46 matches
-
texte apărute în presa românească de altădată, care nu și-au pierdut însă actualitatea: Mihai Ralea, N. Iorga, Nae Ionescu, Pamfil Șeicaru, Mircea Eliade, Al. A. Philippide), „Observator” (unde se publică puncte de vedere legate de chestiuni la ordinea zilei: „rinocerizare”, democrație, totalitarism, comunism, libertatea presei, evenimentele socio-politice interne etc., aceleași teme pe care, de altminteri, își construiește editorialele și Al. Dobrescu). Semnatarii articolelor, eseurilor și interviurilor „ne”literare sunt în genere Liviu Antonesei, Radu Andriescu, Mariana Codruț, Nicolae Ionel, Silviu
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
volume mari, în mișcare lentă: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă -/ ca haosul din lume din nou să se desfacă” (Herța, V), ca într-o apocaliptică prevestire a rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște, grea, din desenarea vremurilor care vor veni : „Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; / ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
atunci. Acest spirit lucid, unul dintre cei mai de seamă publiciști români din agitata perioadă interbelică, a reacționat energic împotriva extremismului de dreapta, iar piesa va fi o reluare, la peste două decenii, a polemicii sale cu rinocerii și cu rinocerizarea. Dar viziunea acestui univers kafkian, în care toți - cu excepția lui Bérenger - se transformă în rinoceri exprimă o realitate mai complexă: nu numai fascismul, ci oricare totalitarism e vizat (sovieticii au intuit asta și, când au vrut să monteze piesa, i-
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
oriunde în altă scriere. Piesa a fost foarte bine primită, dar unele elogii l-au iritat pe I. De pildă, „The Times” titra: O piesă a lui Ionesco inteligibilă în întregime! Or, convingerea autorului era tocmai că unul din simptomele rinocerizării e anularea comunicării. Doi dintre marii reprezentanți ai teatrului absurdului - Samuel Beckett și I. - au început să scrie proză în altă limbă decât cea franceză. Tocmai ei, scriitori perfect bilingvi, care au pus cu atâta tragism problema lipsei comunicării între
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
folclor incipient care va cristaliza noi înțelepciuni populare pline de farmec; dimpotrivă: a asimilat aproape toate manifestările de tip kitsch, promovează snobismul cel mai greu suportabil și se „simte bine” în vulgaritatea cea mai crasă. Pe scurt, este vorba despre „rinocerizare”, în sensul ionescian al expresiei. Și vom vedea, în paginile următoare, că această „cultură rinocerizată” a fost luată foarte în serios de câțiva gânditori postmoderniști. Noua cultură de masă este secularizată. Miturile creștinismului au fost modificate. Poveștile cu zâne și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prezent, în atenția tuturor cunoscătorilor și iubitorilor de istorie. Așadar, prin suprapunere, sunt filtrate reflectări de o gravitate detașată, cu străfulgerări de o verticalitate tranșantă, privind: germanofilii și antantofilii; extrema dreaptăși extrema stângă; necomuniștii și filocomuniștii; “epurația”; naționalismul și antisemitismul, “rinocerizarea” etc. care ar fi putut, firesc, să bulverseze, transformând, precum ne amintește N. Steinhardt, acest studiu în “leac și antidot și otravă” deopotrivă. și-n acest tumult istoric frapează înainte de orice „ofensiva” generației ’30, insolența tinerilor, „lupta dintre generații” - după
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
apelativele fiind aproape întotdeauna însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama, Bartholomeus I, Bartholomeus II. Aceleiași intenții de evidențiere a caracterului de "gloată" sau a "rinocerizării", a lipsei de individualitate, i se subordonează și numirea personajelor caragialiene prin apelative precum Mitică "și-atât", Mache, Lache, Tache etc, despre care Ibrăileanu spunea că "prin frecvența lor au ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea permanentă etc. minimalizează, prin contrast, orice absurditate și temperează impulsul de a o respinge. Astfel, ori de câte ori o rămășiță de simț logic tentează refuzul absurdului, intervin amenințările și insinuările care netezesc din nou drumul spre "rinocerizare": PROFESORUL (cu un anumit ton, către Locatar) : Deci, te opui. LOCATARUL (speriat): Cum? Cum... Cine să...? Eu să mă...hm!...opun? Dar nu știți cât am luptat... PROFESORUL (pe același ton, către Prieten): Și dumneata la fel! Deci, cârtiți... PRIETENUL
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asupra cărora nimeni n-are voie să se întrebe, dar pentru care toată lumea trebuie să moară". Susținînd în repetate rînduri că n-ar avea vocație civică, autorul Stelei fără nume nu admite a fi nici un spectator impasibil, cinic înregistrator al "rinocerizărilor" incipiente: "Eu însemn doar punctul de vedere al unui intelectual, care dacă nu consimte să descindă hotărît în politică, nu poate totuși să ignoreze acest mod de acțiune colectivă și să-i judece rolurile".
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
simplul motiv că o asemenea generație miza exclusiv repetăm: e vorba de sfîrșitul deceniului trei al veacului douăzeci pe creație. Or, creația autentică, gîndea Eliade, nu are nevoie de vreo formă de alianță sau de cumetrie cu politicul (că maladia rinocerizării a fost fatală pentru unii dintre colegii de generație ai lui Eliade asta este o poveste cu final încă prelungit 27). Nu o abordare sistematică a conceptului de generație și a variilor sale manifestări erau analizele lui Eliade, ci mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în fonduri destinate exclusiv cercetării științifice, și din respect pentru propriul trecut „forma cea mai înaltă de religie a umanității”, cum afirma cu îndreptățire Mihai Eminescu, nu trimise repede la topit ori, chiar, comercializate clandestin. Într-o campanie asiduă de „rinocerizare” a unei întregi epoci din istoria noastră contemporană, aceste noi epurări n-au vizat altceva decât „spălarea” imaginii nomenclaturii comuniste și au fost executate de români, fără consilieri politici și soldați sovietici în preajmă, ocultându-se, astfel, încă o dată, memoria culturală
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
afirmație care include personaje atât de diferite, cu tempe- ramente diferite. Rinocerii ionescieni își manifestă plenar vitalitatea ca violență. Nu am putea spune acest lucru despre Agamiță sau Pristanda. Însă mai important decât adevărul afirmației este efectul de deformare. În privința rinocerizării, Coriolan pare cel mai potrivit exemplu, fiind singurul care suportă o metamorfoză spectaculoasă. În ce privește megalografia, Michel Lacroix remarcă prezența printre ingredientele acestui tip de discurs trans- pus în act patosul, teatralitatea, sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o acțiune patriotică. O astfel de acțiune civică pare pregătirea "rezolvării definitive" a problemei maidanezilor. Devine, implicit, necesară denunțarea insomniilor cauzate de maidanezi; devine delicioasă afișarea la ziar a unei anume virtuți civice: "ura câinelui". Că lucrurile amintesc de o "rinocerizare", nu are nici o importanță, atâta vreme cât rinocerul produce frică. Că stimularea la crimă "este o crimă", nu are nici o importanță, de vreme ce nu trece prin suflet nici o umbră de culpabilitate. Există numeroase suflete "neutre". La urma urmei, natural, firesc este ca acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Logice sau ilogice, în armată n-am avut dreptul să le discut. Ajuns civil, mi-am luat revanșa și nu le-am mai primit tăcînd. Dacă m-am sustras de la ceva, m-am sustras de la orice formă de monitorizare și rinocerizare. Îmi repugnă să fiu în interiorul unei mulțimi cu aceleași reacții. Exemplu minor: aflat alături de sute de persoane care aplaudau viu, intens, entuziast, frenetic, căutam să dau mîinilor o altă ocupație ori un alt ritm. Neplăcîndu-mi ordinele, nu mi-au plăcut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu țara asta”, murmurase, În 1941, la București, un prieten al lui Ionescu. „România nu merită Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
europeni. Când volubilul student din Tbilisi a argumentat că teatrul lui Beckett i se pare mai rezistent decât cel al lui Ionesco, pentru că irlandezul n-a acceptat nici un compromis cu așa-zisul „umanism” al speranței, iar studenta cehă vedea În rinocerizarea Logicianului din piesă o necesară „eliberare” din idioția monomaniacală a ignorării realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea evocată, cu mai mult de jumătate de secol Înainte, de Mihail Sebastian
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a ignorării realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea evocată, cu mai mult de jumătate de secol Înainte, de Mihail Sebastian, prietenul său și prietenul prietenilor al căror delir de rinocerizare Îl contemplaseră Împreună, În Bucureștiul anilor ’30-’40. „Nu mă pot obișnui cu viața”... părea să spună și În 1979, ca și În 1941, cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decât tradiționala interpretare «umanistă». Oare «umanitatea», adică slăbiciunea și cugetările sale, l-ar putea salva pe Bérenger? Interpretarea studentei, ignorând amărăciunea și tragismul (căci, la urma urmelor, piesa nu are Învingători), pare, paradoxal, mai «optimistă».” „Lucrarea este unilaterală. De fapt, rinocerizarea nu este, conform logicii interne a textului, o «Îmbunătățire». Dar originalitatea și strălucirea textului este În afara oricărei Îndoieli.” „Puncte valide despre răsucirile și ipocrizia lui Bérenger În apărarea «civilizației» În care nu poate crede. Studenta greșește Însă grav În interpretarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o alegorizează. Cum poate fi acuzat cineva a cărui gândire tocmai s-a sustras ipocriziei?” S-ar fi putut discuta chiar și unele teze studențești de final de semestru, din 1996, despre Rinocerii. Una, datorată unei studente poloneze, focaliza asupra „rinocerizării limbajului” În textul ionescian („The Intransparency of language in Rhinoceros”), analizând limba ca „obiect dramatic”, revelându-și propria absurditate și pierzând, treptat, semnificația, capacitatea de a transmite idei și sentimente, În lipsa unui idiom adecvat („lack of an appropriate idiom”). Criză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Goya dar și cu pictura expresionismului german. Critici de artă, cum ar fi Pavel Șușară, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au văzut în acest ciclu de tablouri o reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României. Deși ar fi putut fi considerat relativ demodat pentru un pictor care picta în secolul XX, Baba lucra în tradiția Marilor Maeștri, nefiind nici în legătură cu realismul socialist din blocul comunist, nici cu modernismul popular în vest. Chiar dacă anumite opere
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]