158 matches
-
pe teritoriul lui și a trebuit să stau pe loc, ca să mă ia în primire - ne-a condus din urmă până aproape de intrarea în casă. Acolo, pe o parcelă însorită, era pusă o masă dreptunghiulară, de lemn proaspăt ieșit de sub rindea, și două scaune, câte unul la fiecare cap al mesei. Ne-am așezat fără să rostim nicio vorbă. Am început să scot, încet, din burduful servietei, paginile dactilografiate. Le scoteam în fascicule, le băteam pe muchii și, potrivindu-le colțurile
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit ca niște șișuri ori fumegând lăptos. Încât mirosurile erau amestecate, ca un timp al tuturor anotimpurilor deodată. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori al șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul împreună cu gunoaiele. - Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare cemi chirăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... - Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
un șemineu în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile noastre aprinse troznesc cum vreascuri. Această energie Această energie a privirii care deflorează oglinda. Scîncete care cad Scîncete care cad dincolo de lucruri unelte atît de fragile încît nu trebuiesc nimănui rindele care subțiază văzduhul ciocane care bat în lumină și noi unde rămînem? în aceeași iarbă măruntă cum un scris întrebîndu-ne din ce e făcut sufletul - din culori și din umbre și din cîte-o sclipire de-atenție care vine pe neașteptate
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
aduce un gust al irealului grefat pe un concret senzațional, fiecare factor raportîndu-se nostalgic la celălalt precum la un absolut sui generis: "trece omul prin răscruci auzindu-și pașii în urmă ronțăind absența/ gura norului se îngroapă în bălți enorme/ rindeaua strălucește în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfigurați sub măști" (Glaciațiune cu umbre și greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelșugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea și extrovertirea, codul realului și cel
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
bere, unul a căzut deja sub masă, iar cel ce pleacă bate cuiul în butucul de fier... Prin 1930-1940, la sindicatul meșteșugarilor din Timișoara se mai găseau emblemele profesiunilor sau ale breslelor mezelarilor, măcelarilor, tâmplarilor, fierarilor-rotari: un porc aurit, o rindea și un compas etc., puse într-o vitrină de sticlă, în funcție de care breaslă era vorba. Să fi fost butucul în fier o asemenea emblemă? Nu în înteriorul localului breslei, cum se obișnuia, ci așezat în colțul casei? Pe de altă
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
Toate Articolele Autorului Iubiri feline Și de una, și de alta, Am sculptat cerul cu dalta; Și iubirea tot așa, Când în nu, și când în da... Știu, iubirea-i lucru greu, N-o cioplesc cum aș vrea eu; La rindea nu stă nebuna, Cum nu stă pe ceruri luna... În starea de agregare Tu ești mic, si dealu-i mare, La iubire n-ai cărare; Tu încerci, un sens unic, Pare-mi-se de-arsenic, Și atâți în iad văpaia
IUBIRI FELINE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363093_a_364422]
-
pedanți ieșiți la plimbare, fornăind pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se legăna ușor în mers, Zina privea printre gene, întinderea aceea aurie a lanurilor de grâu și secară care mărginea de-o parte și alta drumeagul de pământ bătătorit și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
sudoare. „ O șchiopătare de vulturi căzuți din stele/ Prin oțățitul întuneric tare/ O răstignire fără cruci și fără schele/ O golgotă ștearsă, fără altare.”- iată imaginea lor în mișcare. O altă imagine, parodică, a mizeriei găsim în ”Serenada”: Fierăstraie și rindele Rod în ciurciuvele Pe la trei Vin păduchii mititei Pe la cinci Ploșnițele cu opinci. Șobolanul te miroase Pe la șase Gâlcile dacă ți-au copt Doctorul vine la opt. Dar nu râdeți, pare a spune poetul, trăgând apoi concluzia dureroasă: Bezna rece
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
fără să știe. Tu te dai de ceasul morții Ca vădanele de vineri Care stau în dosul porții Și se uită după tineri. Un tâmplar ce nu-i... acela, Deși îl durea măseaua, Făcea tumbe cu umbrela Și își arăta rindeaua. Două doamne cocoțate Pe un munte numai peturi Împărțeau păreri dințate Și rețete de șerbeturi. Uite popa nu e popa, Un paroh face mătănii Și cu nu știu care scop a Cununat două gângănii... Cum de nu ai pic de milă C-
CROCHIURI LA LIBER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354926_a_356255]
-
casă în incinta teatrului. Și nu de puține ori l-a văzut pe Ion sculându-se în toiul nopții când era chinuit de gânduri și de proiecte, punând mâna pe pensulă, retușând decoruri și tapete. Se pricepea la toate, mânuia rindeaua ca un tâmplar, dacă nu chiar mai bine, parcă era înnăscut cu toate meseriile. De ce făcea toate astea? Fiindcă teatrul din Cernăuți avea o sub-venție mică și nici aia nu venea la timp, și pentru că nu putea impune altora sacrificiile
NOMEN ARTIS- DINCOLO DE TACERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356754_a_358083]
-
ale locuitorilor: țesutul (darac, suveică, spată, scripeți), munca la câmp (spice de grâu, greble, furcă de lemn), păstoritul (o colecție amplă de clopote pentru animale, coarne de animale, foarfeci de tablă pentru tuns oi, blănuri de capră), vinăritul (butoaie), tâmplăritul (rindea), fierăritul (foale). Nu lipsesc instrumentele tradiționale de cântat: cavalul, cimpoiul, trompeta. Ochiul vizitatorului poate fi impresionat și de o colecție de arme de panoplie, cât și de o lustră făcută într-o roată de car. Restaurantul oferă vedere atât spre
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
pedepsise în felul acela, pentru că ce s-ar fi făcut Adam singur pe pămîntul ăsta plin de bucurii și de rod și de incertitudini creatoare?! Uneori, Mancuse se ducea în atelierul de lîngă bucătărie, unde își instalase o menghină, cîteva rindele și fierăstraie și tot felul de scule, de la șurubelnițe și pînă la un ciocan de lipit electric, pe care le achiziționa numai de la piața de vechituri pe cîțiva bani acolo, loc de unde mai cumpăra cîteodată șuruburi sau rulmenți uzați, și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cântând ține în pumni puișorii de rândunica din cuibul de sub grinda până va veni mama lor. Din vârf de dalta și briceag Bătrânul Iosif i-a cioplit un miel și un asin. După ce Îl privește cu drag se-ntoarce la rindea și geluit. După un timp Copilul, prin rumeguș și talaș, cu ochii mari de taină, îl trage de haină, ceva foarte grav vrând să-i spuie! Cu mânuța strânge în palmă două cuie: - Tu nu știi acestea cât de rău
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344634_a_345963]
-
un hectar, la cincizeci de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne din salcâm, acoperit cu paie de grâu, iar ca pat aveam ușa de la beci, confecționată din scânduri de brad ne geluite[ Ne finiste la rindea, ne șlefuite], care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic[ Material combustibil obținut din dejecțiile animalelor amestecate cu paie, tăiate în calupuri și lăsate la uscat.], peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]
-
în cătare, să-l asasineze, în ciuda distanței. Așa cum stăteam cu ochii închiși, strivindu-i buzele, parcă îl și vedeam pe ofițerul acela cum se prăbușește peste spuma talazurilor ce veneau la mal, de parcă vântul se plimba pe deasupra apei ca o rindea. Cafeaua, care dăduse în cele din urmă în foc, ne trezi la realitate. Brusc, se desprinse din brațe, oprind ochiul aragazului. În noaptea aceea îmi dăduse termenul. “Dacă în doi ani nu mă vei lua de nevastă mă voi mărita
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
un prunc grăsuliu, agitându-se, înclinând-o, gata-gata să cadă peste margini. Sau chiar...?!.. Și privirea se răsucea nemulțumită de gol și întâlnea cu stupoare, sprijinit de un perete... sicriul. Era o cutie mare, mirosea frumos a lemn dat la rindea și a lac. Bunica se grăbise să o asigure că sicriul avea pregătite și cearceaful și fața de pernă și chiar... arătau așa ciudat cipicii aceia de pânză albă, aproape satinată în mâinile bunicii... Erau deja pregătiți pentru bunicul, când
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
așternut și a rămas meșterul și fără pensia de-abia primită. Pe urmă s-au dus la băutură: - Acu' plecăm că avem treabă, dar mai venim și mâine... Când lipsește de acasă, mai mereu găsește câte ceva lipsă: o daltă, o rindea, un burghiu, un patent, câte și mai câte. Oftează și dă din mână a lehamite. I-a adus cineva un butoi mai mic la reparat, eram de față și el a cerut doar un pachet de țigări. Curge o albie
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
în partea cealaltă albina; lângă albină stătea, într-o parte, surceaua, iar în partea cealaltă Milcovul; lângă Milcov se afla, într-o parte, o grămadă de penițe stricate, iar în partea cealaltă o zambilă; lângă zambilă stătea plătica, lângă plătică rindeaua, lângă rindea magnetul, iar lângă magnet o punguță cu pastă de dinți și rodii. Apoi venea din nou ursul, și astfel se închidea cercul, cu toate foloasele și neajunsurile lui.” Horia Stamatu, care a descoperit în scrisul lui C. pe
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
cealaltă albina; lângă albină stătea, într-o parte, surceaua, iar în partea cealaltă Milcovul; lângă Milcov se afla, într-o parte, o grămadă de penițe stricate, iar în partea cealaltă o zambilă; lângă zambilă stătea plătica, lângă plătică rindeaua, lângă rindea magnetul, iar lângă magnet o punguță cu pastă de dinți și rodii. Apoi venea din nou ursul, și astfel se închidea cercul, cu toate foloasele și neajunsurile lui.” Horia Stamatu, care a descoperit în scrisul lui C. pe moldoveanul „care
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
dorind evident a scandaliza, deoarece crede că acestea sunt singurele mijloace de a atrage atenția asupra condiției poeziei și a poetului într-o lume în care „veșnicia s-a spânzurat”, „omul ștampilat iese pe bicicletă” și „se dau gândurile la rindea”: „Ce poezie și asta când berbecul / behăie când omul în colț / urinează pe floarea de laur.” Și, chiar dacă lirismul este adesea conștient sugrumat, se pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de betonieră iar, noaptea, aureola becurilor, iată tot ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus, sub cer, ca niște grațioase aeroplane de hârtie, pluteau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zeilor se va întoarce împotriva ta și a copiilor tăi? CAPITOLUL VI Bărbatul urmărește absent cu degetul așchiile de lemn, subțiri ca firul de păr. Se răsucesc mereu sub formă de buclă. Stârnesc parcă dorința de a fi smulse cu rindeaua. Așa e bradul. Ex trem de solid când este în poziție verticală. Alt lemn mai potrivit nu găsești pentru îmbinarea canaturilor de orice fel. Acest arbore este cel mai adeziv la clei, astfel încât se frânge în locul unde lemnul este întreg
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chip cu lovituri de ciocan, și o lucrează cu puterea brațului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. 13. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, fățuiește lemnul cu o rindea, și-i înseamnă mărimea cu compasul, face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 14. Își taie cedri, goruni și stejari, pe care și-i alege dintre copacii din pădure, sădește brazi și ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci și întindea asfaltul descărcat din roabă. Pentru asta se folosea de o unealtă specială de lemn, asemănătoare rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi avea niște legături groase de piele umplute cu câlți, iar mâna stângă și-o sprijinea pe un suport de lemn ca să nu vină în atingere cu asfaltul fierbinte. De el depindea netezimea asfaltului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Însă în locul coșurilor de nuiele vedem biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor vremuri apuse stau alături de un mobilier heteroclit și uzat, care pare să fi fost recuperat din rîndul obiectelor nefolositoare abandonate serviciilor de curățenie ale orașului. O reapropriere a trecutului care se vrea plină de respect și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]