87 matches
-
rabbi Simon ben Menasia: „sâmbăta a fost făcută pentru voi și nu voi pentru sâmbătă”, zicală înregistrată de un comentariu rabinic la Ex 31,31 (cf. Isus în Mc 2,27). Comunitatea de la Qumran pare să fi fost mult mai rigoristă cu privire la această chestiune: în afară de a-l lăuda pe Domnul, sâmbăta nu era permisă nicio acțiune. Sâmbăta a devenit progresiv semnul alegerii divine: numai Israel a fost ales pentru a o observa. Cartea Jubileelor 2,19 (pseudoepigrafică) (Sacchi 1981, pp. 179
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
relativ recentă în comparație cu celelalte. Are la bază porunca biblică din Ex 34,26 și Dt 12,21: „Nu vei găti iedul în laptele mamei sale”, probabil o uzanță atestată în Ugarit, legată de riturile de fertilitate; această interzicere este interpretată rigorist, în sensul de a „face un gard împrejurul Torei”. Principiul e precizat în Mișna, Av I,1 care cere ca atunci când se împlinește un precept să se facă întot-deauna ceva în plus pentru a evita să se facă ceva în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
grupul de la Qumran și Isus aplicau literal prevederea Gen 1,27; 2,24 susținând inadmisibilitatea sa, lucru valabil și astăzi în unele biserici creștine; fariseii acceptau posibilitatea de se adapta în funcție de situație. O situație asemănătoare este descrisă cu privire la păstrarea sâmbetei, rigoristă pentru grupul de la Qumran, severă pentru farisei, mult mai deschisă pentru Isus: cazuistica rabinică despre respectarea sâmbetei (cf. 14.3.e) nu este legalistă, ci încearcă să se împotrivească tentativelor de încălcare, probabil frecvente, ale acelora care nu voiau să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Biblie, altele care dezvoltă o învățătură biblică și în fine unele care derivă din alte izvoare. Între primele intră primatul în credință al Torei, pietatea și practica grupului, componente pe care, dacă nu s-ar fi optat pentru interpretarea din ce în ce mai rigoristă a preceptelor, le-ar fi avut în comun cu ebraismul din toate timpurile. „Maestrul” este considerat interpretul prin excelență al Scripturilor; lecturile biblice sunt comentate în așa fel încât să ateste conformitatea experiențelor grupului cu ceea ce vesteau textele antice, metodă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
conformitatea experiențelor grupului cu ceea ce vesteau textele antice, metodă urmată de altfel și în unele scrieri neotestamentare. Când textul antic nu se presta în întregime acestor operații, putea fi modificat cu rectificări care-i schimbau semnificația originară. Poruncile biblice, interpretate rigorist, sunt firul conductor al vieții cotidiene; conceptul de alianță este înțeles exclusiv în funcție de existența grupului, care se autodefinește „Comunitatea noii alianțe”. Credeau că Duhul Sfânt este darul divin care le dă puterea și capacitatea de a respecta preceptele și oferă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
loc această reorientare spre monoteism a religiei ebraice, dar putem presupune că exilații și-au consolidat destul de repede propria identitate religioasă. Fără îndoială, ceea ce Biblia prezintă drept o „rechemare la puritatea originară” yahwistă a fost o concepție religioasă de factură rigoristă. Familiile sacerdotale ale exilaților, dorind să-și mențină identitatea lor religioasă, evitând să se adapteze și să se piardă în ambientul în care au fost transferați, probabil, au pus în mișcare un intens proces de apartenență și de memorie colectivă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
aflată în continuitate cu cea din epoca preexilică și asemănătoare prin cult cu populațiile cu care intrau în contact; pe de altă parte, populația rezidentă în Babilon, mult mai hotărâtă să-și păstreze propria identitate națională prin intermediul unei re-instituiri religioase rigoriste, tinzând să anuleze orice posibil element de contaminare de sorginte babiloniană sau de orice altă natură. Primul tip de religiozitate, non-monoteist, deschis la influențele exterioare, este cel care a fost exportat în diaspora egipteană și care se va găsi apoi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Primul tip de religiozitate, non-monoteist, deschis la influențele exterioare, este cel care a fost exportat în diaspora egipteană și care se va găsi apoi atestat ulterior în colonia iudaică din Elefantina (cf. Dion, 2002; Contini, 2009), în timp ce „modelul babilonian”, mai rigorist, tipic teologiei sacerdotale, este cel care va fi readus în Iudeea după întoarcerea din exil și care, în ciuda unor opoziții, se va impune în religia iudaică din epoca persană și elenistă (cf. Boccaccini, 2008). Numai acest ultim tip de religiozitate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca și psalmii. În primele trei secole au cunoscut o mare dezvoltare, dar, deoarece erau compoziții libere (texte care nu erau din Biblie) și nu întotdeauna conform adevărurilor de credință, s-a născut împotriva lor o reacție din partea ambientelor monastice rigoriste și, astfel, au fost suprimate. Probabil din acest motiv s-au pierdut aproape toate. Mai târziu, însă, imnografia a reînflorit în mod și mai puternic. În mod progresiv, mai întâi în Orient și apoi în Occident, sub impulsul Sf. Ambroziu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Munro ieși pe acolo. Ozenfant se reîntoarse în mijlocul încăperii rîzînd pe înfundate și frecîndu-și mîinile. — I-ai observat transpirația de pe frunte? Nu i-a prea plăcut ce-a văzut; este un rigorist, Lanark. Nu ne poate înțelege boala. — Ce înseamnă rigorist? — Un ins care își negociază clădura. Rigoriștii nu-și rețin căldura, o oferă, însă doar în schimbul unor provizii noi. Sînt oameni de nădejde, și cînd se îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale, esențiale pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mijlocul încăperii rîzînd pe înfundate și frecîndu-și mîinile. — I-ai observat transpirația de pe frunte? Nu i-a prea plăcut ce-a văzut; este un rigorist, Lanark. Nu ne poate înțelege boala. — Ce înseamnă rigorist? — Un ins care își negociază clădura. Rigoriștii nu-și rețin căldura, o oferă, însă doar în schimbul unor provizii noi. Sînt oameni de nădejde, și cînd se îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale, esențiale pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne îmbolnăvim, urmăm altă cale. De aceea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
exegeți destul de buni pentru a observa contradicția. Contradicție mai ales între versetul 9 și cel care-l precedă: în fața fariseilor care-l întreabă dacă este de aceeași părere cu laxistul Hillel - oricare ar fi cauza care poate motiva repudiul - împotriva rigoristului Shammai - se cere o vină gravă împotriva fidelității - Isus, sprijinindu-se pe legea primitivă a lui Dumnezeu din Gen 2,24 și definind concesiune față de duritatea inimii autorizarea mozaică din Dt 24,1, restabilește legea divină originală, suprimă orice posibilitate
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Urmuz, N.D. Cocea, chiar T. Arghezi ș.a.), îmbracă varii aspecte. Viitorul pamfletar socialist N.D. Cocea (adept, la precocele său debut editorial, al unui erotic style insolent, care îi va atrage exmatricularea din liceu) este fiul unui ofițer de carieră foarte rigorist și al unei fiice de moșier cu sensibilitate artistică: dubla educație îi va marca inclusiv producția literară (romanele Fecior de slugă, Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
explicare sociologică a societății românești în tranziție. Cartea redă în mod special rezultatele prelucrării experienței mele de sociolog în cei 14 ani de schimbări profunde ale societății noastre. Trebuie să recunosc că aici încalc cu bună știință principiile unei sociologii rigoriste, care cer să nu formulezi estimări asupra realității decât pe baza unei metodologii înalt elaborate și să te abții de la afirmații pe care nu le poți proba într-o măsură suficientă. În calitate de sociolog, membru al colectivității, simt că este de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ca un mod de a evita mișcările sociale generate de accelerarea reformelor. Atitudinea pragmatică nou-formulată ar putea fi rezumată în următorii termeni: oricât de bună ar fi o strategie de schimbare, dacă ea nu este acceptată de către populație, intransigența sa rigoristă se va confrunta, inevitabil, cu procese perturbatoare enorme, costurile ei fiind net mai ridicate decât cele ale unei atitudini mai flexibile, care ține seama și de sustenabilitatea socială a schimbărilor. Din acest motiv, chiar instituțiile internaționale sprijinitoare intransigente ale purității
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îndoială, niște adulterine, care dau glas și dezlănțuire instinctelor celor mai ascunse și în același timp firești, dar care găsesc, aproape de fiecare dată, o justificare pentru purtarea lor. Vinovați de decăderea lor morală sunt soții geloși, autoritari, bătrâni sau prea rigoriști (II.10, IV.10, V.10, VII.5, Mai din Povestirea neguțătorului). În povestirea a zecea din cea de-a doua zi a Decameronului, Dioneo își propune să istorisească o întâmplare care se dorește ilustrativă și certifică faptul că femeile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îndoială, niște adulterine, care dau glas și dezlănțuire instinctelor celor mai ascunse și în același timp firești, dar care găsesc, aproape de fiecare dată, o justificare pentru purtarea lor. Vinovați de decăderea lor morală sunt soții geloși, autoritari, bătrâni sau prea rigoriști (II.10, IV.10, V.10, VII.5, Mai din Povestirea neguțătorului). În povestirea a zecea din cea de-a doua zi a Decameronului, Dioneo își propune să istorisească o întâmplare care se dorește ilustrativă și certifică faptul că femeile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eclezial, ducând la nașterea unor mișcări eretice de tipul celei donatiste ce vor tinde să vadă puritatea creștină drept punct de referință doar pe pământul Africii. Activitatea sa literară se împarte în două etape determinate de atitudinea sa tot mai rigoristă: în funcție de apropierea de montanism și până când a fondat o mișcare proprie, care a durat ceva vreme. În primul moment gândirea sa a corespuns într-o anumită măsură Bisericii oficiale. A scris: Apologeticul, De spectaculis, Ad Marcionem, iar după adeziunea treptată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și etice creștine era o notă caracteristică a întregii Biserici primare. Nu erau atitudinile, prin natura lor, cele care au cauzat ruptura cu Biserica Romei. Montanismul, cu excepția unor aspecte doctrinare, nu a ieșit din sfera creștinismului au-tentic pentru conotația sa rigoristă, ci pentru că le-a absolutizat în detrimentul libertății omului. Foarte probabil, caracterul combativ și polemic l-au condus pe Tertulian spre detașarea de Biserică: intransigența și nemulțumirea personală l-au făcut să râvnească spre desăvârșirea silită a membrilor comunității creș-tine, când
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar trebui să fie în legătură cu schimbările ivite în configurația armatei imperiale? O primă explicație ar fi că atitudinea agnostică sau indiferentă a fost cauzată de anumite influențe și atitudini ale Bisericii față de serviciul militar. Încă din cursul secolului III, principiului rigorist potrivit căruia creștinul nu trebuie să intre în armată i s-a adăugat și acela care invita soldatul creștin să nu mai verse sânge: o atitudine contradictorie nelipsită de oportunism, la care se adăuga și canonul 3, al Concilium Arelatense
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dramatice, episodice și nesemnificative, ale obiectorilor de conștiință sau ale refuzului întâmplător de a accepta ori continua serviciul militar. Tertulian (în De corona) și Actele martirilor africani ne vorbesc despre o trezire neprevăzută a conștiinței creștine ori adoptarea vreunei atitudini rigoriste potrivnice manifestărilor idolatrice evidente, aflate în conexiune directă cu serviciul militar, îndeosebi în situații oficiale. Cazul centurionului Marin, ucis la Cezareea pentru refuzul abjurării credinței creștine și nicidecum pentru cel al încălcării sarcinilor impuse de regulamentele militare, este grăitor în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
publicitatea și mass-media exaltă bucuriile „la minut”, afișând mai peste tot fantasmele erosului, ale confortului și ale divertismentelor. Sub un potop de semne facile, frivole, hedoniste, faza II a contribuit la delegitimarea normelor victoriene, a idealurilor caracteristice sacrificiului, a imperativelor rigoriste în beneficiul plăcerilor private. Prin aceasta, ea a provocat o basculare a timpului, trecerea de la orientarea futuristă la „trăirea în prezent” și la satisfacțiile sale imediate. Revoluție a confortului, revoluție a cotidianului, revoluție sexuală: faza II este la originea „celei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
legea și aceștia sunt profeții!”. Aceasta e societatea de consum a cărei ambiție afișată este de a elibera principiul plăcerii, de a smulge omul dintr-un întreg trecut de privațiuni, de inhibiție și de ascetism. Gata cu poruncile disciplinare și rigoriste, este momentul clamării dorințelor materiale, al celebrării divertismentului și consumului, al desfătării perpetue în plăceri private. Faza II corespunde lansării pe orbită a unui individualism de masă, hedonist și consumerist. Hedonism individualist care s-a concretizat în noi practici de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]