegea cum de reușește această performanță la vîrsta lui, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și a cărei emoție se trădează când unul dintre acești pești este rupt în două. Regizorul spaniol nu realizează o comedie facilă, nu despre râs este vorba în filmul său, ci despre un chip mai vechi al Spaniei, un chip ridat, dar la fel de expresiv precum cel al Eloisei a cărei frumusețe veștejită de trecerea timpului are o noblețe aparte pe care i-o aduce transfigurarea. înainte de a fi un foarte bun regizor, Juan Carlos Falcon este un admirabil portretist și un
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
să-și ia un ultim rămas-bun și i-a îndepărtat vălul care îi acoperea fața. Și s-a speriat pentru că fața încă destul de tânără a mamei sale, care îl sărutase, la plecare, în ianuarie trecut, era acum a unei bătrâne ridate, ca și cum anii s-ar fi concentrat în acele trei luni și ceva de despărțire. Atunci Octávio a înălțat capul și l-a văzut, aplecat peste amândoi, pe tatăl său, bătrânul Dom Gonçalo Cerdeira, care se sfârșise în ajunul Crăciunului aceluiași
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
ce contradicție: devin, odată cu pierderea mamei, contrariul a ceea ce era ea. Vreau să trăiesc conform valorii ei și nu reușesc decât contrariul. 11 ianuarie 1979 ... durere de a nu-mi mai putea atinge niciodată buzele de obrajii ei proaspeți și ridați... 18 ianuarie 1979 De la moartea mamei încoace, nicio dorință de a mai "construi" ceva - decât în scriitură. De ce? Literatura = singura regiune a Nobleței (cum era mama). (Fragmente din volumul în curs de apariție la Editura Cartier)
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
-n oale. Pe geam afar' precar atârnă La uscat, combinezoanele-i atinse de ale soarelui ultime raze Și pe divanu-i (ce noaptea îi e pat) de-a valma-s aruncate Ciorapi, papuci, maieuri și corsete. Eu, Tiresias, batran cu sâni ridați Văzut-am scena, și proroocit-am restul - Și eu îl pândeam pe oaspele așteptat El, tânărul bubos, sosește Conțopist la un mic agent imobiliar, cu o privire îndrăzneață Unul din cei de jos, căruia siguranța îi stă Ca o pălărie de
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
nerecunoscut. Ridurile, tenul lipsit de fermitate, mâinile îmbătrânite au transformat-o pe divă într-o femeie obișnuită, trecută de prima tinerețe. Daily Mail scrie că sex-symbolul anilor '90 a dispărut, locul său fiind luat de o femeie îmbătrânită, obosită și ridată.
Sharon Stone, diva sexy din "Instinct primar", nu a fost iertată de timp - GALERIE FOTO by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/73589_a_74914]
-
Adèle Haenel) își pierde mințile în fața bărbatului exersat în arta manipulării, arivist cinic (Guillaume Canet). Nimeni nu reușește să-i deschidă ochii, cu atât mai puțin mama, în ciuda autoritarismului femeii de afaceri. După ani și ani, ruinată, bătrână (Catherine Deneuve ridată și căruntă cu ajutorul machiajului) va cere redeschiderea procesului, convinsă de implicarea Mafiei în dispariția fiicei sale. În ciuda condamnării din a treia instanță, filmul nu se îndreaptă către nicio pistă polițistă, nu indică nimic. Și totuși, prezența repetitivă a scenelor de
Cannes 2014: Mondenul bate filmul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62207_a_63532]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Zara Hartshorn este o adolescentă britanică de 16 ani. Ea a moștenit de la mama ei o boală genetică rară, care o face să arate ridată și îmbătrânită ca o femeie de 60 de ani. Autor: Corsate Cezara Boala de care suferă Zara se numește lipodistrofie. Această boală face ca pielea să fie lipsită de elasticitate, ridată și "lăsată". Mama ei, Tracey Gibson, suferă de aceeași
Află drama unei adolescente batjocorite pentru boala ei. Are 16 ani, dar arată ca o bunicuță by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63975_a_65300]
-
o boală genetică rară, care o face să arate ridată și îmbătrânită ca o femeie de 60 de ani. Autor: Corsate Cezara Boala de care suferă Zara se numește lipodistrofie. Această boală face ca pielea să fie lipsită de elasticitate, ridată și "lăsată". Mama ei, Tracey Gibson, suferă de aceeași boală. Aspectul fizic i-a atras nu numai suferință psihică, ci și umilințe, situații penibile și chiar violență fizică din partea celor care nu au înțeles că este o fată bolnavă și
Află drama unei adolescente batjocorite pentru boala ei. Are 16 ani, dar arată ca o bunicuță by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63975_a_65300]
-
matern, Ioan Vintilă. Ideea că în ochii lui Caragiale s-a oglindit, fie și pentru câteva momente, figura dârză a bunicului meu și mai ales ideea că în ochii bunicului meu s-a adăpostit, timp de o oră-două, chipul ușor ridat al unui Caragiale viu mă încântă. Îmi place să cred că port în gene, prin bunicul meu, amintirea lui Caragiale. Pe linie paternă am avut un bunic regățean, Dumitru, căruia prietenii îi spuneau Mitică, iar unii chiar „nenea Mitică”. Multe
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
Ideea că în ochii lui Caragiale, scrie Ioana Pârvulescu, s-a oglindit, fie și pentru câteva momente, figura dârză a bunicului meu și mai ales ideea că în ochii bunicului meu s-a adăpostit, timp de o oră-două, chipul ușor ridat al lui Caragiale viu mă încântă”. Și din nou : „Îmi place să cred că port în gene, prin bunicul meu, amintirea lui Caragiale”. Un mesaj primit, așadar, prin transmitere ereditară, răsfrânt, ne dăm seama, în acea specială fervoare care marchează
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
Pentru a crea o minte, avem nevoie, așadar, de o mașină care să recunoască forme, precum litere și cuvinte. Numind aceasta TMRF (Teoria Minții - Recunoașterea Formelor), Kurzweil își schițează teoria făcând referință la arhitectura neuronală a neocortexului, stratul extern, extrem de ridat, al creierului.” Eseul din Lettre Internationale ne introduce într-un teritoriu care deschide orizontul și fascinează. Este doar unul dintre punctele de interes ale unei reviste în totalitate remarcabilă.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
kirkegaard înrourate cu mărgelele de sticlă a lui hesse laurul înflorit din patul lui kiropol polonicul cu care brumaru culegea roua de pe pulpele fecioarelor limba lui canetti în ulei de măsline piese de șah găsite în capul lui iova fruntea ridată a lui beckett clopoțelul nocturn a lui bonaventura pisica lui berdiaev dacia ruginită în care muri scria poeme inoxidabile costumul de costoboc a lui vulturescu din piele de vultur peștele-banană a lui salinger mașina de cusut a lui singer undița
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
patosul prin care sufletele acelei națiuni își strigă dorul, fericirea și disperarea în fața vieții. 1087. Sufletul este o fărâma din neputința Lui Dumnezeu. 1088. Durerea este oglindă prin care trebuie să ne vedem putință de a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a căzut, un alt sistem, democratic, s-a instaurat și că... e arestat. Inima stătea să-i sară din piept, broboane de sudoare îi invadaseră fața și... deschise ușor ochii... Razele soarelui după-amiezii de vară îi mângâiau din lateral fața ridată. Oh, Doamne, îți mulțumesc că a fost doar un vis!, imploră Idu divinitatea. Respira ușor și rar, din ce în ce mai rar, întins sub un arin bătrân de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]