903 matches
-
nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului te caut te caut prin albastrul meu de dor, scotocesc fiecare colț de tăcere, sperând să găsesc cuvintele din noi, nu am să le strig, nu aș vrea să deranjez literele risipite care-încotro, se odihnesc după atâta alergătură. au mai rămas atâtea fraze nespuse. te caut peste tot, de parcă mâine nu am mai exista și tu știi că nu o să mai existe mâine dacă astăzi nu îmi ești, fiindcă răsăritul și apusul
TE CAUT de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 by http://confluente.ro/mihail_coanda_1494775403.html [Corola-blog/BlogPost/362636_a_363965]
-
care ar atenua consecințele literaturii amorfe expediate prin comunicarea de masă sau ar direcționa-o spre calitate ar fi paralelismul cu forme culturale tradiționale, cenacluri, întâlniri, lecturi, recitări, în care consumatorii culturali să nu fie singuri în fața calculatorului cu opțiuni risipite și risipitoare selectivității. Acest paralelism ar asigura și promovarea scriitorilor fără susținere de grup, care nu sunt în cărțile elitei, destul de grupată și cam aceeași din anii ’80, să nu fie izolați în fața directivelor sau stimulilor culturali dictați. Este ceea ce
PROIECTE LITERARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1453708915.html [Corola-blog/BlogPost/380838_a_382167]
-
plăpânde, grăbite și confuze - Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop. Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine... Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți. Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline, Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți. M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă, I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc. Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc. Pe un noian
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1454669179.html [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
a decedat în anul 2006 la București), care, împreună cu soțul său, arhitectul Radu-Mihai Papae (decedat și el, imediat după pierderea soției), doreau să pună bazele unui muzeu memorial, răscumpărând și adunând, cu mari sacrificii, cca. 500 de lucrări din opera risipită a lui George Lowendal. George baron Lowendal Multilateralul artist George Lowendal (pictor, poet, arhitect, scenograf, actor, maestru de balet...), cu o biografie fascinantă și un arbore genealogic care circumscrie mai multe familii europene cu „sânge albastru”, a fost director tehnic
BARONUL DIN GANG de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Baronul_din_gang.html [Corola-blog/BlogPost/349044_a_350373]
-
sau altul, ci pentru împlinirea dreptului natural al propriului popor! Dar anul 2012 este și un an al marilor speranțe ale marilor schimbări așteptate de un popor gata de trezire. Este anul unei posibile dar și necesare recuperări a timpului risipit, și, prin lucrarea bărbaților și femeilor acestui pământ, să repunem în matca sa firească ordinea lucrurilor dintru începuturi. Conștiința unității neamului nostru nu trebuie să producă niciun compromis istoric, nu trebuie să mai producă eroarea abandonului deliberat, nu trebuie să
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/_am_fost_s_om_fi_editorial_al_florin_tene_1370972377.html [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
Delia îl surprindea zâmbind, aparent fără un motiv. Desigur, avea el un motiv, doar de el știut. În momentele ei de singurătate Delia își spunea cât a fost de naivă să lase o străină să-i schimbe viața. Iată, ani risipiți, doar pentru o judecată greșită. Îl găsea și pe Anton vinovat. De ce nu a insistat, de ce a lăsat-o să-l părăsească? Dar, mult mai târziu, a aflat că și lui Anton i se spusese că Delia îl trăda, că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1471530722.html [Corola-blog/BlogPost/383751_a_385080]
-
și-a pierdut din forță și temeritate, poetul asistă aproape placid la uzura propriilor sale stihuri , stihurile destrămării. Matricea paradisică bântuită de fantasme, viziuni terifiante și de nălucire neagră . Și peste tot și toate, planează umbra și gândul omului cărunt , risipit, destrămat și irosit în nimicnicie: Bibliotecile îmi trec prin ochelari, peste scrieri vine bătrânul amurg, cu biciul mă tot lovește un nătărău, prin tâmplele obosite anii îmi curg ( Mozaic de februarie). VIRGINIA PARASCHIV Referință Bibliografică: Stihurile destrămării, cronică de Virginia
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Stihurile_destramarii_croni_al_florin_tene_1385100246.html [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
adunat Căci agățat de dulcele cuvânt Nu mi-ai găsit un loc aicea pe pământ Și lângă stele sus m-ai așezat. * Acum mă cauți printre fulgi de nea Cu fruntea-nnegurată, grea De doruri și iubiri ne-mpărtășite De vise sângerânde, risipite Certându-mă că sunt o muză rea! * de Gabriela Mimi Boroianu 19.01.2015 Referință Bibliografică: Muză rea / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Mimi
MUZĂ REA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1422133955.html [Corola-blog/BlogPost/384440_a_385769]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BRÂURI DE GER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră astrul cu o plecăciune, El le zâmbește, dar apoi apune Și-n
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420699861.html [Corola-blog/BlogPost/352332_a_353661]
-
m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste piept lăsată. În jur cutii, păpuși și ciocolată, Aprinsă, pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i învelesc. Povestea mea despre ”a fost odată ...” Adoarme
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1418883527.html [Corola-blog/BlogPost/349709_a_351038]
-
meu cum suie Noaptea cu lună stele lăcrimând Din trupul tău am rupt acum azima Răspunsurilor care nu le-ai dat Și am închis în carnea noastră vina De îngeri prăbușiți întru păcat. (20) Georgeta RESTEMAN: CANDELE ARD, ÎN NUFERI RISIPITE Candele ard, în nuferi risipite Plutind sfioase-n liniștea-nserării Cu-atâtea vise-n noapte tălmăcite Ne-am răstignit în dorul depărtării, Ascunși în nurii florilor sfințite Ca roua munților ce-alină dorul Concertul frunzei verde-arămite Noi ascultăm în trandafiri
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
lună stele lăcrimând Din trupul tău am rupt acum azima Răspunsurilor care nu le-ai dat Și am închis în carnea noastră vina De îngeri prăbușiți întru păcat. (20) Georgeta RESTEMAN: CANDELE ARD, ÎN NUFERI RISIPITE Candele ard, în nuferi risipite Plutind sfioase-n liniștea-nserării Cu-atâtea vise-n noapte tălmăcite Ne-am răstignit în dorul depărtării, Ascunși în nurii florilor sfințite Ca roua munților ce-alină dorul Concertul frunzei verde-arămite Noi ascultăm în trandafiri fiorul Îți mângâi gându-n
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
Glorie vinului Buchet de voluptăți, sursă de inspirații dezlănțuite, vinul e o sonatină de Chopin. Păstrat în corn de zimbru, în vechime, apoi în amfore smolite, iar mai târziu în poloboace, vinul a fost, în toată vremea, agoniseala cea mai risipită, și așa va fi, cât timp în lume va exista frumusețe, ochi să o vadă și inimi să i se dăruiască, dacă se soarbe pentru desfătarea gustului și se bea pe îndelete, într-o hămesită și frivolă plăcere de uitare
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
E toamnă iar, si frunză ruginie A așternut din nou al său covor Întins peste natură, pește glie Din frunze vii, care acuma mor E toamnă iar, si frunză gălbenita Va flutură în vânt, si va cădea Puzderie cândva, azi risipita Formează prin caderea-i, o perdea E toamnă iar, si frunză cea uscată S-a sfărâmat de tot, e doar compost Nimic pe lume nu e de durată La fel si frunză, are al său rost E toamnă iar, în
E TOAMNĂ IAR de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1476769860.html [Corola-blog/BlogPost/379128_a_380457]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GHIOCELUL ȘI VÂNTUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Azi am pătruns sub mantia albită, Peste natura toată risipită. Să cat sub patul putred de frunzișuri Cum germinează viața-n ascunzișuri. - Hei ! m-a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1457170152.html [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
lasă învelit Cu voalurile nopții și cergile stelare, Rememorându-și drumul, visând la răsărit. Pornise-n zorii zilei înviorat de ceața Lăptoasă din iatacul iubitei lui trezite, De alintări de valuri care-i mângâie fața Și raze jucăușe, asupra-i risipite. Ea, primenită-n grabă, începe să se-ntindă spre mal, purtând mareea simbol de voluptate, Iubitului să-i prindă privirea în oglindă Și să-i întoarcă zâmbet din unde sărutate. Îmbujorat și vesel escaladează munții, Cernând lumină-n codri, cristale
ÎMPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422252749.html [Corola-blog/BlogPost/382050_a_383379]
-
Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA Ți-a zâmbit aseară luna Printre culmi înstejărite. Și-ai vrut s-o cuprinzi cu mâna Să strângi stele risipite. Ea s-a dat de dupa culme, S-a prelins, molcom, pe râu; Prin albie s-a scurs în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1443551000.html [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]
-
extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe durere Talgerele risipesc în cerul pădurii ultimele stele sclipitoare Castanietele mai se aud de departe, de niciunde Și deodată bourii negri Izbesc cu frunțile în frăgezimea driadelor Munții se pleacă în respirația animalului încremenit
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_lila_cristina_lila_1333975222.html [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
De trei ore în picioare Gânditoare stă o fată. E ajun de sărbătoare. Lumea toată-i bucuroasă. Ea privește tristă-n zare Cu lumina stinsă-n casă. ........................................ Ai plecat de mult iubite Și totuși astăzi chipul tău Vine-n gânduri risipite Să-mi umple-al nopții negru hău, Când vântul șueră nebun Spulberând pe drum zăpadă Și mulți copii pe Moș Crăciun Treji așteaptă ca să-l vadă. Știu de mult că e poveste, Dar tot sper că Moșul vine Și-așa
TRISTEŢE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/emil_susnea_1457554506.html [Corola-blog/BlogPost/373328_a_374657]
-
argint, Cuminte în tine doream să mă mint.” În cântecul duios al poetei ramuri de cer se cunună angelic în lumini fermecătoare. În culorile tainelor poate scrie veșnicia, dar numai prin puterea iubirii îi poate da formă și solitudine. Voci risipite au lăsat un ecou profund în care s-a încleștat răsuflarea dragostei, căci visele sale cernite prin vremi au rămas neștirbite în sufletul care s-a zidit precum un templu. “Bună seara, lumină cu ramuri de cer, / Îți scriu nemurirea
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1450172632.html [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
răsuflarea dragostei, căci visele sale cernite prin vremi au rămas neștirbite în sufletul care s-a zidit precum un templu. “Bună seara, lumină cu ramuri de cer, / Îți scriu nemurirea-n culori de mister, / Ți-am prins răsuflarea în voci risipite / Și-n templul din mine zac vise cernite. (Bună seara, cetate) “Poezia pe care o scriu în stil clasic este, în general, poezia de dragoste. Și asta fiindcă am semnat un acord tacit cu cititorii. Mi se pare că se
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1450172632.html [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
ușa de la soartă De rugăciuni fierbinți mi-s gândurile ninse Păstrate-s cu credință, de vremuri neatinse. Plutesc în al căsuței pridvor, pășind sfios Să nu-mi ucidă visul curat și luminos Și să nu calc pe file prin colțuri risipite Din care să răsară doar amintiri cernite. Plutesc, mă-ndrept agale spre casa nemuririi În care masa-i plină cu tainele iubirii Răzbate lin spre lume un cânt dumnezeiesc Cu liniște mă umple, plutesc... Oare, iubesc?! SĂRUTUL TĂU Sărutul mi-
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_parfum_s_paula_diana_handra_1365336789.html [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
încă aurii de salcie, pașii mei se îndreaptă spre niciunde, sau spre acel tărâm fermecat, pe care l-am pierdut odată cu ridurile din colțul ochilor, peste care am depus straturi de celule descuamate, buze de geruri, fulgi inghețați si zboruri risipite. Miroase a iarnă în sufletul meu. Miroase a fulgi, a trecut. Îmi amintește iarna de o altă ființă și-mi trezește suferințe și emoții pe care le credeam ninse și ascunse sub frunze galbene și gheață. „Pițărăi, pițărăi, Dă-mi
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dacina_dan_1451478033.html [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
instituție; 4. Incomensurabile au fost pierderile istoricului Ion Nistor: ,,Ultimatumul lui Molotov l-a găsit la Conferința Inter-universitară din București, la care participa în calitate de rector al Universității din Cernăuți (...) Peste un an, savantul și-a găsit locuința devastată și biblioteca risipită. Dar acestea n-au fost cele mai mari pagube suferite de ilustrul cărturar, căci în curând aveau să-l năpăstuiască altele mult mai grave - pierderea universității, a publicațiilor sale dragi Junimea Literară, Glasul Bucovinei, Codrii Cosminului, dimpreună cu tipografia, editura
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
-se de-a lungul văii. De o parte se zărea drumul, care urca, și casele, apoi dealurile ce se întindeau până la pădure, departe, dar nu o văzu. De cealaltă parte a coamei, poieni, colnice, iar în depărtare un alt sat risipit. Dar nici acolo nu o văzu. Inima i se strânse, sufletul i se îngreuna pe măsură ce înainta. Ajunse la locul unde coama se lărgea într-un platou, ce cobora apoi de formă abruptă și urcând din nou, dicolo de un drum
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]