31 matches
-
una derivată: ceea ce presupune o relație istorică (o formă a apărut Înaintea celeilalte), una cauzală (o formă a generat apariția celeilalte) și una hermeneutică (o formă dă sens celeilalte). Cea mai elaborată construcție În acest sens este așa-numită „școală ritualistă”: pentru adepții acestei teorii, la Începuturi au fost doar gestul și acțiunea rituală, ca expresii ale emoțiilor primordiale. Mitul reprezintă o fază ulterioară, de raționalizare, de pierdere a trăirilor originare și de Înlocuire a acestora cu sensurile exprimate și cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mod egal la menținerea sistemului social, la asigurarea unui echilibru economico-ecologic optim, la legitimarea ierarhiilor politice sau construirea unui sistem coerent de reprezentări despre lume. Istorici religiilor insistă asupra legăturilor cauzale și temporale: pe urmele lui Robertson Smith, Întregul curent „ritualist” va susține că miturile cosmogonice nu sunt altceva decât o versiune (Îmbogățită narativ, dar sărăcită În planul semnificațiilor simbolice) a riturilor calendaristice legate de schimbarea anului. În schimb, cercetătorii inspirați de modelul fenomenologic cred că riturile calendaristice constituie o punere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1951, p. 35), În ciuda unor rețineri actuale (Herrenschmidt, 1987) - care a proclamat, În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., o nouă doctrină religioasă, inspirată dintr-un dualism etic viguros și original, care se Împotrivea fățiș unei religiozități tradiționale foarte ritualiste, apropiată Într-o oarecare măsură de cea indiană vedică. Urme destul de evidente ale unei astfel de religiozități arhaice pot fi deslușite În amestecul religios care a urmat, reflectat, pe ansamblu, În Avesta, cu precădere, dar nu exclusiv, În imnurile dedicate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). 2. Comparația indo-iranianătc "2. Comparația indo‑iraniană" Primul domeniu În care se simte imediat fecunditatea comparației indo-iraniene este, cu siguranță, cel al ritului, cultului și jertfei. Acesta se potrivește bine cu natura eminamente ritualistă a religiei vedice și a lumii religioase În care mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" s-a afirmat ca o reacție clară Împotriva unei societăți dominate de o aristocrație războinică ce recurgea la serviciile unor categorii de preoți sacrificatori cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
final ascultare la un personaj foarte influent, acesta nereușind totuși să-l salveze de la o moarte violentă, pe care unii cercetători o consideră atestată doar Într-o tradiție, fără fundament istoric (Boyce, 1992, pp. 14-16). Fiind format la o școala ritualistă, În tradiția poeziei sacre, care Își avea rădăcinile În Îndepărtata moștenire culturală indo-iraniană, Zoroastruxe "Zoroastru" este autorul uneia dintre cele mai mari revoluții religioase din istorie, fondator conștient și pasionat al unei credințe dualiste bazate pe elaborarea filozofică a problemei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înțeleagă Într-o manieră atât de clară fondul etico-social al unui mesaj religios. Meillet a observat, pe bună dreptate, că, dacă se confruntă G³th³ cu Vedele, se obține o răsturnare clară a perspectivei: În timp ce Vedele sunt un monument al religiei ritualiste a marii aristocrații indo-iraniene, G³th³ sunt mărturia explicită a unei revoluții religioase și etice care s-a ridicat din altă pătură socială, cea a „agricultorilor și, mai ales, a păstorilor” (ibidem, p. 66), care trăiește din pământ și din roadele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]