285 matches
-
de simțul ridicolului desfășoară povestea picarescă a unei întreprinderi revoluționare cu accente gogoliene. Expresivitatea involuntară a personajelor care se situează fără să o știe alături de cele ale lui I.L. Caragiale creează un paradoxal efect de autenticitate care aruncă „eroicul” în rizibilul farsei. Poate nu întâmplător, tot acest film a primit și premiul publicului. Pentru secțiunea Experiment, Vlog 13 al lui Bădeliță Alexandru Petru a oferit o meditație pe seama lumilor alternative, videologice, într-un decor cibernetic. Anul acesta „Festivalul de Piatra” s-
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
Mataemon locuia în cartierul arcașilor și aproape toți oamenii care trecau pe stradă se cunoșteau. Tokichiro era conștient de pașii trecătorilor și se îngrozea la gândul că avea să fie descoperit de părinții lui Nene. Acel spectacol al lașității era rizibil. Dacă Tokichiro însuși ar fi văzut pe altcineva comportându-se astfel, l-ar fi disprețuit pe acel om. Dar, în momentul respectiv, nu avea timp să reflecteze la demnitate sau reputație. S-ar fi mulțumit cu o singură întrezărire prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Yoshiaki lipsa răspunsului la cele Șaptesprezece Articole. Acest prilej sosise mai curând decât își imaginase oricare dintre ei - grăbit de moartea lui Shingen. În oricare perioadă a istoriei, un om în drum spre propria-i distrugere se agață întotdeauna de rizibila iluzie că nu el e cel ce va cădea. Yoshiaki căzu drept în această capcană. Nobunaga îl mai vedea și într-un alt mod, spunând: — Putem și să e folosim de el. Prin urmare, îl manevra cu o delicată lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
el, întotdeauna subordonat ideologicului), dar un artizan înzestrat, plin de vervă și spirit. Volumul de debut, Șapte inși într-o căruță, e unul de proză cu tematică rurală, în maniera realismului socialist, dar cu abilitatea construirii dialogului și fără grosolănia rizibilă a altor scrieri teziste din epocă (a putut fi apropiat, astfel, de Desfășurarea lui Marin Preda). Reportajele literare din volumele Victoria de la Oltina (1961) și Arpegii la Siret (1964) sunt, bineînțeles, tributare servituților epocii: autorul sesizează și prezintă, prin prisma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
poate din pricina Matildei, care îmi acaparase sufletul? Prea marea iubire pentru o singură ființă ne înstrăinează de prezența restului?) Așa se explica atracția mea pentru Vintilă, pentru strelitul Pantelimonescu, și chiar și pentru grasul și stupidul Calistrat, ca și pentru rizibilul Bacaloglu? Încercam să-i readuc pe oameni în mine unul câte unul, chiar și pe abjecți? Nu-mi plăcuse mie și Olaru, cel de la cadre, cu exclamația lui indescriptibilă de superioritate scârbită (aaîaaa!) și nu fusesem eu emoționat de directorul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul față de cauza poporului e preferabil evazionismului scriitorului nealiniat politic. Chiar dacă realizările sînt în limita rizibilului, dacă sînt în slujba și conform îndrumărilor Partidului, "cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă". Frază continuată de G. Călinescu și printr-o declarație pro domo: "Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prestigiul lui Anti Defamation League din SUA se bazează pe indivizi a căror calități — umane și intelectuale — sunt atât de dubioase (despre improprietățile și greșelile de exprimare, atât în română, cât și în engleză, nici nu mai vorbesc: vezi doar rizibila formulă „alți membrii”, pentru care în clasa a patra primară ești lăsat repetent!). De-acum înainte, Vadim ne va ușor închide gura, reamintindu-ne că doar nouă ni se pare că e antisemit. Într-adevăr, cu ajutorul d-lor Katz și
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
este atât de complexă, încât puțini oameni o pot asculta, totuși noi nu oferim cea mai complexă muzică din lume, ci numai pe cea mai neascultabilă. A compara sub raportul complexității muzica noastră cu cea nord-indiană e pur și simplu rizibil. Oricum, a noastră sună oarecum prea complex. Iar cauza constă în aspectele calitative, nu în cele cantitative. Poate că avem un alt tip de complexitate (sau poate doar o simplă confuzie) decât cea a altor muzici. Dexteritatea occidentală de a
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
distrusese, asta-i tot. Acest savoiard nu putea uita că ordinul fusese distrus cu consimțământul papei. Niciodată nu trebuie să te Încrezi În legitimiștii catolici, oricât de arzătoare ar fi vocația lor hermetică. Și răspunsul privitor la Superiorii Necunoscuți era rizibil: ei nu există, iar dovada e aceea că nu-i cunoaștem. I s-a obiectat, desigur, că nu-i cunoaștem, altfel n-ar mai fi necunoscuți; vi se pare că modul lui de a raționa are vreo noimă? Curios cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a afacerii. —Scuză-mă, a sărit acidă Amanda Hardwick. Vrei să spui că eu arăt mai puțin bine decât nevastă-sa? Alice a făcut o pauză. Dacă situația n-ar fi fost atât de serioasă, întrebarea respectivă ar fi fost rizibilă. Oricât de mult s-ar fi străduit la capitolul aspect fizic, Amanda Hardwick nu-i ajungea nici la degetul mic vedetei de film blonde, tinere și superbe al cărei soț sexagenar intentase procesul de calomnie. —E foarte cunoscută, a subliniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
anii care aveau să urmeze și în care el n-avea să aibă habar cum să se descurce cu Theo. Îi părea rău că trebuia să accepte o viață de nopți nedormite, de teamă de separare și, desigur, de încercări rizibile de a schimba scutecele copilului. Apoi Hugo a observat ceva mic și maro pe linoleumul din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la apel fapte controlabile (vezi, de pildă, somația lui P.P. Carp, cerând "potolirea" lui Eminescu), doresc a spulbera seria de mistificări și prejudecăți legate de viața poetului, în ultimii săi șase ani. Această "râvnă rectificatoare", cu țintă biografică, expediată în rizibil de unii comentatori, așezată sub semnul "stupizeniilor" și "elucubrațiilor" de către alții, se vrea, de fapt, un demers demistificator, propunând adevărata demitizare a genialului poet-gazetar. Să fie vorba de o teorie prefabricată (cum zic aprigii contestatari), într-o epocă în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întotdeauna efortul său, pentru că el a așteptat să muncească, mai mult sau mai puțin nerepugnându-i să-și joace norocul (ceea ce el numește șansa lui). O mare modestie e acum partea sa: el știe ce femei a avut, în ce aventuri rizibile s-a scăldat; bogăția sau sărăcia neînsemnând nimic, rămânând în această privință copilul abia născut în ceea ce privește aprobarea conștiinței sale morale; admit că el se detașează ușor. Dacă păstrează puțină luciditate, nu poate decât să se întoarcă la copilăria lui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu apă sau cisternă, căci sunetul apei care se prelingea părea să-l încânte. Băiatul, Jacinto, a venit după noi să vadă cum ne descurcam cu el. Era înnebunit de plăcere. Uneori mă gândeam că dacă motivul pentru această încercare rizibilă era acela de a câștiga bani, mai bine m-aș fi concentrat eu asupra problemei banilor și cum să dau lovitura; în felul ăsta i-aș fi putut da drumul lui Caligula, sau l-aș fi putut da altcuiva. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vedeai aerul, un auriu luminos, rarefiat dar tare, înainte ca influențele zilei să îți răpească această impresie. Dar nu vedeai nici un motiv de ce, în ceea ce privea conținutul aerului, trebuiau influențele astea să fie așa cum erau, josnice, pline de chin sau rizibile. Sub rodiu, așezat pe banca de lemn, Iggy mă ruga să-l ajut să își rezolve problemele. Ajunsese într-un punct mort cu nuvela și trebuia să creeze o întorsătură neașteptată în intrigă. Povestea era despre un matroz lăsat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Desigur, circulă în lung și-n lat o mare varietate de zvonuri privitoare la extraordinarul, senzaționalul artist creator. Mă refer aici, exclusiv, la pictori și la poeți, la totalul Dichter. Unul dintre aceste zvonuri - și, după părerea mea, cel mai rizibil din toate - este acela că artistul niciodată, nici chiar în sumbrul ev pre-psihanalist, nu și-a venerat criticii profesioniști, ba chiar, de regulă, i-a detestat, în bolnăvicioasa lui concepție asupra societății, laolaltă cu editorii ei echt, cu neguțătorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stambă. Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că v-am spus. Blondul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
politică internațională. În plus, a suprapune eventualele activități ale reginei Maria peste politica lui Ion I. C. Brătianu și a afirma că „România a propus regelui englez... să unească Ungaria, ca regat autonom, cu România, sub aceeași dinastie“ este o operațiune rizibilă. În realitate, sursa ideilor privitoare la o posibilă uniune româno-maghiară trebuie căutată în cadrul emigrației maghiare de dreapta 10. În primăvara și vara anului 1919, eterogenul grup de oameni reuniți sub sigla Szegedi gondolat („Ideea Szeged“), cu reprezentanți trimiși la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
interviu obișnuit, cu întrebări banale despre viață sau profesie, și, ulterior, ziaristul să modifice flagrant întrebările. Va rezulta astfel un decalaj absurd și ridicol între răspuns și întrebare, iar interlocutorul va fi pus (fără voie) într-o postură cel puțin rizibilă. De pildă, înlocuind întrebarea („Care era imaginea dumneavoastră la 6 ani?”) cu alta („Ca filosof, ce imagine aveți despre sine?”), va rezulta un răspuns la limita de jos a inteligenței: „Mă văd în pantalonași scurți, mereu cu genunchii juliți” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu în tainele ascetismului, ci în cele ale dragostei trupești, dar curând nu va mai face față dorințelor arzătoare ale copilei. Adusă în cetate, Alibech se va căsători și va povesti cum îl slujise pe Dumnezeu în deșert, devenind subiect rizibil pentru întreaga comunitate. Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte, micile evadări în ficțional, prin intermediul enunțului ironic, breșei anecdotice sau argumentului prin ficțiune, îi conferă libertatea de a-și disimula ofensiva și de a-și sancționa subversiv adversarul. Rizibilul devine, astfel, o metodă punitivă aplicată inamicului și un spectacol inteligent pe gustul cititorului. La Arghezi, scrisoarea deschisă e concepută dal capo al fine în registrul finei ironii, în care reverențiozitatea corespunde cerinței de principialitate a polemicii. În genere însă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pusă de obicei în serviciul tendințelor de detabuizare și agresiune"235. Observația are aplicabilitate mai ales când ne referim la dubla orientare a intențiilor locutorului în discursul pamfletar: pe de o parte, el apare în raport de ostilitate cu obiectul rizibil (persoană sau situație), iar pe de altă parte el caută să susțină o relație de complicitate cu receptorul (în acest caz, destinatarul alături de care râde, și nu cel pe seama căruia se râde), împărtășind cu acesta coduri și convenții comune (morale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
politic este domeniul predilect de acțiune. Zăbovind încă puțin la schema actanțială a comicului, observăm că rolul receptorului, în calitatea sa de unic beneficiar și de co-participant totodată la discursul comic, este esențial. Iar construirea unei imagini (situații, personaj etc.) rizibile presupune ceva mai mult decât talent descriptiv sau narativ. E vorba de arta de a pătrunde în universul psihologic al glumei și de a pune în lumină contrastul dintre termenul obișnuit, banal și cel deviant (neprevăzut, surprinzător, extravagant sau excentric
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai înaltă sociabilitate posibile. Această rigiditate constituie comicul, a cărui pedeapsă este râsul"237. Întâlnim în viziunea bergsoniană ideea centrală a preambulului nostru teoretic, și anume că, în publicistica polemică, recursul la comic face posibilă dubla finalitate a discursului: etică, rizibilul făcând parte din arsenalul punitiv al oricărui pamfletar, așadar comicul poate fi privit, din acest unghi, ca metodă soft de asanare a spațiului public, dar și estetică, prin natura sa ludic-spirituală și polifonică, grație căreia discursul comic se instituie ca
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ales ai individului uman surprins în complexitatea sa psihologică. De altfel, predispoziția critică (și implicit polemică) a amândurora e intim legată de modul ultrasensibil în care percep realitatea cotidiană cu actorii ei: persoana publică și omul de rând, deopotrivă personaje rizibile, transplantate în imaginarul comic. Mărunțișurile sau "nimicurile" acestei existențe cotidiene se constituie în nuclee narative care fie sunt transpuse în articole de presă, intrând în compunerea unui teritoriu eterogen, fie sunt dezvoltate ca trame epice în narațiunea literară propriu-zisă. Faptul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]