292 matches
-
nu sînt nici adevărat Alecsandri, nici moldoveni." Un qui-pro-quo de toată frumusețea, deconspirat într-un joc de ramuri, în familie și în frază, pe care-l ajută bine și sintaxa. O etichetă scurtă, cu atestarea, vechi-ceremoniosă, la sfîrșit: "Arhip. Nouă ridicătură de a domnului Mihai vodă Sturza; moldoveni sînt." Apoi iată, de pildă, unde stau, rătăcite, anacoluturile lui Caragiale, între clondirul de mastică și evocările șiroinde de familie: "Balș. Moldovan drept, veche familie boierească, figurează între nobilii Moldovei încă dinaintea domniei
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
doar firmituri, Ai dat năvală-n arături Și-ai depășit la drum centuri! Ai dat, spre noapte, viituri Din ploi-torent de picături, Lăsând pe pomi scrijelituri Ca semn de-a tale semnături... Te-ai repezit cu mușcături Și-ai nivelat ridicături, Ai provocat dărâmături Și-n diguri ai făcut spărturi... Ne-ai învelit în cuverturi, Când noi aveam temperaturi Și ne-ai trezit în pocnituri Când ne trăzneai cu lovituri... O, toamnă, stors-ai băuturi Din struguri dulci ajunși maturi, Din
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
deci n-avem de ales - ori noi, ori ei. Niciodată n-am vrut să ajung la extrema asta, dar mă tem că nu ne lasă prea multe opțiuni. Gacel îi făcu semn fratelui său să-l urmeze până la o mică ridicătură, de unde se putea cuprinde cu privirea întinderea roșiatică de nisip, își sprijini arma cu lunetă telescopică de un colț de stâncă, își fixă ținta cu grijă și apoi arătă spre sud-est. — Ce vezi tu pe povârnișul acelei dune? întrebă. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui sex, ci mai degrabă a unei perne. Căci ce putea fi? Felul în care arăta trupul aproape dezgolit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui sex, ci mai degrabă a unei perne. Căci ce putea fi? Felul în care arăta trupul aproape dezgolit al domnului Clossettino nu era în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Pășea mai cu grijă, căutând să nu-i scape nici un zgomot venind din urmă. După un timp, văzând că nu se mai aude nimic, renunță și își văzu de drum. Răritura se terminase de mult, acum se afla pe o ridicătură. În față, cât vedeai cu ochii se întindea un făget tânăr amestecat cu mesteceni albi. Scoarța lor subțire se desprindea ca niște scame de pe trunchiurile zvelte. De pe platoul pe care stătea privea în vale printre copaci. Pârâul scobise în stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dealului se face o crăpătură și ruptură lungă de aproape un kilometru, alunecând pământul și coborând între 15 și 30 m pe unele locuri. Această masă uriașă de pământ a început a se mișca încet la vale, făcând crăpături și ridicături, aproape astupând valea, acoperind răchițele și salcâmii, prunii și nucii și locurile unde au fost casele a de locuitori, nemaicunoscându-se unde au fost. în coborâre, masa de pământ se lovește de dealul de la nordvest care începe să alunece, amândou
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se tot zbătea să ajungă până la el. - Ei bine, unde e? În fața lor, printr-o deschizătură din stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată. Duna noroioasă parcă voia să Îi respingă la vale. Pe ultimii pași fu nevoit să se ajute cu mâinile, agățându-se de smocurile spinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
indignare îndreptățită și va striga sus și tare că asta‑i obrăznicie. Să fie oare un băț ascuțit care își face drum printre picioarele Annei sau ceva mai neplăcut? E ceva dezgustător și anume pula funcționarului de bancă. E o ridicătură mică, ascuțită și totuși oarecum cărnoasă și vulnerabilă, nu tare ca piatra (cu siguranță că nu se întărește ca lumea niciodată, poate doar cu forța, dacă o freci trei ore). Omul ăsta s‑a lipit de Anna, cerșind un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
urmează să‑l facă împreună îi va uni. Pădurea vieneză e împărțită, după cum se știe (de fapt după cum nu se știe, că doar n‑are nimeni habar de chestia asta), în numeroase dealuri, între care există - ca formă intermediară - niște ridicături mai mici de teren, despărțite de făgașuri prin care curg pârâiașe. Sunt niște izvoare limpezi, țâșnitoare, la care drumeții îți potolesc setea atunci când simt nevoia. Din păcate, de cele mai multe ori pâraiele astea au un volum scăzut de apă, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cm - foarte lung, paralel cu pământul, la o distanță de acesta de circa 50 de centimetri. Era un copac parcă special. Era plecat așa direct din rădăcină. Nu făcea nicio curbă, și nici urme nu se vedeau în jurul rădăcinii - vreo ridicătură de pământ, că s-ar fi aplecat de acolo. Era drept ca lumânarea, numai că era paralel cu pământul. Nu trebuia să facem cine stie ce efort ca să urcăm pe ... spinarea domniei sale. Primăvara era locul de joacă al iezilor, care urcau și
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
mea în acea vreme, care mi-a completat deliciul prânzului meu cu pește. [i]Garizi = un fel de creveți de Marea Neagră, mai mici decât creveții obișnuiți. (n. aut.) [ii]Câmpii submerse = platforma continentală a Mării Negre este o câmpie submersă (o ridicătură a fundului mării, ca un dâmb în mijlocul unei câmpii), care începe la țărm și ține până la 200m adâncime.(n.red.) [iii] Babord = partea stângă a unei ambarcațiuni, după direcția înaintării (DEX) [iv]„La pik” = „ancora la poziție!”, se strigă de către
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
pe unde ținutul se unea cu orizontul, dădeai de un drum de țară bătut de roți de car și de picior de om, drum care ducea pe cursul unui râu, în inima orașului așezat în toată puterea cuvântului pe o ridicătură de pământ, ce părea făcută de mâna omului. Spre Dealul Mitropoliei, pe malul drept al acestui râu, între cele două ulițe, nu departe de chei, puteai vedea o biserică singuratică, străjuită de un turn, pe un vârf de deal înecat
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
acum doresc să te simți excelent și îi prinse din nou între buze mugurii sânilor, mișcându-și agale degetele pe tot corpul ei, până a ajuns cu ele în dreptul triunghiului umezit de dorințe și înfierbântări, unde, cu mângâieri ușoare peste ridicătura de deasupra petecuțului șaten, făcea ca tensiunea în corpul fetei să crească și mai tare, când flăcăul în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala călduță. Sfârcurile
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul soldurilor într-o mișcare frenetică. Buzele lui o ardeau de plăcere, iar neastâmpărul limbii o topea. Simțea că nu mai rezistă. Înainte ca valurile pasiunii s-
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
acum doresc să te simți excelent și îi prinse din nou între buze mugurii sânilor, mișcându-și agale degetele pe tot corpul ei, până a ajuns cu ele în dreptul triunghiului umezit de dorințe și înfierbântări, unde, cu mângâieri ușoare peste ridicătura de deasupra petecuțului șaten, făcea ca tensiunea în corpul fetei să crească și mai tare, când flăcăul în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala călduță. Sfârcurile
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul soldurilor într-o mișcare frenetică. Buzele lui o ardeau de plăcere, iar neastâmpărul limbii o topea. Simțea că nu mai rezistă. Înainte ca valurile pasiunii s-
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > FURTUNA DIN ,,ALCHIMIA FRUMOSULUI ,, Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului - Comentariu - Motto ; Marea este furioasă, valurile sunt înalte cât casa. Așezat pe o ridicătură, farul încearcă să-și păstreze calmul, razele de lumină spre corăbierii rătăciți...,, Nu întâmplător am început comentariul cu acest motto. Aici mi s-a deschis cartea pe care o am în față; ,, Alchimia frumosului în grafica și pictura lui Mihai
FURTUNA DIN ,,ALCHIMIA FRUMOSULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364855_a_366184]
-
întinsă pe șaizeci de ani ba este băiete diferențele stau în librete și libretiști. carre scrise tot după titanul cu scaunul lângă homer dante voltaire de unde ne vine lumina bat-o vina că multora le piere orbecăind după poduri durate ridicătura vaselor de pe neva cândva vis în abisul minților. ce tot învârtești locul trebuia să fii departe terminând lucrul cu desfăcutul casei. plătești degeaba chiria pe o-la-ri-u te-ai stabilizat ți-ai luat te-ai mutat în locul cu balconul spre fețeni
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ANN- (UL) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni daruri peste daruri descopăr în metaforele
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
vlhko „umezeală“). Comparați și lat. potere „a putea“, rom. eu pot cu sl. pot „sudoare, transpirație“, adică ceea ce rezultă în urma muncii depuse de un om puternic (cu vlagă). Pentru corespondența munte: forță, putere a se compara și ebraic rum „înălțime, ridicătură“ cu gr. romê „forță“ (Enciclopedia civilizației române, București, 1982, p. 682). Concluzia noastră este că, la origine, dac însemna „oamenii pământului“ (get fiind probabil o dublură sinonimică de origine elenă) apoi când dacii au fost numiți locuitorii care au preferat
DACO-GEŢII, OAMENII PĂMÂNTULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369863_a_371192]
-
se învecinează cu orașe de mare importanță industrială, devenit el însuși un mare centru economic și cultural din sudul Germaniei. Cu cei peste 24.372 locuitori, este poziționat la o altitudine de 507 până la 740 de metri deasupra mării, pe ridicătura unei stânci pe râul Neckar. Printre localitățile învecinate cu orașul Rottweil, amintim Oberndorf am Neckar, la 20 km nord, Balingen, 24 km nord-est, Schramberg în Pădurea Neagră, la 27 km nord-vest, Villingen-Schwenningen, la 24 de kilometri spre sud-vest, Donaueschinken- orașul
ROTTWEIL, CEL MAI VECHI ORAŞ DIN BADEN-WÜRTTEMBERG de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353596_a_354925]
-
întemeiată în 753 î.e.n. de către frații Romulus și Remus. Ea mai este numită „orașul celor șapte coline“ pentru că este situată pe înălțimile numite: Campidoglio, Palatino, Aventino, Quirinale, Viminale, Esquilino și Celio. Credem că Roma a însemnat la început „colină, înălțime, ridicătură“ și provine din substratul mediteranean, despre care s-a propus că ar reprezenta urme ale unei limbi vorbite în bazinul mediteranean înaintea așezării populațiilor indo-europene din epoca istorică. Originea acestei limbi (dacă e indo-europeană sau nu sau dacă avem de
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
limbă din bazinul mediteranean, după stabilirea latinilor în Latium prin intermediul etruscilor sau cartaginezilor. Limbile mediteraneene sunt foarte vag cunoscute cu excepția limbii grecești și a unor limbi semitice (TILR, I, 1965, p. 38). După părerea noastră comparația cu ebraicul rum „înălțime, ridicătură“este elocventă: „Aici s-a descoperit ceramica din secolul II e.n. Pe un vas întâlnim de două ori scris cu cerneală neagră cuvântul rwm, ceea ce poate însemna fie „Roma“, fie „înălțime, ridicătură“ (Amusin, Manuscrisele de la Marea Moartă, B., 1961, p.
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
După părerea noastră comparația cu ebraicul rum „înălțime, ridicătură“este elocventă: „Aici s-a descoperit ceramica din secolul II e.n. Pe un vas întâlnim de două ori scris cu cerneală neagră cuvântul rwm, ceea ce poate însemna fie „Roma“, fie „înălțime, ridicătură“ (Amusin, Manuscrisele de la Marea Moartă, B., 1961, p. 59). Într-adevăr, dacă privim harta Italiei, Roma este un oraș al celor șapte coline având în jur, pe toată lungimea Tibrului un teren plat, șes. Cuvântul semitic este foarte răspândit și
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]