140 matches
-
Lucrările lui Durkheim și ale succesorilor săi, incluzînd aici abordarea lui Lucien Lévy-Bruhl și cea a Școlii Analelor în istorie, ne permit să vorbim de o tradiție franceză a studiului reprezentărilor. Sociologul era atent în mod special la formele lor ritualizate, însumante și stabile. Analiza modalităților de apariție a religiosului în societățile aborigene din Australia (Durkheim, 1912) sau ideea de solidaritate organică rezultînd dintr-un angajament rațional voluntar al unor grupări profesionale asociative cu scopul de a crea o formă de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Formele experienței vrăjitorești Vrăjitor "existent" sau care este numit în reprezentare Vrăjitor "inexistent" sau care nu este numit în reprezentare Vrăjit aculturat sau aderent la valorile sisteme-lor vrăjitorești Context de atac clasic, cu strategie, echivalentă și si-metrică, de replică ritualizată și căutare de protecții diverse ("descântător", desfăcător de farmece, exorcist, fetișuri, formule...) Comportamente superstițioase repetitive, obsesionale, de conjurare a ne-norocului, sentimentul unor "atacuri latente", localizări imprecise ale originilor sau cauzelor unei nefericiri, reacții paranoice, alternanțe maniaco-depresive. Vrăjit care activează
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
va-lență contradictorie, care răstoarnă radical sau progresiv un cîmp cognitiv convențional sau structurat. "Sche-mele stranii" sînt un exemplu al unor astfel de procese. Credință, valoare, ideologie: trimite la forme sistematice, de tip religios, moral, științific sau politic, mai permanente, transistorice, ritualizate sau instituționalizate, ale reprezentărilor. O valoare se compune din principii generale și orientări generale. Corespunde dimensiunii ideale (model) a normei (concretizare). Ideologia (comunism, de exemplu) include același gen de tensiune între utopie și realizarea sa. Trimite și la o dorință
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
însă serioase efecte negative asupra speciei în cauză, micșorând drastic efectivul ei. De aceea, la multe animale, instinctul agresivității este dublat de unul ce inhibă distrugerea totală a adversarului. Tensiunea dintre agresivitate și oprirea ei se rezolvă prin comportamentul agresiv ritualizat, în care, atunci când în desfășurarea luptei (în particular între masculi) apare evidentă superioritatea unuia, adversarul învins dă semne că se recunoaște ca atare și părăsește scena, iar câștigătorul, deși și-ar putea distruge oponentul, se oprește și el. Nu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
regăsește teme - și mijloace de expresie consacrate - ce Își creează impresia de stabilitate - socială și Îl protejează În fața „sfidărilor noului”, protejându-i credința Într-o lume simplă. Peripatethice „Limba de lemn” este În fapt un ritual politic. Comunicarea este puternic ritualizată: toți folosesc aceleași formule, aceleași imagini chiar dacă nimeni nu crede În ele. Însă Încălcarea lor atrage consecințe imediate În ceea ce privește succesul la electorat. Intelectualii grupați În jurul sindicatului Solidaritatea (Adam Michnick, În special În scrisorile sale din Închisoareă, precum și Havel
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Așadar, căința este un proces prin care sufletul se purifică, se vindecă, ridicându-se și recăpătându-și virtuțile pierdute. Ea este primul pas către actul reparator. Reparația este un efort intențional sufletesc și moral. Ea are tot un caracter simbolic ritualizat. Reparația este fie o Întoarcere În timp, fie o Încercare de depășire a timpului, În ambele situații În raport cu momentul comiterii acțiunii de care persoana se simte culpabilizată. Reparația este și un act simbolic de catharsis, prin care individul caută să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
culpabilității. Ca exemplu de reparație se poate menționa recunoașterea vinovăției sau restituirea unor obiecte furate În scopul eliberării celui care a comis aceste acte de presiunea propriei sale culpabilități etc. Doliul este tot un act reparator cu caracter simbolic și ritualizat. El este legat de pierderea unei persoane apropiate, a despărțirii mele de celălalt, care Îmi este apropiat. Orice despărțire este un act castrator, sau o frustrare, o pierdere. Doliul este simbolul durerii, al suferinței date de despărțirea mea de celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a reuși. Există o Întreagă mitologie a chinului, pe care psihanaliza Încearcă să o interpreteze prin semnificația sa simbolică. Deși pare absurd, sensurile simbolice ale chinului sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
simbolic, absolut obligatoriu, inseparabile de viața individuală sau colectivă. Din acest motiv, suntem obligați să le cunoaștem semnificația internă. Rolul lor este de a ușura traumatismul sufletesc și moral al despărțirii. Dacă am stabilit faptul că ele sunt conduite culturale ritualizate, ne Întrebăm ce rol sau ce funcție socială Îndeplinesc? Răspunsul este unul singur: o funcție terapeutică colectivă. Toate ritualurile participă la procesul de descărcare cathartică colectivă. Ele sunt „spectacole” periodice consacrate unor evenimente sau situații, prin care grupurile social-umane se
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forma unor conduite comemorative, periodice, fie sub forma unor spectacole sau alte forme de manifestări. În orice situație Însă, ele reproduc anumite evenimente memorabile din viața socială a cetății, a personalităților exemplare ale acestora sau reprezintă forme de „descărcare colectivă” ritualizată a pulsiunilor membrilor societății. În felul acesta, conduitele sociale din viața cetății reprezintă veritabile forme de catharsis colectiv, care contribuie În mod direct și esențial la menținerea stării de echilibru sufletesc și moral al Cetății. Se poate vedea, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
confruntare sau de conflict are Însă o altă semnificație. Ele nu mai sunt simple acte combative, expresie a unor instincte agresive primare, ci capătă caracterul sublimat al luptei. Orice luptă (turnir, duel, război etc.Ă este o conduită simbolică complexă, ritualizată, În care violența, desfășurată după anumite regului, devine instrument, nu scop În sine. Ea devine o datorie de onoare care urmărește, dincolo de aspectele formale ale confruntării, obținerea unei reparații morale a ofensei. Confruntarea transformă agresivitatea și violența, prin convertire sublimativă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ro). Enunțurile fatice se dezvoltă pe fundamentele patrimoniului universal de cultură: Mama" lui Harry Potter, JK Rowling, a publicat primul roman polițist" (Jurnalul Național) etc. Literatura de specialitate admite numeroase situații de comunicare aflate sub incidența funcției fatice prin formule ritualizate, dialoguri care au rolul de a prelungi conversația, prin stabilirea unor legături sociale și afective, prin funcția reflexivă a mesajului - cu pronunțate efecte la nivelul pragmatic al comunicării etc. I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic Lingvistica modernă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de vorbire) fiind încadrate în modulul conversațional. Delimitarea secvențelor este de cele mai multe ori problematică, cel mai ușor de identificat și, de aceea, cel mai intens studiate fiind secvențele inițiale și secvențele finale/de încheiere. Secvențele încadrante ale interacțiunii sînt foarte ritualizate, avînd o funcție relațională și o structură stereotipă. Majoritatea interacțiunilor se desfășoară după o schemă generală tripartită care, după C. Kerbrat-Orecchioni, cuprinde: 1) secvența inițială, de deschidere a interacțiunii, prin care este asigurată deschiderea canalului de comunicare și stabilirea contactului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
buna desfășurare a interacțiunii și începerea ei sub cele mai bune auspicii; 2) corpul interacțiunii, care poate conține un număr invariabil de secvențe cu un caracter aleatoriu și polimorf; 3) secvența finală, de încheiere este, asemenea celei inițiale, una puternic ritualizată și are drept scop finalizarea interacțiunii pe două niveluri: la nivel lingvistic (încheierea propriu-zisă a interacțiunii) și la nivel interpersonal (modul în care interlocutorii se despart). Structura interacțiunii, reprezentată de secvența inițială, cuprinde un număr relativ restrîns de schimburi posibile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
arcului carpatic. E vorba de influența pe care avut-o de-a lungul timpului asupra acestui sat exemplul comunităților maghiare și germane și de care critica literară nu a ținut niciodată cont60. Nicolae Manolescu reține ca reprezentative pentru acest "caracter ritualizat al existenței sătești" câteva scene din nuvela Gura satului. Nuvelele Popa Tanda, Scormon sau Pădurenca surprind același sat slavician pe jumătate capitalist în înfățișarea sa economică în care țăranii își meșteresc singuri cele de trebuință, vând și cumpără ca niște
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care suferă modificări permanente. Reclama pe care și-o face un vînzător ambulant sau redactorul unui fapt divers urmează o rutină pe care o adaptează în funcție de circumstanțe; ei nu fac referire la nici un text model. Există totuși cîteva genuri foarte ritualizate care se supun unui text-model stabilit odată pentru totdeauna și de care nu trebuie să ne îndepărtăm (de exemplu, slujba religioasă). O activitate reușită sau nu Genurile discursive nu sînt niște forme fixe pe care locutorul le alege pentru a
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
între carnagiul exagerat comis de Ulise asupra pețitorilor insolenți ai Penelopei și uriașele gropi comune rămase moștenire de la Gulaguri și Holocaust. „Teratologizarea istoriei” mai cu seamă în secolul XX, observă Alain Brossat, introduce însă și un alt element: teatralitatea, terfelirea ritualizată și ritualică prin cuvinte. De remarcat - și destui analiști ai fenomenului au observat acest fapt - că vocabularul agresiv și grotesc variază în funcție de țări și arii geografice, în funcție de cultură (politică), istorie și multe alte componente. Există diferite strategii și tactici lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
preluate de liderii de opinie și împărtășite maselor 10. Analiza exploratorie de discurs- campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2014 Spre deosebire de regimurile politice totalitare, în cazul celor democratice violență simbolică este întemeiata pe principiul alegerilor periodice într-un comportament social ritualizat. De altfel, în cazul regimurilor democratice, campaniile electorale poartă cel mai mare grad de violență simbolică, si care devine, în acest context, ritualica 11. Campania electorală se transformă într-un joc la care participă întreaga societate și care nu urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Pariziana-spectacol 3 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise 3 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc 3 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei 3 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate 3 Scenă la teatru 3 Bălul că spectacol 3 Plimbarea 3 Călătoriile 3 Scenă la hipodrom 3 Scenă la cumpărături 3 Jocul 151 Activitatea filantropica 152 2.2.2. Scene private sau mimarea bunei-cuviințe 3 Recepțiile 153 Lecturile 156 Domeniul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește propriul eu că spectacol prin construcții ludice de sine. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual prezintă în diferite spații închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
masculin-public și feminin-privat în secolul al XIX-lea, care antrenează diviziunea genurială a rolurilor, a obligațiilor și a spațiilor, este contrazisa de femeia pariziana, care încalcă hotarul odată stabilit și intră cu îndrăzneala în sfera publicului. Ea are un comportament ritualizat, dar și circumstanțializat în funcție de dorințe și necesități. Datoria mondenă a femeii este de a "reprezenta": soțul, situația, bunăstarea. Viața mondenă îi cere să "reprezinte", "să se expună"; în Franța (...) femeia este cu atât mai respectată, cu cat "reprezintă" mai bine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dramatică. Raportul variabil, pe care Pariziana îl are cu partenerii săi, relevă unele schimbări ale punctului de vedere asupra libertinajului, seducției, căsătoriei, divorțului, schimbări la nivel de societate, ce țin de libertatea individului. 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate Ceea ce contează la Paris este de a fi omniprezent la marile recepții și la micile evenimente 243. Balurile, expozițiile, spectacolele de teatru sau cursele de cai sunt ocazii de defilare publică. Ceremoniile, mult mai numeroase la Paris, decât în altă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
des gammes sur son piano; quand elle travaillait à un ouvrage de couture..." [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.174]. Pariziana, ocupându-se de pregătirea dulcețurilor, brodarea bretelelor, ocupații obișnuite ale provincialelor, este de neimaginat. Stilul de viata francez este extrem de ritualizat, ca o ceremonie socială globală, cu reguli sofisticate. Lecturile, cumpărăturile, publicitatea, piesele de teatru manipulează spiritele, le dictează insidios comportamentul, le atribuie funcții. În totalitatea lor, scenele private rezumă universul cotidian al Parizienei, destul de reglementat, pe care ea încearcă să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei personajului. Femeia pariziana încearcă să introducă în ordinea monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Wierzbicka, 2006a). Practicile discursive evocate prin acești termeni își au rădăcinile în ideologia societăților respective. Alteori termenii se corelează cu practici sociale. Astfel, în cultura americană, puternic individualistă, termenul friend (rom. prieten) se definește prin: absența unor comportamente formale sau ritualizate, a unor norme de comportament sau obligații; importanța asemănării cu celălalt; afecțiune, încredere, sprijin, onestitate, loialitate. În alte culturi, colectiviste, prietenia impune obligații și responsabilități. În același timp, cultura americană face distincție între un comportament prietenos (apropiat, sincer) de care
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]