85 matches
-
Dar, la urma urmei, cui place? Sînt sigur că tablourile ieșeanului în imitarea unui Stahi (inimitabil!) cu exactități și prețiozități de-a dreptul uimitoare, au găsit imediat amatori bucureșteni înstăriți, destinîndu-și-le, evident, recentelor lor vile mai mult sau mai puțin riscate arhitectural. Cum, așijderi, oricît ar mai produce alt asemenea industrios de data asta bucureștean multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vibrează vinovat la suferința de la picioare. Pare stupid, dar flaneurul din mine se oprește și-acum, programatic, la colțuri de trotuar, unde așteaptă cei cu mîna întinsă și cărora același inadecvat flaneur le lasă micul obol. De încercat, imediat, o riscată translație spre un motiv mult mai grav. Deși în spectacolul deșertăciunilor lumii nu pare a însemna mare lucru. De altfel, inadecvarea ar fi, aici, chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mitofăurarul, nu poate fi pierdut din vedere de filosoful-rege. El trebuie să ia act de puterea (convertibilă politic) a celui care vine în fața lumii cu un sens interpretativ. Orice imagine este simultan și implicit o perspectivă. Această perspectivă este mereu riscată. Uneori ea contravine perspectivei oficiale a puterii. În aceasta constă principalul pericol al inovațiilor în artă. Platon propune „vaccinul canonic” al produselor artei tocmai în vederea eliminării oricăror suspiciuni față de caracterul adesea subversiv al inovației artistice. Nu față de artă este Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ipoteze teoretice inițiale ale investigației. În ambele situații, Înainte de a continua, ar trebui să vă „reconcepeți” cercetarea. Acest lucru poate presupune selectarea altor cazuri sau operarea de schimbări În protocolul studiului (adică al colectării datelor). În lipsa unei astfel de reconsiderări, riscați să fiți acuzați de distorsionarea sau ignorarea descoperirii doar pentru a vă conforma designului inițial, ceea ce duce la o altă Învinuire, și anume că ați fost selectivi În raportarea datelor din cauza ideilor dumneavoastră preconcepute (reflectate În ipotezele teoretice inițiale). În
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către un tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea comentarii ce-și caută premisa în datele psihanalizei și în complexul freudian schițat (de unde însă și vulgarizări, aserțiuni riscate ori superflue). Decepția trăită de Antim, inadaptat învățător de țară, la vestea nașterii unei copile ce pare să uzurpe locul fiului dorit, e o „figură” epică tranșantă, comună și mentalității maniheice a basmului - lume a absurdului naiv. Reacția frustrărilor în
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu locurile comune. Asocierile, întemeiate frecvent pe antifrază și paradox, intră într-un joc riscat, cutezător, teribilist chiar. Țintele sunt absurditatea actului critic, refuzul poeziei, tragedia limbajului, scientismul poetic și multe altele. Semnalabil și în alte lucrări, comparativismul va monopoliza în Călătoriile epocii romantice (1972) structurarea materiei și perspectiva comentariului. Tendința autorului de a inventaria
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
medicament antidepresiv și să vedeți care este efectul timp de trei săptămâni. Pacienta - Credeți... Nu sunt sigură.... Terapeutul - Ba da, este mai bine să nu așteptați prea mult! Pacienta - Nu-mi plac medicamentele, prefer să mai aștept! Terapeutul - Stiți ceea ce riscați... Ultima dată v-a fost greu să vă reveniți! Pacienta - Eu sunt cea care plătește, în ultimă instanță. Terapeutul - Haideți, fiți rezonabilă! Pacienta - Dar sunt rezonabilă! Pacienta și terapeutul se lansează într-o escaladă simetrică, fiecare încercând să-l convingă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
suflet impresionabil”, ceea ce e o exagerare. „Panteismul” unora dintre simboliștii francezi ar dovedi umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația studiului suferă și din cauza faptului că singurul teoretician sau poet român citat este Ovid Densusianu. Prima piesă publicată de P. este Gaudeamus (1911), farsă „din viața studențească
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
sociologică, psihologică, ideologică, antropologică. În a doua parte, cea mai rezistentă a trilogiei, nucleul său ideatic, Bloom se ocupă de transformarea profundă a culturii și, în general, a lumii americane sub influența nihilismului european, mai ales german, avansând o comparație (riscată) între Republica de la Weimar și Statele Unite de după anii ’60. În fine, a treia parte a trilogiei este o vastă frescă analitică a universității, cu accent pe originile intelectuale și ideologice europene ale crizei spiritului american (o criză măsurată mai ales
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
revine sistematic la critica instituției universitare americane. Aceeași combinație atașantă și persuasivă de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări riscate, de nostalgie cu ocazionale nuanțe aproape reacționare, nu doar conservatoare. Bloom deplânge declinul universităților europene din vremea sa, care au încetat să mai inspire America, intrată și ea în declin. Sarcina esențială a universității - „a menține întrebările permanente în centrul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să nu fie vorba de o ploaie torențială, care v-ar putea distruge plantele. Există și o altă restricție care se impune dacă vreți ca plantele dumneavoastră să merite denumirea de „ecologice”: nu vă amenajați grădina într-un mediu poluat. Riscați, într-adevăr, să vă udați plantele cu o apă ce ar putea conține materii nocive pentru ele. Exceptând aceste observații, apa de ploaie prezintă avantajul de a avea temperatura potrivită și de a fi întotdeauna bine oxigenată; vara, în timpul perioadelor
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
laptele..., dulce ca un mielușel..., proaspătă ca un trandafir... (fr.). După prima din cele trei părți ale programului, am pus imediat în aplicare pe a doua. Ca să scurtăm un kilometru, am sărit gardul prin fundul grădinii, operație delicată și chiar riscată, de care Adela s-a achitat perfect grație scărilor formate de nuielele gardului învechit, unei binevoitoare crengi, de care s-a ținut cu mâinile, și concomitenței aceleiași operații executate de mine puțin mai departe. Adela a petrecut de minune. Și-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
maistrului de șantier: aceeași foame care-l determină să ridice de printre dărâmături o bucată de biscuit parțial roasă de un șoricel, murdară, puțin umedă, pe care o ronțăi cu Încetinitorul de teamă să nu se termine prea repede. Trebuia riscat să-și Încerce norocul, noroc ce de multe ori Îi dovedise prietenia. Propuse maistrului civil al șantierului să efectueze Împreună o evaluare a lucrului executat, motivând. „Iarnă grea, domnule maistru! În aceste dificile condiții atmosferice, batem pasul pe loc. Oamenii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
piele...” Probabil că piciorul voia să-l intimideze. Noimann Însă nu se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog să-mi dați drumul, altfel riscați să se Întâmple o catastrofă...” „Despre ce catastrofă vorbiți?” Ținând nasturele strâns Între degete, Noimann se Îndreptă spre ușă. „Nu aveți dreptul să mă alungați pe scări”, adăugă celălalt. „În fond, fac parte din viața dumneavoastră personală. Sau, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
excursiile de informare pot fi organizate în cooperare cu acel sistem. De regulă, la excursiile de informare nu invitați mai mult de cinci jurnaliști, pentru ca să puteți menține controlul situației pe tot parcursul excursiei. Invitînd un număr mai mare de jurnaliști riscați să nu mai fa-ceți față întrebărilor, sau să pierdeți controlul, ceea ce în nici un caz nu este de dorit. Sigur că, de fiecare dată, invitați alți cinci jurnaliști, pentru ca rezonanța în mass-media să aibă o extensie cît mai mare. Cînd concepeți
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
fost instruit să vorbesc cu Părintele Ambrozie. ă Dar nu o să vă primească, v-o spun eu. Nu în legătură cu așa ceva. Dacă ar fi pentru sufletul dumneavoastră, poate. Fratele Innochentie rânji neplăcut ca și cum ar fi rostit o glumă bună, însă puțin riscată. Poate să moară dintr-o clipă în alta. Dacă moare înainte ca noi să ajungem la mănăstire? Atunci va trebui să mă întrebați pe mine, spuse acesta zâmbind pervers. Ulitin încetini pasul. Era obosit. Voia să-l lase pe călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele de extremă-stînga folosesc un lexic de o violență și o cruditate cumplită”), chiar dacă recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
des, cu scuzele de rigoare.” Numită cocooning În industria turismului, dorința de a nu ieși din cameră atunci când ești Într-o călătorie este recunoașterea faptului că odihna adecvată este foarte prețuită de managerul unei afaceri din zilele noastre. Ce anume riscați Managerii care sunt privați de somn se expun unei game variate de complicații Ă de la scăderea eficienței (studiile arată că lipsa de somn poate diminua capacitatea creativă cu până la 30%) până la oboseala cronică. Dacă o persoană nu se odihnește suficient
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
întreagă societate, nu mai era vorba de o simplă delicvență. Se chema că "dobitocul" făcea altă politică. "Dacă e așa, treaba lui, mie nu-mi mai rămâne decât să-l dau afară din casă." Ideea însă apărea pedagogicește și mai riscată. Prin urmare, plictisit, Ioanide cădea tot mai mult în muțenia lui și, în ciuda motivelor de a stârni un scandal imens, nu făcuse deocamdată absolut nimic. Aceste preocupări dădură fizionomiei lui Ioanide, la masă, o astfel de înfățișare, încît doamna Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu, numismatul, și se numea Maximilian, după Robespierre, deoarece tată-său, într-un moment de umor, declarase că are nevoie în familie de un terorist, pentru a scutura inerția neamului său. Asta îndreptățea pe Max să îmbrățișeze ideile cele mai riscate și potrivnice, în aparență, clasei sale. Era alintat ca banditul, declasatul familiei. Max era căsătorit cu o pianistă unguroaică dibuită pe la Cluj și care avea relații cu mediile cele mai cabotine, pretîndu-se la orice combinații. Astfel, fu într-o vară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu suferea pentru imaginile lui Mozart, Beethoven sau Chopin. Emoția ei era fizică, sub durata cântecului, când trupul intra într-o erecție musculară, care înnobila toată ființa. Momentele cele mai distinse ale Indolentei se ghiceau a fi tocmai cele mai riscate, convulsiunile erotice. După acest entuziasm secret, cădea ziua într-o apatie decentă și inexpresivă. Iui Pomponescu îi era frică de femeile petulante, de formulă instabilă și cu inițiativa brutală. Astfel, nu se adapta deplin decât femeilor care îl conduceau politicos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din păcate, acela nu-l observă. Plin de aceste sentimente, Gaittany veni și a doua oară, conducând pe un cunoscut, devotat secret lui Pomponescu. . - Ei, ce zici? Îl întrebă Gaittany, nerăbdător de a-și vedea confirmată admirația. . - E o încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt construcții baroce superbe!Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prințul, plus numeroasa familie și membrii ambasadelor. Așadar, prințesa se arătă serviabilă și propuse două soluții: una ca Pomponescu să se adăpostească un timp la orfelinat, unde paza la poartă era mare și călcarea pragului de cître turburători, un lucru riscat; a doua, să plece în străinătate pentru câtăva vreme, caz în care prințesa i-ar fi procurat imediat un pașaport. Pomponescu ascultă calm și posomorât cele două propuneri, mușcând numai un colț al buzei, și le respinse pe amândouă, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un consangvin, vărul Lică), cît și strălucitoarea Coca-Aimée perpetuează o vocație incestuoasă. Schema înfățișează fără variație un tată de adopție tentat sexualmente (profesorul Rim, doctorul Walter) și o situație tolerată tacit de mamă (fie ea Lina, sau Lenora). Sentimentul apropierii riscate înflăcărează întotdeauna pe partenerii potențiali. Doctorul Walter și fiica Lenorei ajung cu mult înainte de încuviințarea (scandaloasă) a celei din urmă la o complicitate cu străfunduri sexuale. Conștiința incestului latent există la ambele personaje, uneori explicit formulat, precum în sinea fetei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]