279 matches
-
ei o iau de la capăt, previzibili stilistic și proaspeți în convingeri, comentând, interpretând, răsucind pe toate fețele un nou eveniment. Adunate și trecute în volum, aceste noutăți se relativizează și se șterg cu totul, făcând vizibilă - și, de multe ori, rizibilă - schema compozițională a autorului. Fără substanța unor convingeri proprii, necontextuale și fără un fond de cultură mai semnificativ decât pelicula ultimelor cancanuri, cărțile de publicistică semnate de așa-ziși profesioniști ai condeiului sunt niște încropiri editoriale, texte strânse cu furca
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
estetică nu intra în discuție - pentru că dacă era ceva ce-i lăsa reci pe cenzori era tocmai relevanța artistică. Și atunci? Atunci, nu-mi rămâne decât să-mi imaginez un răspuns: că unii dintre cei care sunt considerați, în mod rizibil, vârfuri ale culturii române, beneficiau din greu de atelele oficialității. S-au schimbat doar denumirile: astăzi nu mai e vorba de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, ci de diverse posturi de televiziune și publicații. Oamenii sunt, însă, aceiași. Și cei
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
propriu și stârnind astfel râsul. Criticul răsucește la o sută optzeci de grade interpretarea. Pe urmele lui Călinescu, care considera teoria maioresciană a formelor fără fond "principial, falsă", el arată că unele dintre personaje ascund, sub gesticulația comună și logosul rizibil, profunzimi surprinzătoare. Problema lor e forma, nu fondul. "Ambalajul" strident, cu mare și bine exploatat potențial comic, îi trădează în alt sens decât acela al expunerii în adevărata lumină. Limbajul nu-i ajută, este mai puțin fixat, dar nu neapărat
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
a formelor pure și a geometrizării, a prevalentei posibilului asupra realului, avea să-și găsească în ochii lui Nicolae Steinhardt expresia caricaturala sub forma "filozofiei non-mîncării". Să-l ascultăm pe acesta din urmă vorbind în genul lui Noica și îngrosîndu-i rizibil donquijotismul: "Să ne contopim ideile la masa comună a purismului unificator. Ce vom mînca? Veți zice ghiveci sau vițel cu fasole? Sau peste maioneza? Vă întreb: de ce? De ce acestea cînd șunt atîtea posibilități în lumea pură a lui Herman Cohen
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
păcate, editorii nu și-au făcut cumsecade datoria. În nota ediției la primul volum se anunța cumva că notele și comentariile vor fi inserate la sfîrșitul celui de-al patrulea volum, care va încheia ediția. Părîndu-li-se, pînă și lor, soluția rizibilă, au inclus, la sfîrșitul acestui de-al doilea volum al ediției, ceea ce consideră a fi "note și comentarii". În locul unui aparat de note cum se cuvine, explicînd fiecare amănunt (inclusiv nume de persoane), rectificînd opiniile autorului (acolo unde e cazul
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Rebreanu (cu mențiunea, care semnala o intervenție, "text ales și stabilit"), el rezervîndu-si doar oficiul de adnotare și comentare. Toată zbaterea redacției pentru text integral, oprind ediția la anul 1940, pentru că ultimii patru-cinci ani puteau impune amputări de text devenea rizibila. Acum, cînd jurnalul se publică în ediția de Opere, faptul apare limpede. Textul jurnalului rebrenian a fost amputat de familie (probabil de Fany Rebreanu și alții) și nu mai există nici o șansă de reîntregire a textului. Cenzură abuzivă a familiei
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
cu totul altfel de socoteli. În timp ce noi ne-am lipit de partitura ingenuei abandonate care s-ar mărită și cu Zmeul Zmeilor, numai să nu rămână față bătrână, Făt-Frumosul occidental își face niște calcule care, probabil, ne par și azi rizibile: seriozitatea procesului democratizării, fermitatea deciziei de a decomuniza țară (au apusenii propriii lor comuniști, de ce-ar tânji după ai noștri?!), deconspirarea sistemului represivo-securisto-politienesc și alte fleacuri de acest gen, care, desigur, pe noi nu ne deranjează nici cât o
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
Nicolaescu, Dezastrul ține să spună totul. Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
anilor ’60 Eugen Barbu și Adrian Păunescu (Eugen Barbu avea însă antecedente în genul portretistic, comparase cu cîțiva ani înainte fruntea lui Lenin cu cea a lui Socrate!). Versurile tuturor acestora sînt nediferențiate și pot oricînd umple paginile unei antologii rizibile. De remarcat că producția acestui tip de literatură nu încetează practic niciodată pînă în 1989, ea nu este apanajul anilor ’50, așa cum se poate crede la o lectură grăbită a perioadei, ci continuă, cu diverse teme, dar în general cu
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
în sus și a exclamat că un actor cu glas tremurător: Eu am văzut munți de cadavre, si valuri-valuri de sînge... Curios, dar cuvintele prost găsite, prost plasate, desființează orișice tragedie oricît ar fi ea de reală, de unde și eșecurile rizibile ale scriitorilor lipsiți de un har adevărat. Vorbele generalului le reproduc exact. Așa se exprimase, iar mintea mea veșnic prezenta înregistrase totul, exclamația emfatica, ochii lăcrămoși, de vîrstă, dar și de emoția cabotina tipică palavragiilor, grafomanilor exaltați care nu fac
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
comice figuri marțiale (îi lipsesc doar ranița și pușcociul cu baionetă lucitoare ale vânătorilor de munte de la '77!) dovedește, însă, că iubește uniformele. Și sutanele - care tot uniforme sunt! Ceva carnavalesc-milităros răzbate cam din toate gesturile voit austere, dar iremediabil rizibile ale acestui ostaș refulat care a reușit, ca nimeni altul, să risipească un uriaș capital politic și democratic. Depășit de misiunea ce-i stătea în față, președintele Constantinescu s-a închis, mai întâi, în cochilia Cotroceniului, trăgând în mod jalnic
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
românesc. în realitate, el nu e decât varianta în oglindă a "Manifestului" lansat de curând chiar de către oamenii lui Ion Iliescu. Specializată în diversiuni pe bază de Transilvania, Puterea a reacționat prompt, bagatelizând inițiativa și prezentând-o în termenii reveriilor rizibile ale unor intelectuali frustrați. Se urmărea, în felul acesta, ștergerea impresiei jalnice lăsate de impulsul separatist al lui Ion Rus însuși. Că lucrurile sunt mai complicate o dovedește furia polemică dezlănțuită la posturile de televiziune, în presă și prin mediile
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
se conturează mai degrabă ca niște monstruozități care au alterat o gîndire curată. Străbat în unele pagini ale sale accente de mîndrie și admirație (netemperată de nici un strop de ironie) cînd descrie fanatismul, pentru mulți dintre noi de-a dreptul rizibil, al tovarășilor lui de detenție care mureau "cu numele PCR pe buze". O carte densă, pasionantă și zguduitoare, chiar dacă autorul ei rămîne, în pofida lucidității sale, un optimist în căutarea de noi Utopii pentru omenire.
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși, acela că a fost un critic de vocație. Fără ea, de fapt, nici nu prea ai ce "trage" în formule. Altfel spus, "Ťmetodeleť trec, iar Ťartať critică rămîne." În aceeași "mahie" dintre
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
amploare. Intelectualitatea română, fidelă liniei trasate de Le Monde și de New York Times se înghesuie să condamne pro-americanismul și pe actualul președinte american îndeosebi, clamînd sus și tare credința sa într-o (iluzorie de fapt) "viziune europeană". (Un exemplu deosebit de rizibil am găsit într-un obscur mensual unde un traducător de spaniolă repeta papagalicește divagațiile bătrînului anti-american de profesie Jeremy Rifkin. Oamenii cu minimă experiență a lecturii politice știu prea bine că America îngăduie și chiar încurajează texte de tip Rifkin
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
revistei "Saeculum", simetric, Blaga revine la subiectul prim, poziția revistelor teologice față de scrierile sale. Contestatarul teolog cunoscut este vizat prin ricoșeu, prin cel care îl laudă (Petru Rezuș) pentru "răspunsul magistral" contra Blaga. Însemnările lui Rezuș sunt considerate drept "ciudățenii rizibile", însăilate într-un fel de panegiric "în înțelesul originar al unui discurs de laudă", acum închinat contestatarului. Ceea ce provocase spiritul acid al pamfletarului nu era atât panegiricul, cât faptul că îi era atribuită, în mod fals și într-un limbaj
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
dezvoltării sectoarelor”. Primarul general a subliniat, de asemenea, că ar fi normal ca toate chestiunile legate de strategia de dezvoltare a orașului să fie coordonate și discutate la nivelul Primăriei Capitalei. “Sper să nu ajungeam niciodată în situații din acelea rizibile ca fiecare primar să-și facă statuie, că așa a vrut el”, a mai spus Oprescu. În ceea ce privește avansarea unei date pentru organizarea unui referendum privind menținerea sau desființarea primăriilor de sector, Oprescu a precizat că le-a transmis primarilor de
Cum vrea să arbitreze Oprescu lupta dintre Udrea și Chiliman pentru sectoarele Bucureștiului () [Corola-journal/Journalistic/27181_a_28506]
-
un pragmatic. Caută, în literatură, nici măcar referentul, ci ecoul la public, audiența, impactul, succesul (fie el și scandalos). Îi plac poemele ocazionale. Cantabile. Exaltă, de asemenea, în fața poeților ocazionali. Grație lui, știm astăzi cu toții de un State Prudănescu, autor al rizibilelor: „Ștefan, Mihai și cu Mircea/ Trei biliarde sunt aicea”. Ceea ce, revenind la ce scriam la începutul acestei cronici, n-ar trebui nici să ne mire, nici să ne îngrijoreze.
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
programatică evident inspirată din realitățile vieții noastre socialiste. Ea nu putea fi scrisă înainte de 1944, cu tot complexul de simboluri pe care poetul îl folosea atunci. Mărul nu putea rodi așa pe atunci" (ibidem, p. 296). Afirmația din final instrumentează rizibil opoziția dintre socialism și epoca anterioară, incluzând aluzia la altoiul lui Miciurin. Comunismul dejist e considerat superior oricărui trecut! Ca și A. Toma sau M. Beniuc, Nicolae Dragoș crede în poetul sufletului colectiv conectat la cerințele partidului: "Poetul este chemat
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
a cîta oara?) fără să riști căscatul multilateral dezvoltat al publicului. De fapt, filmul lui Sergiu Nicolaescu este făcut din toate aceste "inspirații", din petece, amintiri, aluzii, clișee, un film obosit, fără tensiune, deși subiectul o cere, melodramatic pînă la rizibil. Retrospectivele cu crîmpeie din lumea interbelică sunt surogate atît de proaste, sunt atît de inabil contrafăcute încît ele lasă impresia unui spectacol de varieteu pe teme nostalgic-ironice împletind cuplete cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel și parcă nici Limbă (Jean
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am ajuns la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva mai credibilă artistic în secțiunea aceasta de portrete urmuziene. Ele au o cruzime a notației îngroșate, fiind mai
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
115]. Inspectorul Regiunii de Poliție din Ploiești raportează Directorului general despre o conferință ținută de eroul nostru la Focșani, la 6 aprilie 1936. Referindu-se la nuvela lui Hasdeu Duduca Mamuca, vigilentul ofițer o numește... Tătuca și Mămuca (p. 21). Rizibil! Datele eronate din biografia lui Eliade mișună peste tot: "în preajma primului război mondial pleacă pe cont propriu în India" [p. 52]. în 1917 nu avea decât 10 ani! [M. H.] Și-a dat doctoratul în filozofie orientală și filologie sanskrită
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
bată și în jurul său se află un cerc de bărbați dezbrăcați pînă la brîu care-i acompaniază pe luptători cu strigăte, în timp ce aceștia boxează cu mîinile goale? Este aproximativ așa, iar spectatorii sunt chiar prietenii de la bar cu moacele gonflate rizibil. Mircea îl bate măr pe Vlad și îl vedem tîrîndu-l pe coridorul de spital și depozitîndu-l într-unul din sertarele metalice de la morgă în timp ce rîsul său sardonic ne răsună în urechi asemeni celui al diavolului care apărea și dispărea în
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
de la Stockholm. Ce dovadă mai bună vreți decât autorii americani care, mai de voie, mai de nevoie, au fost laureați de Academia Suedeză? Să nu uităm că printre primii scriitori americani premiați la Stockholm au fost jalnicul Sinclair Lewis și rizibila Pearl S. Buck, iar alți câțiva (Eugene O'Neill, John Steinbeck, Toni Morrison) au fost preferați pentru felul maniacal în care au știut să pună în evidență mai ales partea întunecată a vieții americane. Pozițiile pro-comuniste, ura neîmpăcată față de sistemul
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de ecarisaj, de salubrizare morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl provoacă, nu vrea dispariția acestei lumi, ci vrea să o păstreze perpetuu, pentru buna noastră dispoziție" În părelnica asociere la postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]