371 matches
-
carte de autor, de fapt un album bibliofil tipărit în doar o sută de exemplare, intitulat Pleurer, Rire, Dire. În această carte spectaculoasă și surprinzătoare, diafană și crîncenă, se împletesc toate aspirațiile și traumele unei conștiințe scindate, iar ciclurile care ritmează discursul de forme și de idei, credințe ancestrale, elogiul nebuniei și homo ludens sau mitul lui Sisif spun totul despre reperele morale și despre proiectul de creație și de existență ale unui artist pe care istoria artei noastre de astăzi
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
săi, natura mereu prezentă nu ajunge niciodată spectacol în sine. Anotimpurile, muncile agricole, mecanica imuabilă a vremii bune alternînd cu vremea rea condiționează direct întîmplările. în Moara cu noroc, schimbarea anotimpurilor marchează schimbarea stării de spirit a eroilor, calendarul creștin ritmează acțiunea pînă la Paștele tragic din final. în Pădureanca, existența personajelor nu poate fi separată de muncile agricole, de ciclul natural care le obligă să reacționeze, uneori dramatic. Calendarul creștin punctează întîlnirile, despărțirile și conflictele îndrăgostiților din Mara, după cum momentul
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
altă lume... În general însă, desfășurarea acțiunii este dominată de semnificațiile și de efectele aproape magice ale vinului, încât se poate spune pe drept cuvânt că „viile ieșene joacă un rol-cheie în intriga shakespeariană a romanului”, ca și vinurile care ritmează călătoriile oaspetelui francez, la venire și la plecare. Și Paul de Marenne, ca și vinul șătrarului Griga, este un Caron, un psihopomp, adică un intermediar între lumi și un catalizator, în prezența căruia se limpezesc năzuințele și conținuturile sufletești ale
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
Constanța Buzea *** Ce nu se spune, s-a mai spus, Nimic de plâns lângă tăcere, A fi cândva atât de sus Fără surâs, fără putere, Rimând cu gândurile dus, Ritmând fățiș, cum nu se cere, Trup lin trădându-și nesupus, Natură, spirit și plăcere, Albí și se născu adus Mereu în lumea care piere, Frumoase, limitele nu-s Aceleași, în apropiere. (20 decembrie 1976) *** Atâta ceață câtă cade-n geamuri
Poemul saptamanii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/4348_a_5673]
-
al doilea, dintr-un maldăr de acordeoane stivuite peste el. Apoi corpurile lor, în continuă mișcare, în timp ce cântau, pe rând, la toate aceste acordeoane, poziționate felurit, se armonizau cu tonurile muzicale și cu luminile, și ele felurite, toate componentele spectacolului ritmând împreună întregul spațiu scenic. Altă piesă, precum cea propusă și interpretată de Lucia Eidenbenz (CH), Animals Are Like Water In Water, pe compoziții muzicale de Jassem Hindi, a pătruns în cu totul altă sferă tematică, încercând să urmărească raportul, continuu
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
mai concret cu putință (și, evident, pe cât l-au ajutat... puterile nota mea). Totuși, trebuie să recunoască, toate momentele de bucurie petrecute lângă ea au fost umbrite mereu de o teamă: teama de apropiatul sfârșit al timpului, timpul acela „material” ritmat de freamătul cărnii și al sângelui. Când Teodora i-a comunicat că poartă în ea o nouă viață, nu și-a dat seama prea repede că îi aruncă un „colac de salvare” din apele tulburi ale angoasei sale. I-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acest poem se remarcă de la început caracterul mobil, muzical al orizontului material: freamătul frunzelor, clătinarea salcâmilor, curgerea apelor. Pe de altă parte, bătaia vântului de toamnă, amplificarea umbrei, plânsetul apei conferă acestor mișcări dimensiunea mutabilității universale, a permanentei schimbări care ritmează perpetuitatea somnului morții. "In felul acesta, are loc convertirea spațiului fizic în spațiu psihic inducând sentimentul comuniunii eterne, dincolo de viață. Cadențarea dintre spațiul extern și cel sufletesc, cu transformarea firească a spațiului senzorial în zări sufletești o întâlnim, între altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de la Muzeul Țăranului Român, l-am făcut ca pe un avertisment pentru ceilalți oameni. Cabinetul ăsta are rolul de a-i trage pe oameni de mânecă și de a le spune Ťfiți atenți că trăiți în timp, că el este ritmat de sărbători și dacă nu mai țineți sărbătorile atunci începe să se tulbure totul, fiți atenți cu obiectele care vă înconjoară. Ele îmbătrânesc și morť." Generoasă, simțea mereu nevoia de a dărui, în special tinerilor: "Eu am căpătat atîta în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. Iar înlăuntrul său, acest autoportret global este ritmat de autoportretele propriu-zise care urmăresc pas cu pas adîncirea în vîrstă și sugerează, în compensație, o anume eliberare din prea severa definiție a formei. Tocmai în acest portret în portret în portret stă caracterul borgesian al albumului Baba și acest
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
Ei se înfipseseră deja în mijlocul careului de frânghii de aproape jumătate de minut, cu picioarele depărtate, betonate parcă în podea, trimițându-și alternativ lovituri în stare să dărâme un zid, insensibili la zbieretele sincopate ale lui Dorin: taiiim! taiiim! taiiim, ritmând vacarmul cu fugi de-acolo, Mugur, și dreapta tot acolo, Mite. Nu se mai urneau și erau atât de obsedați să lovească, încât abia de se mai sinchiseau să se apere. Pumnii explodau și ciuruiau trupurile lor tinere și frumoase
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
până la pleoape/ Și nu puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l și vălurind cadențele, departe de acel anarhism liric atât de productiv în zilele noastre, desființând orice barieră între proză, poezie, reportaj - și altele încă - dacă, așadar, un anumit tradiționalism marchează în Figuri de stil modalitatea lirică, nu mai puțin
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
date fasciste: 22,/suntem atât de mulțumiți încât ne-am lăsat femeile să se plimbe singure/și ne-am bătut bine copiii/și am forțat porțile maternităților/ca să plastifiem capetele noilor născuți/după forma sfântă a patriei./ Cântecele s-au ritmat până s-au aliniat metalele sub pământ/și morții au plâns de canibalism./ Noile forme de cruce au fost votate unanim și gustate cu mult apetit într-un mic restaurant lângă gară/al cărui patron e înscris în partid."(1942
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra imensă, avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala încălzită răsunau prin difuzoare glasuri greu de descifrat, adresând comenzi ritmate oamenilor care chiar păreau că le înțeleg. Totul semăna cu sala de așteptare dinaintea Judecății de Apoi. Am băut whisky, ținând ziarul ridicat în fața mea și privind cu atenție, peste marginea lui, punctul final al scărilor rulante. Mai era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vreo douăzeci de ani, o ținuse tot Într-o alunecare cu o viteză terifiantă pe arena acoperită cu zăpadă, Înscriind toate golurile pentru echipa Cartier. Erou al partidei, fu aclamat câteva minute după aceea, atunci când intră În cort În pași ritmați de dans, plin de noroi și transpirat tot. Echipamentul de polo este conceput pentru a corespunde unui singur țel - acela de a-l face pe jucător să arate trăsnet. Până și Prințul Charles arăta ca un zeu al sexului atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din mase, ca Din. Doar banii contează. Banii Înseamnă putere. Asta-i regula În noua noastră republică. E, Într-adevăr, foarte simplu. Asta-i ce vreau eu să schimb, dar până atunci... Peste glasul ei auzea tic-tacul pendulei care Îi ritma mișcarea mâinilor pe umerii lui. — Până atunci, ce? Z a oftat din nou. — Până atunci cred că sunt nevoită să recunosc că eu sunt și o parte din sistem. O parte din tot ce-i pe aici. și-a ridicat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el mândru, fluturându-și În continuare mâna subțire ca pe un steguleț de 1 Mai. 20. Vine iarăși primăvara Peste câmpuri, peste plai Veselia umple țara C-a sosit Întâi de Mai O bună parte a vieții sale a fost ritmată de aceste versuri și de câteva slogane: Unele scrise pe panouri sau pancarde, altele pe ziduri. Unul singur, Te iubesc, tradus În franceză, engleză, germană, fusese scris cu ruj pe sânii Anitei. Chiar dacă universal, sloganul cu pricina nu merita doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Să fure nouă cântarul poeziei // Și un frigider tremurând / De frig și de idei colmatate / Tocmai în congelatorul plin / De imperfecțiuni // Așa a mai apărut unul / Din noi, aceștia de azi și ieri / Cu rime albe la ochi / Cu puchi ritmați fără rimel“ etc. Puchi ritmați fără rimel?! Aș fi putut paria pe un milion de euro că niciodată n-o să apară în limba română o asemenea combinație de cuvinte. Și iată că a apărut. Decât sarmale de cuvinte, Valentin Jantea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Și un frigider tremurând / De frig și de idei colmatate / Tocmai în congelatorul plin / De imperfecțiuni // Așa a mai apărut unul / Din noi, aceștia de azi și ieri / Cu rime albe la ochi / Cu puchi ritmați fără rimel“ etc. Puchi ritmați fără rimel?! Aș fi putut paria pe un milion de euro că niciodată n-o să apară în limba română o asemenea combinație de cuvinte. Și iată că a apărut. Decât sarmale de cuvinte, Valentin Jantea făcea mai bine sarmale propriu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sala de bal subpămînteană a muncitorilor imigranți din urmă cu un secol. Am Înțeles că tocmeau alămuri și tobe, dar pe ce fel de muzică or fi dănțuit ei la 1907? Din cîntările americane ale Floarei, am reținut o bucată ritmată pe care am asimilat-o mai tîrziu piesei lui Chuck Berry Let’s Twist Again. Twistul nu era Încă inventat În zorii lui 1900, poate că melodia, cu sonoritatea și ritmul ei, avea puterea de a absorbi toate liniile asemănătoare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
om dublu, la asocierea rafinamentului cu abjecția. Și personajul literar Pașadia, mai ales cel din capitolul Cele trei hagialâcuri, suferă de o scindare psihică. ŤPașať, în momentul acțiunii romanești, a abandonat, dezgustat, luptele politice, ambițiile sociale. Duce o viață dublă, ritmată de lumină." (pag. 47) Identificarea se susține, ba chiar colectează dovezi suplimentare, ignorate de Ion Vianu, culminând cu împrejurările orgiastice ale morții celor doi eroi. Unul, în ordine practică, e lovit de un infarct în timp ce află, telefonic, vestea că amantul
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
pe Gerard Manley Hopkins și povestea cum profesorul lui de poezie spunea că cele mai frumoase sunete din limba engleză sunt: o, cellar door! Râdeam în hohote. O, cellar door! Avea o plăcere extraordinară de a rosti cuvintele, subliniindu-le, ritmându-le - și făcea acest lucru la fel de bine nu numai în limba lui maternă, ci și în franceză și în germană. Din când în când își schimba ochelarii, ridicându-și ridica fruntea ca un leu, să audă mai bine. Sau ca
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
de felul în care regizorul regăsește în film ceea ce Barthes definește pentru fotografie drept punctum, acel detaliu subtil care dezvăluie inefabilul și moartea - "în filmele lui Truffaut pozele sunt adeseori rău prevestitoare" - și care sparge logica povestirii liniare fapt care ritmează cu stilul indirect adoptat de Truffaut pe linia lui Lubitsch. Farmecul lui Truffaut stă în aceste puncte de inflexiune, aceste rupturi de nivel, "încastrări" în termenii lui Tzvetan Todorov al unor scene aparent bizare "a momentului în care nu mai
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
și îl transplantează pe teritoriu românesc, ea începe să aspire la performanțe pînă atunci nebănuite. Semnificativă rămîne doar poezia compusă în cea de-a doua parte a vieții, invită o dată cu piesele reușite cuprinse în volumul Excelsior (1895). Drumul este deschis. Ritmată nu de Eminescu, ci de circumstanțele istorice pe care i-a fost dat să le parcurgă, viața lui Macedonski prezintă și ea tot două faze contrastante: o copilărie și o adolescență paradisiace, o tinerețe strălucită și fără griji, urmate însă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
țigara în mână, iar dacă vasul ajungea mai devreme, el era deja pe chei, cu vocea lui seducătoare." (p. 7) Sunt cuvintele Mariei, primul personaj care intră în scenă cu o confesiune. Ii urmează în fiecare capitol câte un altul, ritmând colateral acțiunea, cam în felul jazzului instrumentat de Tinto Brass. Ordinea succesiunii (care merită urmărită la cuprins) nu e întâmplătoare. Pe ea stau întoarcerile-n timp și proiecțiile peste timp care structurează episoadele, mai cu seamă pe acelea intens afective
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
Cer liniștit se chema, de pildă, o lucrare din 1997, cu semne peste care fulguie o ninsoare de albastruri, - semne interogative parcă, tot mai estompate. Iar în centru, ca un mîner negru lansat privitorului, sedila amplă a unui accent ferm ritmează fără greș imaginea, ruptură calculată ca să adune magnetic atenția. Calmul maiestuos, stîrnește lăuntrice făgăduințe de mișcare, tot ce e disimilaritate se mîntuie în vîlvoarea unui dor de înalt și absolut, care unifică existența. « Totuși, gîndește Hölderlin, prin glasul lui Hyperion
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]