117 matches
-
zona pentru a stabili un loc pentru Agenția Centrală Navajo (conform, "Navajo Central Agency"). Propunerea să de a folosi numele ceremonial al locului că nume oficial pentru localitatea ce urma să fie înființată a fost întâmpinată cu rezistență, fiind curând ridiculizata de amerindienii Navjo prin expresia | ni ałnííʼgóó | (cu aproximație, "în părțile de mijloc ale cuiva.") Datorată acestei situații conflictuale, numele reperului major local, cel al ""rocii-cu-o-gaură-prin-ea"" (conform limbii navajo tsé ghá hoo dzání a fost ales împreună cu traducera corecpunzătoare de
Window Rock, Arizona () [Corola-website/Science/329836_a_331165]
-
Coranului a fost deseori însoțită de convulsii puternice, de accese de febră sau de răcirea trupului. Muhammad începe sa predice, întâi în familie și printre cunoștințe, apoi publicului larg. La început el este ignorat de majoritatea oamenilor, iar mai apoi ridiculizat. Totuși, el reușeste să atragă din ce în ce mai mulți oameni la noua sa religie. Cu fiecare an care trecea, noi capitole erau revelate din Coran. Pe măsură ce numărul celor ce îl urmau creștea, Muhammad devine o amenințare la adresa conducătorilor societații sale și este
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
radiocasetofoanele VEF/din ambalaj, toată viața/și să-ți cumpăr discurile cu Lătăreața”. Partea a șasea reia, în contrast cu precedenta, firul întrerupt al narațiunii, elementul de noutate fiind constituit acum de intercalarea unei secvențe dialogate în care - cu tandră ironie - este ridiculizată atitudinea kitsch (în spiritul aceleiași tendințe postmoderne amintite mai devreme). Strategiile de acostare „a damei” ne trimit cu gândul nu numai la Caragiale, ci și la Bunavestire a lui Breban (unde Grobei constituie un soi de prototip al individului kitsch
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
paranoia, cu care se deschide romanul, este partea cea mai reușită literar (impecabilă chiar) a acestei cărți. Faptul că în general în scrierile lui Queneau victima este judecată la sînge sau compromisă, iar opresorul este tratat doar cu ironie sau ridiculizat (ceea ce discreditează în fond atît ideea de victimă, cît și pe aceea de agresor) poate face din romanele lui Queneau, pentru unii cititori și unele cititoare ale anului 2001, o lectură antipatică. Ceea ce poate, în fond, reprezenta un motiv în
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
suficientă forță pentru a construi o opoziție veritabilă în afara Parlamentului, având în spate o societate civilă în formare care, aflată în plină radicalizare, își făcea simțită din plin vocea. Acum însă, presa care se opune președintelui și partidului său e ridiculizată, complet decredibilizată. Cum nici societatea civilă nu mai are energiile de odinioară, ba chiar cei care vorbesc în numele intelectualilor preferă întâlniri secrete în case de protocol cu Traian Băsescu, nu prea văd ce „greutăți“ vor avea de întâmpinat președintele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
superioritatea. Enunțarea este însoțită, în mod obligatoriu, de indici de distanțare care îi permit co-enunțătorului să perceapă disonanța, să vadă că subiectul vorbitor nu se prezintă drept "locutor" responsabil pentru cuvintele sale. Însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ironie, locutorul ridiculizat poate fi identificat; el poate fi un anume autor, gen de discurs, curent literar... (putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe care îl are și care pare mai important decât însăși fericirea conjugală. Gentilețea soțului este mai mare decât a femeii. Personajele acestea ce se vor pozitive și generatoare de exemple moralizatoare sfârșesc, de fiecare dată, prin a fi ușor ridiculizate și ironizate de către autor, care nu le susține cu nimic veridicitatea, ba chiar, așa cum se întâmplase în cazul Grizildei, le subliniază vădit rolul de parabolă, de simbol, iar nu de concretețe materială sau spirituală. Donna angelicata se prezintă inițial ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
soț, reprezintă tipul încornoratului, nu pune la îndoială nimic din ceea ce face sau spune soția sa, este lipsit de o dominație reală în cămin, aproape ridicol: „Este unul din acei soți care eșuează în a-și impune autoritatea, o tipologie ridiculizată și în tradiția populară.”909 Fantezia sa despre potop ni-l înfățișează ca stupid, credul. Neculai este privit cu simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau chiar practică vrăjitoria, în încercarea de a-l aduce alături pe iubitul dorit, utilizând tot arsenalul unor astfel de practici interzise: chipul de cositor, îmbăierea în râu noaptea, incantarea unei rugăciuni secrete (VIII. 7). Donna demonicata este cu adevărat ridiculizată și satirizată doar când nu răspunde dragostei sincere a unui pretendent sau se dovedește mândră, inumană și 932 Ibidem, pp. 151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de energie spirituală. Există o serie de probleme, presante și vitale, cărora omenirea nu le-a găsit răspunsurile de rigoare și nu se văd speranțe nici în viitor; mai ales că, din neputință, unele dintre ele sunt fie abandonate, fie ridiculizate. Este vorba de obsedanta idee a credinței în Dumnezeu, pentru care s-au construit sisteme de gîndire teologică ori despre structura universului, preocupare științifică de interes general. Se risipește multă energie intelectuală, se trece din eșec în eșec și se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai multe ori) sau grupându-și întâmplările în jurul personajului reprezentativ (tip ciclic - ciclul despre Păcală). Istorisită cel mai adesea în momentele de odihnă, s. este inspirată din realitatea cotidiană, surprinsă în aspectele ei comice, cu o vădită intenție satirică. Personajul ridiculizat este, de obicei, pus în situația de a-și dezvălui defectele fizice sau morale, comportamentul, de natură să îl caracterizeze, fiind acela care generează comicul. De la ironia îngăduitoare și inofensivă până la sarcasm, se parcurge o gamă de nuanțe care cresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
reflectează asupra ei însăși, ea descoperă, de la bun început, o contradicție. E inutil să ne străduim aici să fim convingători. De secole, nimeni n-a făcut cu privire la această chestiune o demonstrație mai limpede și mai elegantă ca Aristotel. Consecința, adesea ridiculizată, a acestor păreri este că ele se distrug singure. Căci afirmând că totul e adevărat, afirmăm adevărul afirmației opuse și, în consecință, falsitatea propriei noastre teze (căci afirmația opusă nu admite că ea poate fi adevărată). Și dacă spunem că
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
au primit o asemenea răsplată, ceea ce ne-a pregătit și pe noi să o Întâmpinăm cu demnitate. Dacă aruncăm o privire asupra istoriei principalelor descoperiri și invenții, vom vedea cum Încă de la Început ele au fost Întâmpinate cu ignoranță și ridiculizate, În timp ce autorii lor erau luați În derâdere, răstălmăciți și defăimați. Sydenham, a cărui memorie ar trebui respectată, a fost stigmatizat de câțiva dintre contemporanii săi, fiind numit șarlatan și criminal. Multe dintre personalitățile care acum sunt celebrate și care În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ar putea fi revoluționată dacă s-ar recunoaște că poeți ca Lydgate, Hawes și Skelton n-au scris versuri imperfecte, ci au urmat unele convenții proprii. *46 S-ar putea întreprinde chiar și o reabilitare a încercării atât de des ridiculizate, făcute de poeți de distincția lui Sidney, Spenser și Gabriel Harvey, de a introduce metrul cantitativ în limba engleză, Mișcarea lor, care a eșuat, a jucat un rol important, cel puțin din punct de vedere istoric, contribuind la slăbirea rigidității
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru un tânăr nu o libertate, ci o obligație, o teamă de a nu fi la înălțimea libertăților ce îi sunt acordate. Ca atare, nu se poate să mai existe limite de vârstă. Codurile care stabilesc limite de vârstă sunt ridiculizate (și deci sunt în vigoare doar pentru relațiile homosexuale). Să nu-și facă iluzii tradiționaliștii și părinții romantici (atât de îngroziți de ideea de a fi represivi): între doi adolescenți de sex opus, chiar și foarte tineri, de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
imitând atât forma (epopee), cât și subiectul epicului eroic (războiul, bătălia etc.), iar sursele umorului sine qua non sunt nenumărate. Reducerea conflictului la o scară specifică fabulei (lupta dintre șoareci și broaște) se adaugă demitizării caracterelor așa-zis puternice, aici ridiculizate (Zeus). Implicând întâmplările odinioară glorificate de Homer prin paralelismul desăvârșit al evenimentelor, se pare că Batrahomiomahia amesteca atât "figurile eroice" și modesta lume a vietăților (minicosmos parodic), cât și registrele stilistice "nobil" și "vulgar", înzestrând un biet șoarece cu discursuri
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
are o natură surprinzătoare, dacă e să ne gândim la atât de neta bipartiție morală pe care eroii epopeici o insuflau spațiilor prin care treceau de-a lungul numeroaselor încercări și peripeții. Ea concordă, în planul semnificației, cu detronarea personajului ridiculizat, cu destituirea lui de pe un postament al superiorității. În plus, este dublată de o răsturnare comportamenatlă, o dez- eroizare a personajelor implicate în intrigă: odinioară cezari, cei doi se ceartă precum muritorii de rând, iar disputa lor nu cunoaște argumente
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tabloul pe care îl oferă prin suma gesturilor e dezarmant: "După ce se scobi în dinți cu o scobitoare de argint, Trimalchio zise"; "în vreme ce Trimalchio juca și înșira înjurăturile țesătorilor" etc. Transferul parodic este unul subtil, acest Trimalchio fiind o versiune ridiculizată a amfitrionilor din dialogurile socratice, ba chiar a figurii lui Socrate însuși. Dacă Socrate disimula, odinioară, sub masca prostului care nu înțelege nimic "trăsăturile înțeleptului de tipul cel mai înalt", după expresia lui Bahtin, Trimalchio trădează, sub măștile înavuțirii și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Carol cel Mare, Roland transformat în Orlando etc.) din apropiatele poeme cavalerești medievale, dar golindu-le de conținutul eroic și de solemnitate. Menționăm în special tendința de încălcare, parțială sau totală, a normelor literare în vigoare până la momentul respectiv. Sunt ridiculizate (nu neapărat în această ordine): subiectul (înalt, unitar, verosimil); caracterul eroului (ales, nobil); episoadele (care îmbogățesc acțiunea principală fără s-o contrazică); sentimentul (tragic); expresia (stilul nobil, eroic). Rezultă un amestec între eroic și comic, un amalgam parodic, iară nu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și Benjamin Péret care, în 1925, s-au amuzat să producă proverbe absurde cum ar fi "Nevăstuica nu e de lemn", "Trotuarul amestecă sexele", " Cine se mișcă, se pierde", "Trei fac un păstrăv". În acest caz, însăși "înțelepciunea națiunilor" este ridiculizată. În această privință, poeții suprarealiști acționează invers discursului publicitar: ei atacă orice formă de discurs stereotip, de opinie comună, în timp ce publicitatea caută, în general, să confirme stereotipurile. 4. De la subversiune la ironie Polifonie și ironie În cazurile de subversiune pe
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
putea fi una de confesiune, dar textul joacă inocența în granițele banalului. Se definesc astfel elementele posibilului autoportret. Deși desprinse din universul cotidian, definițiile par a ilustra exact, dincolo de tonul glumeț, provocator, ceea ce va fi poezia aceasta. Sentimentele sunt puțin ridiculizate, inima e redusă la o gămălie, dar se sugerează un motiv consacrat cel ar arderii, aici prezentă doar ca latență și nu ca realizare. Rolul minții e acela de a face legătura cu sacrul, conform tradiției cel puțin, în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Popescu). Repetiția pare a avea în ambele cazuri aceeași funcție de a acționa ca un semnal de avertizare asupra jocului textual. Limbajul e frust, nu se uită niciun registru lingvistic, cel solemn e singurul evitat și cel mai adesea parodiat sau ridiculizat; ca și în cazul avangardei se apelează inclusiv la termenii din domeniul sexualității, fără ca funcția lor de a șoca să mai fie preponderentă, pentru că avem o integrare aproape firească în universul poetic: "cu hernia lui la testicule" (Liviu Ioan Stoiciu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
monotonia existenței - prin intermediul unui element ce sparge tiparul rutinei - provoacă degringoladă, răstoarnă scara așa-ziselor valori, percutează ansamblul stereotipiilor care dau suport traiului de zi cu zi. Efectul de șarjă vine și din studiul de caractere, a căror dominantă, amplificată, ridiculizată, face evident contrastul dintre aparență și esență (Vrăbioiul alb, Trombonul misterios, Jertfa laudei ș.a.). Socialul, politicul intră deopotrivă sub lupa scriitorului, orice amănunt, la prima vedere banal, lipsit de importanță, modificându-se și căpătând conotații satirice. Tonul ironic, savuros este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
adică cei doi se tachinează și în felul acesta se testează reci proc, vrând să vadă cât rabdă celălalt sau cât de matur este el. În urma unei ironii se râde, bineînțeles. Dar râd mai mult cei din jur: colegii fetei ridiculizate pentru ceea ce are pe față, sau colegii băiatului ironizat pentru stângăcia lui și pentru ușurința cu care a lăsat-o să-i scape din mâini. Iar la celălalt capăt al dragostei, după un anumit număr de ani, când cuplul a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
posibilitatea apariției unor situa ții riscante este umorul. Simulând cele mai vulnerabilizante aspecte ale realității, umorul are multiple avantaje: face ca situațiile să fie reversibile, te transpune în rolul cuiva fără să te afecteze, îți demonstrează superioritatea față de persoa na ridiculizată etc. Confuzie. Se întâmplă adesea ca mesajele transmise prin procesul educativ să aducă tot mai multe nelămuriri, așa cum o cunoaștere mai mare presupune mai multe întrebări. Confuzia se ivește atunci când există prea multe alternative, iar discernământul persoanei care le ia
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]