120 matches
-
deprinderea cercetării îndelungate și migăloase au găsit un suport temeinic în datele pe care le furnizează documentul și în deschiderea oferită de plasarea momentului în diacronie. Preponderent îndatorate evalurii faptelor reperabile, scrierile lui Alexandru Ruja nu se cantonează, obedient, în rigorismul vreunei școli anume, ci recurg, după caz, la diverse maniere de acces spre semnificație și profil. Recunoaștem, astfel, ecouri din critica tematică, dar și din cea stilistică ori din psihocritică. Textul despre Sorin Titel (Recitindu-l pe Sorin Titel: gânduri
ZILE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358220_a_359549]
-
un postulat al credinței [18] . Ca urmare, în calendarul ortodox ajung să fie pomeniți cu venerare împărați și domnitori, sfințenia acestora primind acordul unanim al ierarhiei ortodoxe. Puterea politică are datoria de a apăra credința și de a o răspândi. Rigorismul călugărilor cu privire la cooperarea Bisericii cu politicul a fost temperat de acordul dintre întâistătător și domnitor, iar orice atentat la puritatea și unitatea credinței s-a lovit de Biserică și, nu rareori, de puterea politică. Încoronarea împăratului sau a domnitorului este
MATERIAL – STUDIU DE SINTEZĂ. DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ÎN SUD-ESTUL EUROPEAN. GEOPOLITICA ORTODOXIEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344368_a_345697]
-
de tip science-fiction. Indiferent însă de formele de evazionism practicate de cel în cauză, esența lor poartă girul aventurii, al ludicului, inclusiv sub aspectul limbajului (există situații când, chiar în interiorul discursului de tip științific, Mircea Băduț stă să încalce regula rigorismului discursului aplicat, intervenind cu pasaje intertextuale sau cugetări personale presărate adeseori cu ironie subtilă sau cu fin umor). Puse laolaltă, donquijotismele și antropolexicele dau naștere unui oximoron: "rătăcirile" după modelul personajului din La Mancha (care, în treacăt fie spus, nu
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
domeniului respectiv și de permisivitatea acestuia, de gradul de abatere pe care îl presupune acesta. În cazul ficțiunii se poate "rătăci" și divaga fără opreliști, în vreme ce în cazul științei se poate face aceasta controlat, cu metodă, depinzând de un anume rigorism. Indiferent de domeniul abordat și de amploarea "rătăcirii", Mircea Băduț se ia foarte în serios în demersul său antropocentric. Deloc întâmplător, volumul 'Donquijotisme antropolexice' este "flancat" de două evaziuni ale autorului în domeniul baladescului, respectiv în Balada Meșterului Manole și
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
euharistice a „colivarilor” este sesizat în echilibrul menținut cu grijă între asceză și Liturghie, între Spovedanie și Împărtășire, între care aceștia refuză să opteze unilateral. Astfel, prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie și post, rigorismul ascetic ducânt la o asceză fără Liturghie și o supralicitare a valorii substitutive a anaforei. Cea de-a doua - tipic occidentală și adoptată de teologii ortodocși din diasporă - insistă pe Euharistie fără asceză, minimalizând importanța pregătirii ascetice, a Spovedaniei și
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Scylla rațiunii și Charybda inimii. Gândirea sa respectă modelul echilibrului grec, vegheat de Nemesis, zeița măsurii, înțelegând aceasta ca echilibru veșnic neliniștit al antitezelor, ca armonie ce încă păstrează ecoul vrajbei între contrarii; el salvează idealul măsurii, îl absolvă de rigorism, îi dedică o logică suplă și mlădioasă. El face o delimitare- cine se ocupă de sum, nu mai are timp de cogito. Și invers. Anticipându-l pe Kant, Pascal face o demarcație între rațiune și “inimă “, argumentând că existența lui
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
împărtășirii duminicale, care evită extremele periculoase duhovnicește atât ale împărtășirii anuale sau de patru ori pe an după marile posturi bisericești, cât și ale celei zilnice. Prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie și post, rigorismul ascetic ducând la o asceză fără Euharistie și o supralicitare a valorii substitutive a anafurei, al căror exces duce paradoxal la indiferență și indolență față de Euharistie și supralicitarea eforturilor ascetice personale. Cea de-a doua - tipic apuseană - și adoptată de
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
ei, atunci nu acționez din datorie. "Nu acționez din datorie atunci când sunt animat numai de filantropie sau de grija de a nu mă degrada în ochii mei. Nici un sentiment, oricât de nobil ar părea, nu determină acțiunea morală"168. Acest rigorism kantian are, cel puțin aparent, ceva dur, deoarece nu face nicio distincție între motivele superioare și cele inferioare. Morala cere depășirea oricărei pasiuni, autonomia pură. O acțiune morală se autojustifică, în sensul că voința se supune ei înseși. Dreptul ține
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Cei care susțin că există conflicte irezolvabile între datorii sunt cei a căror gândire despre morală a rămas la nivel intuitiv. Un exemplu celebru de datorii conflictuale este cel propus de gânditorul francez Benjamin Constant. Criticându-l pe Kant pentru "rigorismul moral" al teoriei sale etice, care ridică la rang de principiu convingerea că datoriile morale sunt absolute, el vrea să arate că în realitate oamenii nu se comportă astfel și se întreabă dacă este moral să-l mintă pe un
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
era atestată viața monastică, în mediul acesta s-au afirmat o serie de personalități: Ioan Cassian (360-435), Dionisie Exiguu (470-527), Leonțiu Monahul (†543), Ioan Maxențiu (sec. VI). Monahii din Scythia Minor erau elemente incomode pentru autoritățile ecleziastice și civile, prin rigorismul lor dogmatic, ei au sfidat puterea episcopilor. Astfel, ei au susținut formula teophasită: unul din Sfânta Treime s-a întrupat pentru noi "fără a fi antiortodoxă, nu era totuși ireproșabil niceeană și chalcedoniană" (I. G. Coman), formulă afirmată pe fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai vechi are o explicație simplă: mitul preformează atitudini și propune soluții exemplare. Controlul producției de imagine trebuie păstrat și gestionat cu grijă din rațiuni de eficiență socială. Și contează mai puțin calitatea pur estetică a produsului. Contează însă metoda. Rigorismul estetic este legat la Platon de nevoia de control social. Această nevoie nu e o caracteristică specifică exclusivă a lumii în care a trăit Platon. Un mecanism principial identic pune în mișcare teorii estetice din diverse epoci: în esență e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În acest caz: a râs vreodată Isus? Putem vorbi, prin urmare, de o veselie sacră? Adică îi e îngăduit clericului să glumească? Și dacă da, cât de mult? Dacă nu, cu strigătul lui Rancé: Malheur à vous qui riez! (dincolo de rigorismul moral al spusei și care amintește de Kant!). Cristos nu a râs niciodată, adevărat, dar nici nu a condamnat râsul. Căci râsul e bucurie și smerenia e participare, și în afara participării creștinismul e neant. De aceea începe el cu o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a extras (sau abstras) substanța artei era o societate ajunsă la un stadiu încheiat și staționar, în care echilibrul și rigoarea potențau pasiunile în cadre rigide și cristalizate. Era o lume a rațiunii cartesiene; nu mai puțin și una a rigorismului pascalian. Spiritul molieresc presupune acest echilibru și această ordine, de aceea el se manifestă rezumativ și univoc, ca o sentință... Cum spune într-un loc Pascal: beauté d’omission, de jugement. Din realitatea empirică arta lui Molière extrage realul, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
alte cuvinte, acea independență de a ne mișca În lumea ideilor și a determinărilor, de a aprecia și alege dintre acestea pe cele care sunt mai sănătoase, adică mai realiste, mai adevărate; În sfârșit, disciplina minții imprimă Întregului psihic un rigorism de ordin general, care-l poate face, de exemplu, capabil ca În plan moral să nu admită inconsecvențe compromițătoare. Μ Îl credem pe cineva și-l urmăm nu atât pentru că ne convinge prin cuvânt, cât pentru faptul că vedem că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
foarte preocupat de propria biografie Îi pregătește fără să vrea deznodământul Înainte de vreme. Μ Funcția conștiinței: a face din om o ființă cu instincte tocite, amânate sau controlate. Dacă animalul trăiește În regatul automatismului natural, omul trăiește În cel al rigorismului moral (sau cum foarte frumos spune Emil Cioran: „Omul nu mai trăiește În existență, ci În teoria existenței”). Μ Creștinismul, ca ideologie religioasă, a fost precedat, se știe, de o conștiință făuritoare de zei atei, care nu erau obligați să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de neliniști: acelea, de exemplu, de a nu fi Întotdeauna sigur că s-a desprins suficient de mult dintr-un mod egoist sau chiar nedemn de apreciere a faptelor sale În raport cu ale altora. Această alimentare continuă a conștiinței cu un rigorism etic este, de fapt, condiția principală a realizării unui sentiment al demnității personale. Μ Animalele resimt, se știe, nu numai nevoi instinctuale sau afective, ci și mentale (de pe urma cărora curiozitatea lor naturală se impune tot mai mult În fața fricii conservatoare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de gustul și preferințele sale (O problemă literară, 1895, Țăranul în literatură, 1897), dar n-a rămas opac nici la poezia franceză, parnasiană și simbolistă (Tendințele literaturei franceze actuale, Leconte de Lisle). Baudelaire nu-i era nici el necunoscut, dar rigorismul moral al criticului accepta cu greu imaginile șocante ale poetului francez. De o școală gheristă, în istoria criticii românești, se poate vorbi numai în ceea ce privește continuarea direcției sociologice pe care D.-G. o inaugurează. Sub aspectul criticii explicative și deterministe, influența
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
spune, al conflictelor și al luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne face să înțelegem că el nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”: într-adevăr, el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un presbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de-a rândul, cu poezii, proză, traduceri, cronici teatrale. G. poate fi socotit un pionier al cronicii dramatice naționale. Fostul actor diletant de pe vremea Conservatorului Filarmonico-Dramatic din Iași este un critic avizat, al cărui demers e strunit de un obstinat rigorism etic. În analizele lui amănunțite el caută să desprindă ideea morală dintr-o piesă sau alta, dezavuând totodată îndepărtarea de la dreapta măsură. S-a ocupat și de scenografie, contribuind prin observații și sugestii la dezvoltarea ei. Lipsit de nerv polemic
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne arată că autorul nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”; el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un prezbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
distribuie libelli, care ar fi avut puterea să îi declare pe lapsi nevinovați de apostazia lor. Aceeași situație (de data aceasta, ulterior persecuției) apare în sânul Bisericii Romei, dar aici, nu excesul laxismului se află la originea schismei, ci excesul rigorismului. Novațian, conducătorul dizidenților romani, dornic, probabil, să ocupe scaunul episcopal, nu se supune unui episcop (Cornelius) care alesese să se ascundă în timpul persecuțiilor, în loc să se opună în mod deschis. De fapt, cele două mișcări dizidente, din Roma și din Cartagina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în cele dintâi nuvele caracterele sunt liniare, cu timpul ele evoluează, personajele căpătând o viață sufletească mai complicată. Predilecția merge spre oameni discreți, tăcuți, care nu își dezvăluie adevărata fire decât după mult timp. Protagoniștii sunt dominați de un puternic rigorism moral. Ei au mândria obârșiei rurale, cu care chiar se fălesc. Nuvelistul preferă dilemele morale, urmărindu-le în momente decisive, surprinse cu finețe. În genere, personajele caută puritatea sufletească și liniștea interioară, identificată fie cu realizarea dorințelor, fie cu fericirea
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
la asedierea abstractă a absolutului și învederează o tot mai pronunțată joncțiune a demersului liric cu somațiile cotidianului, practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut care îi caracterizează întreaga operă. Discursul poetic devine mai frust, mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
fie legat de existența altuia. Nu există fenomen ori manifestare, fără o cauză declanșatoare. Toate științele, precum și toate tipurile de cunoaștere, se întrepătrund, creând dependențe imposibil de disociat. Privit dinspre sociologie, artă, educație, etică, fenomenul social actual din postmodernitate depășește rigorismul epocii moderne și conformismul pe care acesta îl reclamă. Raportat doar la etica bunului simț, fenomenul postmodern capătă caracter minimalist. Raportat la etica datoriei etica lui nu trebuie individul e limitat strict doar de ce nu trebuie să facă, un nu
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
reîntoarcere conservatoristă la scolastică. Impresia a fost accentuată de recomandările metodice ale lui Harris, care considera că tehnici precum recitările și memorările mecanice pot „deschide” și „lărgi” ferestrele sufletului. Mutând accentul pe metode și discipline, Harris abandona direcția psihologizantă anterioară. Rigorismul și magistrocentrismul scolastic au fost resuscitate. Este situația pe care o constata Dewey în 1902 în școlile secundare din Chicago. Caracterul livresc, eminamente informativ, izolat de viață, a fost accentuat de curentul herbartian, care s-a manifestat puternic în SUA
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]