88 matches
-
cf. și hușci pentru huște (op.cit., p. 81, respectiv 143). La Voiculescu, aiurea, găsim și caleșci, pușci, formele de plural de la caleașcă, pușcă, forme verbale iotacizate, de tipul "să vază", "să arză", "să deschiză" etc.; o aplicație de sinonimie regională riscată o constituie, presupunem, "muntenizarea" unui moldovenism: în dicționar apare o denumire "cismele cucului", glosată prin "ciuboțica cucului" (op.cit., p. 103), denumirea curentă a plantei respective. 1.2.2. Variația diastratică. Opera medicului preocupat de educația igienico-sanitară are în vedere și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mitofăurarul, nu poate fi pierdut din vedere de filosoful-rege. El trebuie să ia act de puterea (convertibilă politic) a celui care vine în fața lumii cu un sens interpretativ. Orice imagine este simultan și implicit o perspectivă. Această perspectivă este mereu riscată. Uneori ea contravine perspectivei oficiale a puterii. În aceasta constă principalul pericol al inovațiilor în artă. Platon propune „vaccinul canonic” al produselor artei tocmai în vederea eliminării oricăror suspiciuni față de caracterul adesea subversiv al inovației artistice. Nu față de artă este Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să nu fie vorba de o ploaie torențială, care v-ar putea distruge plantele. Există și o altă restricție care se impune dacă vreți ca plantele dumneavoastră să merite denumirea de „ecologice”: nu vă amenajați grădina într-un mediu poluat. Riscați, într-adevăr, să vă udați plantele cu o apă ce ar putea conține materii nocive pentru ele. Exceptând aceste observații, apa de ploaie prezintă avantajul de a avea temperatura potrivită și de a fi întotdeauna bine oxigenată; vara, în timpul perioadelor
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
un consangvin, vărul Lică), cît și strălucitoarea Coca-Aimée perpetuează o vocație incestuoasă. Schema înfățișează fără variație un tată de adopție tentat sexualmente (profesorul Rim, doctorul Walter) și o situație tolerată tacit de mamă (fie ea Lina, sau Lenora). Sentimentul apropierii riscate înflăcărează întotdeauna pe partenerii potențiali. Doctorul Walter și fiica Lenorei ajung cu mult înainte de încuviințarea (scandaloasă) a celei din urmă la o complicitate cu străfunduri sexuale. Conștiința incestului latent există la ambele personaje, uneori explicit formulat, precum în sinea fetei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care a primit tot timpul „hotărârile” și „semnele”. În fond, neîncrederea călinesciană în firescul și „credibilitatea” Vitoriei Lipan venea dintr-o impresie de „prea multă îndârjire din partea unei femei”: și aceasta, la rându-i, tocmai din acel prag de trecere (riscat, excesiv, credea criticul) dinspre căutările, pe urmele lui Nechifor, pentru a-i găsi trupul și a i-l îngropa creștinește, încă mai departe, către „ancheta” polițistă culminând cu „reprezentația” finală, capcană psihologică montată de „un Hamlet feminin”. Lucrurile apar însă
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
să-și asume responsabilitatea... Tărăgănări. N-am timp. Am găsit pe cineva, un constructor care... Este autorizat să... Ei, n-am verificat. Eu vă rog să nu mă amendați. Dar este nevoie de o autorizație de construcție...de proiect. Altfel riscați.... Chiar nu putem renunța la birocrație? M-aș bucura dacă aș avea înțelegerea domniei voastre. Riscați mari neplăceri. Mi le asum, doar nu-s copil. Numai să nu fiți ostil. Atît vă cer! Doamne, cum să fiu ostil?! Dar riscați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să-i vocalizez note și pasagii muzicale improvizate de el la harmonium: „D. Constantin Beldie posedă o admirabilă voce de bas și va fi folositor țării dacă va fi ajutat.“ Cu acest aviz entuziast al severului maestru și cu bunacredință riscată a administratorului Casei școalelor, care abia mă cunoscuse cu acest prilej, am primit, pe obrazul meu de cântăreț, un prim subsidiu pentru studii de 400 de lei aur Într-o vreme când miniștrii și mitropoliții țării aveau 1000 de lei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e concretul, nu „abstractul”, cum se crede îndeobște, tot din lene a minții.) Dacă prin imposibil certitudinea s ar instaura în acest domeniu, ar fi mortală pentru el. Aici suntem în planul aproximației, al opinabilului, al mizelor nesigure, al pariurilor riscate. Cine nu suportă incertitudinea, să nu se ̀ mbarce pe corăbiile noastre, unde trebuie să ai le pied marin. Setea de certitudine constituie principiul și rațiunea științelor exacte, dar în planul umanului e un semn de nerăbdare intelectuală, sau slăbiciune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ceilalți până În ultima clipă a dictaturii? Se temeau unii, care voiau - și au și făcut-o, uneori cu insolență! - să-și ridice iute busturi ale unei dizidențe mai mult sau mai puțin reale, mai mult sau mai puțin evidente sau riscate, că am să-mi pretind statutul de unul dintre primii dizidenți reali?!... Da, s-au temut, deoarece de atunci s-a pornit acea penibilă calomnie În jurul numelui meu, citându-se, când venea vorba de unele „merite”, fosta mea calitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fost instruit să vorbesc cu Părintele Ambrozie. ă Dar nu o să vă primească, v-o spun eu. Nu în legătură cu așa ceva. Dacă ar fi pentru sufletul dumneavoastră, poate. Fratele Innochentie rânji neplăcut ca și cum ar fi rostit o glumă bună, însă puțin riscată. Poate să moară dintr-o clipă în alta. Dacă moare înainte ca noi să ajungem la mănăstire? Atunci va trebui să mă întrebați pe mine, spuse acesta zâmbind pervers. Ulitin încetini pasul. Era obosit. Voia să-l lase pe călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
metafizic al cunoașterii înseamnă așezarea ei într-o ordine ce o depășește. De aceea și susține că aceasta nu este o chestiune de analiză și deducție pornind de la articulațiile interioare ale cunoașterii, ci una de viziune, de salt, de "ochire riscată" dincolo de nivelul analitic 192. Elementul la care înțelege Blaga să raporteze cunoașterea este ceea ce el numește "principiul metafizic absolut"193. Acesta este postulat printr-un salt metafizic a cărui justețe se dovedește prin consecințele sale. În perspectiva acestui principiu metafizic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
germeni freudieni, erosul este figura polarizantă. Pansenzualismul, de fapt pansexualismul, văzut de Pompiliu Constantinescu drept ideologie frecventată monoman de A. (altfel, tendința, „îmblânzită” și legitimată estetic, apare la mari scriitori ai epocii), se proiectează alegoric în narațiune, într-un joc riscat, libertin, care tranșează în favoarea eclerajului crud, nu o dată impur, exhibiționist. Personajele, oameni neimportanți, fără ambiții și stabilitate socială, anonimi (depersonalizați și la nivelul onomasticii), cu profesii, îndeletniciri erante, se instalează în clipă, consumându-și vitalitatea frenetic, detașat și amar, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
pornesc. • Pentru a evita apariția ciupercilor, după tăierea trandafirilor pulverizați un fungicid peste tăietură. • Este recomandat să ardeți părțile nefolositoare tăiate pentru că acestea pot contribui la dezvoltarea și propagarea bolilor. Toamnă/iarnă • Toamna strângeți frunzele moarte ale trandafirilor pentru că altfel riscați ca primăvara să aveți trandafiri bolnavi și plini de insecte. • Înainte de venirea iernii, strângeți mănunchi ramurile de trandafir pentru ca acestea să nu se rupă; așezați un strat de compost pentru a îmbunătăți calitatea solului. • Cel mai mare dușman al trandafirului
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
algoritm heraldic, din centrul opului, adică de la capitolele dedicate nimănui altcuiva decât lui Mateiu Caragiale, ne vom lămuri întrucâtva. Fiindcă, din cele aproape 350 de pagini ale cărții, spațiul cuprins între 102 și 176 e - cu o metaforă un pic riscată - concesionat nuvelei Remember. Două eseuri întinse care nu trasează cu adevărat o interpretare cu premise și concluzii, care nu refac traseul mistic sau biografic al straniului Aubrey de Vere, ci doar extind, pe câteva coordonate simbolice, mostre de text matein
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
totodată, contradictorie. Postwar. A History of Europe Since 1945 (ediția americană: The Penguin Press, ediția engleză: William Heinemann, ambele 2005) este, așa cum îi spune titlul, în primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză, ce respinge plăcerea formulărilor riscate. Tony Judt propune un discurs perfect articulat, în care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile, joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini, format in octavo), extraodinar de densă, analitică și sintetică totodată, conține, de fapt, patru tratate, patru posibile cărți
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
au constatat că portofelul conținea documentele de identitate și carduri pe numele unei femei în vârstă de 37 de ani, din comuna Berca, precum și suma de 988 de lei, scrie Ziua de Buzău. Dacă găsiți ceva pe jos și păstrați, riscați închisoare Unii ar merge imediat la poliție să predea un portofel cu bani pe care îl găsesc pe stradă, dar sunt și mulți care nu ar face acest lucru. Dacă până acum ceva timp, totul era lăsat la voia alegerii
Polițiștii, uimiți de gestul unei tinere de 20 de ani by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37625_a_38950]
-
ignoră, ba chiar îl apreciază pe acela francez al lui Jean Boutière. Viața fără operă i se pare un non-sens. Criticul este și de astă dată polemic (la adresa lui G. Călinescu), rabelaisianismul de care vorbise acesta, constituind, opina el, o formulă riscată. Accentul e pus pe folclor, care, spune Vladimir Streinu, efectiv inspirat, curge de pe conștiința humuleșteanului, "ca apa de pe o mare vidră." Dat la o parte în ceea ce prisosește, rămâne miezul estetic al operei, inepuizabil. Criticul, dominat de o concepție relativistă
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
în absolut, era reprobabil." Patetismul acestor rînduri cere un curaj nebun. Altfel nu poți spune că ai luat o decizie personală în numele a mii de morți. Trecerea în absolut a unei decizii (la urma urmei) individuale este mai mult decît riscată. Aș îndrăzni să spun că așa ceva nu se face - pentru că îți "omori" credibilitatea și autenticitatea textului. Gelu Ruscanu a văzut idei și vorbea cam ca Liiceanu în astfel de pasaje. Ultima "declarație" este făcută unor oameni "aruncați în groapa comună
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
să intensifice sentimentul unicității locului acestui lector - cât de mic ar fi el - pe lume. Aș minți dacă mi-aș idealiza viața. în Transylvana scrii: 'Morții/ alunecă primejdios în mașini printre vii.' Și poezia ta e o astfel de cursă riscată ( scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă 'nu mai e nicăieri.' Ai cincizeci și doi de ani. între dizlocare (în copilărie) și amintirile tale veșnic distopice, ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
să mă gândesc la filmul lui Gherman, Krustaliov, mașina mea, despre agonia și moartea lui Stalin. E atâta rafinament și atâta provocare, atâta singurătate a autorului cu lumea lui, încât există riscul să se întrerupă contactul cu destinatarul operei lui. Riscați și dvs. asta, reducând periculos funcția de comunicare a limbajului. Atunci pentru cine scrieți și de ce? VS: Nu pot spune că tot ceea ce cuprinde filmul 4 îmi este apropiat. Un film reprezintă, totuși, voința regizorului, el schimbă obligatoriu ceva în
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui studiu, la care mi-aș dori să revin, aș putea spune, mutatis mutandis, oricât de riscată este generalizarea, că există cel puțin o înrudire a studiilor acestei cărți sub semnul unei propoziții de la pagina 57: „uitarea de sine înseamnă pierderea întâlnirii cu celălalt“: fie că e vorba de experiența individuală și cotidiană, fie de experiența gândirii
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
voce oficial-amenințătoare: - Domnu' pictor, să nu atingi nimic, să nu vă mișcați și, în general, să rămână totul așa cum ați descoperit la intrarea în Galerie. - Bine, zisese președintele disperat, dar sunt în genunchi lângă persoană... - Nu contează, domnule! Vă mișcați - riscați să se interpreteze la reconstituire și investigații, înțelegeți? După mai bine de două ore, veniseră doi domni cu priviri atât de fioroase, încât președintele avu pentru o clipă în fața ochilor spectrul unei celule cu un gemuleț prin ale cărui gratii
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ce fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
alții!), imediat înainte și în timpul Primului Război Mondial, noua platformă absolut revoluționară, noul continent al romanului contemporan; l-am numit pe Marcel Proust. Între aceste nume, se înțelege, autoarea noastră se mișcă, aș zice, cu o dezinvoltură oarecum crispată - dovadă unele sintagme riscate sau frazele încărcate cu o topică nu foarte familiară celor neobișnuiți cu textele baroce rusești. Noi preferăm însă aceste false stângăcii și acest exces de precauții metodologice unor clișee așa-zis rafinate sau acelor analize și aproximații „valorice”, care nu
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]