132 matches
-
se înceapă cât mai curând"2791 . În ședința consiliului comunal al orașului Constanța din data de 10 noiembrie 1905, la care au participat domnii: N. Simionescu, doctorul Alexandru Zissu, căpitanul Alexandru Veltz, T. G. Dabo, Atanase H. Gheorghe și Ali Riza Crimzade, primarul Ion Bănescu a arătat că "în ședința de la 8 octombrie, consiliul, pătruns de necesitatea de a se face îmbunătățiri și în partea de sus a orașului, a aprobat (...) pavarea cu asfalt și cu borduri de bazalt a trotuarelor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aceea trasă asupra intimităței sufletești a unui artist, mare și mânuită astfel dezamăgise pe Mini asupra misterului sacru al artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică o originalitate bine cunoscută, pusese ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prisos pentru toată lumea. Prost comerț cu tine însuți, necomunicare cu părinții, divorț cu mediul, convingerea că ești invariabil neînțeles, neiubit, nedorit. Concluzia, de secole, este aceeași, limpede și necruțătoare ca destinul: cum trec de acnee, adolescenții se cumințesc. Se matu rizează, se orientează, se împlinesc, ori se blazează. Pe scurt, „intră-n rândul lumii“, după cum li s-a scris (ne)norocul. Văzându-i deja studenți, la București, Iași, Timișoara, Cluj, Craiova și iar București, am înțeles că răul lor, în libertate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că În familia Kazanci erau mult mai multe femei decât bărbați. Ca și cînd asupra Întregii genealogii se abătuse un greu blestem, generații după generații de bărbați din familia Kazanci muriseră de tineri și pe neașteptate. Soțul lui Petite-Ma, Riza Selim Kazanci, de pildă, a murit pe nepusă masă la șaizeci de ani, de insuficiență respiratorie. Apoi, În generația următoare, Levent Kazanci a murit de infarct Înainte să apuce a cincizeci și una aniversare, călcând pe urmele tatălui și bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat, pentru că a coincis cu proclamarea Republicii Turce moderne. — Tu și Republica ați sosit În același timp În orașul ăsta. Vă așteptam cu disperare pe amândouă, i-a spus drăgăstos soțul ei, Riza Selim Kazanci, mulți ani mai târziu. Amândouă ați pus capăt pentru totdeauna vechilor regimuri, celui din țară și celui din casa mea. Când ai venit la mine, viața s-a luminat. — Când am venit la tine, erai trist, dar puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-au bătut la ușă a fost numai unul, unul singur pe care l-a simpatizat din momentul În care l-a zărit din spatele paravanului zăbrelit. Un bărbat corpolent, Înalt pe nume Riza. Avea o barbă deasă și o mustață subțire, niște ochi negri, mari și triști și era, nici mai mult nici mai puțin, cu treizeci și trei de ani mai mare decât ea. Mai fusese căsătorit și se zvonea că soția lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scoată turci patrioți din elevii săi, de finanțatori care să-l ajute să creeze o burghezie națională și de fabricanți de steaguri ca să Împodobească Întreaga țară cu steagul turcesc, Însă cu siguranță nu avea nevoie de cazangii. Așa a intrat Riza Selim În afacerea fabricării de steaguri. În ciuda faptului că din această nouă afacere câștiga o grămadă de bani și de prieteni influenți, când și-a ales un nume de familie În 1925, după ce Legea Numelor de Familie i-a obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
această nouă afacere câștiga o grămadă de bani și de prieteni influenți, când și-a ales un nume de familie În 1925, după ce Legea Numelor de Familie i-a obligat pe toți cetățenii turci să poarte un nume de familie, Riza Selim și-a dorit să fie numit după primul său meșteșug: Kazanci. Deși arătos și cu siguranță Înstărit, dată fiind vârsta lui și trauma suferită În urma primei căsătorii (cine știe de ce l-a abandonat soția; poate că omul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dorit să fie numit după primul său meșteșug: Kazanci. Deși arătos și cu siguranță Înstărit, dată fiind vârsta lui și trauma suferită În urma primei căsătorii (cine știe de ce l-a abandonat soția; poate că omul era un pervers, bârfeau femeileă, Riza Selim Kazanci era unul din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor neîntrerupte ale mamei ei, Petite-Ma a refuzat să asculte de altcineva decât de inima ei. Poate pentru că era În ochii negri ai lui Riza Selim Kazanci ceva care a făcut-o pe Petite-Ma să Înțeleagă, nu rațional, Însă intuitiv, că avea un dar pe care mulți din lumea asta nu-l aveau: acela de a iubi pe altcineva mai mult decât pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe sine. Deși prea tânără și lipsită de experiență la șaisprezece ani, Petite-Ma era destul de Înțeleaptă ca să Înțeleagă ce fericire ieșită din comun era să fii iubită și adorată de un bărbat care avea un asemenea dar. Ochii lui Riza Selim Kazanci erau blânzi și scânteietori, Întocmai ca și vocea sa; avea ceva care te făcea să te simți În siguranță În prezența lui, iubit și ocrotit, chiar și În mijlocul agitației din jur. Bărbatul ăsta nu era un dezertor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva care te făcea să te simți În siguranță În prezența lui, iubit și ocrotit, chiar și În mijlocul agitației din jur. Bărbatul ăsta nu era un dezertor. Dar acesta nu era singurul motiv pentru care Petite-Ma era atrasă de Riza Selim Kazanci. Adevărul e că era fascinată de povestea lui cu mult Înainte de a fi atrasă de el. A simțit cât de adânc fusese rănit sufletul lui de plecarea primei soții. Era sigură că poate Închide rănile acelea. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de celelalte. Lui Petite-Ma nu i-a luat mult timp ca să se hotărască. Avea să se mărite cu el și nimeni, nici măcar destinul ei, nu putea schimba lucrul ăsta. Dacă Petite-Ma avea intuitiv atât de multă Încredere În Riza Selim Kazanci el, la rândul lui, avea să merite acea Încredere până la ultima sa suflare. Această soție blondă cu ochi albaștri, care a venit la el cu o pisică cu blana deasă și albă ca zăpada În locul unei zestre adecvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cazul În care copilăria se putea Încheia vreodată atunci când rămâneai atât de plin de amărăciune. Într-o vreme În care căsătoria fără copii era, dacă nu un semn de boală fără leac, atunci cu siguranță un sacrilegiu, Petite-Ma și Riza Selim Kazanci nu aveau copii. Nu pentru că el ar fi fost prea bătrân, ci pentru că la Început ea era prea tânătă și dezinteresată de creșterea copiilor, iar apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mentă În pahare de cristal și dulciuri din pastă de migdale pe tăvi de argint. Acest duo, descoperise ea, era singurul lucru care putea calma nervii oricărei turcoaice din Încăpere, indiferent În ce tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gătit cu pantofi strălucitori și rochii de bal din satin, și-a târât soțul la pereceri dansante, a dat petreceri nebunești și nu a a făcut menajul nici măcar o singură zi. Orice i-ar fi cerut nevasta lui cea veselă, Riza Selim Kazanci se supunea fără să crâcnească. De obicei era un om liniștit, care avea un mare respect pentru ceilalți și un profund simț al justiției. Totuși, ca mulți alții turnați după același tipar, nu putea fi reparat odată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
același tipar, nu putea fi reparat odată ce se spărsese. Prin urmare, exista un subiect care scotea latura sa Întunecată la iveală: prima soție. Chiar mulți ani mai târziu, când Petite-Ma Îl Întreba din Întâmplare ceva despre prima lui soție, Riza Selim Kazanci se cufunda În tăcere, cu ochii umbriți de o tristețe neobișnuită. — Ce fel de femeie poate să-și abandoneze fiul? a zis el cu fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai aproape și așezându-se pe genunchii soțului ei, mângâindu-i cu gigășie bărbia, ca pentru a-l momi să-i răspundă. — Nu mă interesează câtuși de puțin soarta târfei ăleia, a spus cu asprime Riza Selim Kazanci, fără să-și dea osteneala să coboare vocea astfel Încât Levant să nu-l audă ponegrind-o pe maică-sa. — A fugit cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu putea afla care Îi erau limitele până când nu le depășea. — De ce-ți bagi nasul În treburi care nu te privesc? i-a trântit Riza Selim Kazanci răspunsul. Vrei să repeți ce-a făcut ea sau ce? Astfel, Petite-Ma a aflat care Îi erau limitele. În afara momentelor când se ivea În discuție subiectul fostei soții, viața lor s-a scurs liniștită În anii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor era o sursă de invidie pentru rude, prieteni și vecini. Aceștia se amestecau În viața lor ori de câte ori li se dădea ocazia. Cel mai potrivit subiect de critică era lipsa copiilor din cuplu. Mulți au Încercat să-l convingă pe Riza Selim Kazanci să se Însoare cu altă femeie Înainte de-a fi prea târziu. Deoarece prin noua lege civilă bărbații nu puteau avea decât o singură nevastă, trebuia să divorțeze de nevastă-sa care, bănuia deja toată lumea, era fie stearpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se Însoare cu altă femeie Înainte de-a fi prea târziu. Deoarece prin noua lege civilă bărbații nu puteau avea decât o singură nevastă, trebuia să divorțeze de nevastă-sa care, bănuia deja toată lumea, era fie stearpă, fie anarhistă. Riza Selim Kazanci nu a plecat urechea la astfel de sfaturi. În ziua În care a murit, o moarte cu totul neașteptată, frecventă la generații Întregi de bărbați din familia Kazanci, Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vede la Istanbul, e sfârșitul lui octombrie, proclamarea Republicii Turce moderne. Steaguri. Vede multe steaguri, colorate În roșu și alb, iar pe ele semiluna și steaua, fluturând În vânt ca niște haine abia spălate. Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei Bentley, cântând melodii vesele pentru oaspeții dichisiți. În cămăruța de deasupra celei a lui Petite-Ma doarme mătușa Cevriye. Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la scurt timp după aceea, Însă sus nu era nimeni. A bătut la ușa atelierului, sperând că poate era acolo. Nu era un lucru neobișnuit ca unchiul Levon să lucreze până târziu. Însă ușa a fost deschisă de ucenicul lui, Riza Selim - un tânăr turc liniștit și muncitor, cu o piele albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost deschisă de ucenicul lui, Riza Selim - un tânăr turc liniștit și muncitor, cu o piele albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată pe care cu greu reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit soldații și l-au luat cu ei În după-amiaza asta. De Îndată ce a rostit aceste cuvinte de rău augur, Riza Selim a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]