46 matches
-
au rupt prietenii vechi și care se dovediseră capabile să reziste la examenul ideilor opuse. A fi de altă părere începuse deodată să însemne a fi de partea celui care te amenință. Crimele legionare produseseră în interbelic un efect asemănător. Rinocerizarea descrisă de Ionesco, proces treptat de asumare lașă a convingerilor celor mulți, are la capătul de sus violența și crima. Nici cea mai tare țesătură amicală nu le face față. Ideologiile îi despart pe oameni doar teoretic. Violența îi aruncă
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
asupra cărora nimeni n-are voie să se întrebe, dar pentru care toată lumea trebuie să moară". Susținînd în repetate rînduri că n-ar avea vocație civică, autorul Stelei fără nume nu admite a fi nici un spectator impasibil, cinic înregistrator al "rinocerizărilor" incipiente: "Eu însemn doar punctul de vedere al unui intelectual, care dacă nu consimte să descindă hotărît în politică, nu poate totuși să ignoreze acest mod de acțiune colectivă și să-i judece rolurile".
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
tolerabil. Revolta mea era și rămîne romantică. Din fericire." Sînt notațiile unui om care, trecut de jumătatea vieții, simte acut acel "neajuns de a se fi născut" (căci în inconfortul de a-și duce viața într-o lume în pragul rinocerizării, Ionescu și Cioran sînt suflete afine): Fie că vreau sau nu, aparțin lumii. Sînt neconsolat din cauza asta." E una din cele mai dure cărți ale lui Ionescu, unul din puținele momente în care își permite să dea verdicte universal valabile
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
aceeași clasă o competiție belicoasă. Felix Goldschmidt și Hans Adolf Bediner (Axel Moustache), un fel de Castor și Polux, își confruntă prietenia cu tocsinele propagandei naziste, iar dragostea se încarcă de accentele dramatice ale urii sau frustrării developate pe fondul rinocerizării serenei comunități. Gisela Glückseling (Alicja Bachelda-Curus), evreica și prietena ei Alfa Sigrid Binder (Iona Teodora Iacob), provenind dintr-o familie aristocratică, alcătuiesc un alt cuplu de forțe pe care însă războiul nu le antagonizează radical, dar pe care le separă
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
sanatoriul lui Lucian Petrescu (vîndut unui american de origine neclară) unde lumea bună vine ca să slăbească, însă unde se dovedește că aerul regiunii îngrașă. Afinitățile elective ale lui Ungureanu cu Ionescu fac posibilă o astfel de apropiere: îngrășarea e o rinocerizare a zilelor noastre, iar 60% din populația României e supraponderală (Ungureanu are un vocabular foarte bogat cînd vine vorba să desemneze luarea în greutate, de la grăscior la dodoloață). Ceea ce-l salvează pe idealistul director e umorul - umorul negru, ironia, autoironia
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
Însă vremea competenței a trecut. În sensul ăsta, al panoramei din care dispar, fie prin moarte (anii 50 seceră masiv ce a mai rămas, trecuți prin pușcării și prin hărțuiri, din saloanele de odinioară), fie prin excludere, fie prin - vai! - rinocerizare, figuri după figuri, Jurnal-ul este un document de epocă. Însă calitatea de mărturie pe seama tuturor, a celor care simțeau la fel dar n-au avut, poate, tăria și ordinea interioară să scrie, nu i-o anulează pe cea de
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
stare să ocupe un gol. De aici începe adevărata dramă a lui Eugen Ionescu. Fiindcă lui nu i-a mai rămas decât vanitatea. O dramă lipsită de sens, sterilă, irelevantă" (Facla, 19 iulie 1935). Împreună, fiecare în felul lui, detestă "rinocerizarea", nu cad nici într-o extremă, nici în alta. Rebelul Ionescu se pune tăios de-a curmezișul totalitarismului, apoi pleacă definitiv la Paris. Sebastian rămâne în țară, ostracizat, supus unui rechizitoriu aproape generalizat, interzis, la un moment dat, în activitatea
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
despre fizionomia grupării tinerilor criterioniști (mi-a vorbit și mie, în 1986, despre acest să-i spun studiu, mărturisindu-mi că nu-l ține acasă; s-a pierdut, probabil, pentru totdeauna). Stahl consideră că Rinocerii lui Eugen Ionescu surprinde procesul rinocerizării membrilor grupării "Criterion" și, cu siguranță, știe ce spune. Dar despre legionarismul lui Comarnescu (Stahl povestește că l-a văzut îmbrăcat în cămașă verde) știu că a fost un episod de scurtă durată. Am găsit o scrisoare a lui Comarnescu
Un interviu incitant cu H.H. Stahl by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16098_a_17423]
-
s-a acordat domnului Radu Alexandru de a-și dezlănțui disprețul (provenit în primul rînd dintr-o incultură mărturisită cu mîndrie din primele rînduri ale articolului) nu are nici un fel de legătură cu libertatea presei. Este libertatea mitocăniei, este libertatea rinocerizării, este semnul că nimic nu mai înseamnă nimic în România de azi. Așteptăm răspunsul dumneavoastră față de mizeria care s-a publicat sub numele de «Cațavencii», altfel vom considera ziarul dumneavoastră o altă variație la hîrtia igienică vîndută sub numele de
Revolta artiștilor, după criticile aduse Oanei Pellea: Domnule Dinescu, mizeria care se revarsă din articol ne lovește pe toți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65287_a_66612]
-
descurcăreț fără scrupule, minciună, o teamă ascunsă și o fatalitate mai veche, aceleași structuri politice și polițienești altfel machiate, aceeași mentalitate și supunere colectivă“. Dacă faptul că, „la nivel mediu“, „omul autentic“ e pe cale de dispariție, apare dătător de speranțe, rinocerizarea elitei intelectuale (firește, cu excepții, „focuri ce ard pe culmile disperării“) reprezintă în vederile scriitorului un simptom dramatic la maximum. | remarc|m că, dincolo de asemenea observații generale, cărora unii le-ar putea reproșa „banalitatea“ (cu toate că unui real repetitiv nu i
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
să dea satisfacție "fundamentalismului ardelenesc", aducător de succese sigure. Îi contrariază prin aceasta pe Mariuțan, pe Rodica Filipescu și pe ceilalți colegi de la ziar care optaseră, ca și el mai demult, pentru linia moderată, rațională. A vorbi în legătură cu el de "rinocerizare" nu este impropriu, omul devenind altul pe nesimțite, sub presiunile insidioase ale lui Mârzea, despre care se poate spune că ajunge să locuiască sufletește în el. Între primul Amedeu și cel de după împrietenirea cu Mârzea există și continuitate și ruptură
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală" cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare", adică de isterie colectivă, de înregimentare mimetică, de adopțiune a unui crez fals, agresiv, pe cît de nociv pe atît de stupid. Eu aș descrie același fenomen în termenii "autopersuasiunii", ca o variantă a ceea ce analizează Ceslaw Milosz în The
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
în fonduri destinate exclusiv cercetării științifice, și din respect pentru propriul trecut „forma cea mai înaltă de religie a umanității”, cum afirma cu îndreptățire Mihai Eminescu, nu trimise repede la topit ori, chiar, comercializate clandestin. Într-o campanie asiduă de „rinocerizare” a unei întregi epoci din istoria noastră contemporană, aceste noi epurări n-au vizat altceva decât „spălarea” imaginii nomenclaturii comuniste și au fost executate de români, fără consilieri politici și soldați sovietici în preajmă, ocultându-se, astfel, încă o dată, memoria culturală
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
cu țara asta”, murmurase, În 1941, la București, un prieten al lui Ionescu. „România nu merită Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
europeni. Când volubilul student din Tbilisi a argumentat că teatrul lui Beckett i se pare mai rezistent decât cel al lui Ionesco, pentru că irlandezul n-a acceptat nici un compromis cu așa-zisul „umanism” al speranței, iar studenta cehă vedea În rinocerizarea Logicianului din piesă o necesară „eliberare” din idioția monomaniacală a ignorării realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea evocată, cu mai mult de jumătate de secol Înainte, de Mihail Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a ignorării realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea evocată, cu mai mult de jumătate de secol Înainte, de Mihail Sebastian, prietenul său și prietenul prietenilor al căror delir de rinocerizare Îl contemplaseră Împreună, În Bucureștiul anilor ’30-’40. „Nu mă pot obișnui cu viața”... părea să spună și În 1979, ca și În 1941, cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
decât tradiționala interpretare «umanistă». Oare «umanitatea», adică slăbiciunea și cugetările sale, l-ar putea salva pe Bérenger? Interpretarea studentei, ignorând amărăciunea și tragismul (căci, la urma urmelor, piesa nu are Învingători), pare, paradoxal, mai «optimistă».” „Lucrarea este unilaterală. De fapt, rinocerizarea nu este, conform logicii interne a textului, o «Îmbunătățire». Dar originalitatea și strălucirea textului este În afara oricărei Îndoieli.” „Puncte valide despre răsucirile și ipocrizia lui Bérenger În apărarea «civilizației» În care nu poate crede. Studenta greșește Însă grav În interpretarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o alegorizează. Cum poate fi acuzat cineva a cărui gândire tocmai s-a sustras ipocriziei?” S-ar fi putut discuta chiar și unele teze studențești de final de semestru, din 1996, despre Rinocerii. Una, datorată unei studente poloneze, focaliza asupra „rinocerizării limbajului” În textul ionescian („The Intransparency of language in Rhinoceros”), analizând limba ca „obiect dramatic”, revelându-și propria absurditate și pierzând, treptat, semnificația, capacitatea de a transmite idei și sentimente, În lipsa unui idiom adecvat („lack of an appropriate idiom”). Criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apelativele fiind aproape întotdeauna însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama, Bartholomeus I, Bartholomeus II. Aceleiași intenții de evidențiere a caracterului de "gloată" sau a "rinocerizării", a lipsei de individualitate, i se subordonează și numirea personajelor caragialiene prin apelative precum Mitică "și-atât", Mache, Lache, Tache etc, despre care Ibrăileanu spunea că "prin frecvența lor au ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea permanentă etc. minimalizează, prin contrast, orice absurditate și temperează impulsul de a o respinge. Astfel, ori de câte ori o rămășiță de simț logic tentează refuzul absurdului, intervin amenințările și insinuările care netezesc din nou drumul spre "rinocerizare": PROFESORUL (cu un anumit ton, către Locatar) : Deci, te opui. LOCATARUL (speriat): Cum? Cum... Cine să...? Eu să mă...hm!...opun? Dar nu știți cât am luptat... PROFESORUL (pe același ton, către Prieten): Și dumneata la fel! Deci, cârtiți... PRIETENUL
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
volume mari, în mișcare lentă: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă -/ ca haosul din lume din nou să se desfacă” (Herța, V), ca într-o apocaliptică prevestire a rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște, grea, din desenarea vremurilor care vor veni : „Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; / ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]