1,299 matches
-
N-am căutat răspunsuri. Am ieșit pe culoar și am văzut cum apar primele dealuri în zori de zi. Întunericul se pierdea puțin câte puțin și, nu peste mult timp, am admirat un răsărit de soare încântător. Un disc uriaș, roșiatic se ridica, încetișor și elegant, dintre dealurile pierdute în depărtare.. Eram uimit. Nici la mare nu mi s-a părut un răsărit de soare mai frumos ca acesta. Alte dealuri, mai apropiate și mai înalte, îl ascundeau pentru câteva secunde
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1412452382.html [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
gâtului și pieptului, aducându-le aminte că au un motan ori de câte ori îl aveau în față, doar purta inscripționat pe frunte însemnul majestuos M, făcându-le să se considere avute datorită imenșilor ochi de chihlimbar genați de două șiruri de cili roșiatici... Poate era mai confortabilă pentru fată omisiunea?! Poate, spre norocul ei orb, nu reiterase amintirea trecerii lui Fiuliță, zis și Bubastru ori Blănosu’. Pentru el avusese o altă soluție mamă-sa... Geluței îi plăcuse ideea surogatului pentru rudele pierdute și
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1420534558.html [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
mult coarda. Trebuia doar să-mi fixez bine arcul încordându-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am mai făcut-o, dar nici Ba-Kema nu rată. Înainte de a patra săgeată, se întoarse spre mine, cu luminile roșietice ale primului răsărit jucându-i pe obrazul crestat de cicatrice. Mă privi misterios, îmi atinse cu palma stângă brațul drept în care încă țineam arcul, după care rată una după alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
departe, un fel de voal ce se schimbă în fel de fel de nuanțe. Nestatornic, albul acela se transformă când în gry cenușiu înverzit pe la capete, când se pată de un alb intens, ca în final, să rămână o ceață roșiatica prin care bâjbâiam căutând o ieșire. Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens și sunete fără finalitate. Parcă urcăm o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini, zgomotul devenea semn,adierea atingere
MEMORIA ANTICIPATIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1422455256.html [Corola-blog/BlogPost/382292_a_383621]
-
români, în frunte cu Avram Iancu și Al.Papiu - Ilarian. DESPRE ACEST PRILEJ ISTORICUL MAGHIAR KOVARI LASZLO VORBIND DESPRE AVRAM IANCU ARĂTA: „ ÎNTR-UNA DIN SERILE LUI MARTIE TINERI MAGHIARI ȘI ROMÂNI ERAU ÎMPREUNĂ. UN TÂNĂR DEȘIRAT, CU O BARBĂ ROȘIATICĂ, URMĂREA DÂRZ DISCUȚIA ÎN JURUL DEZIOBĂGIRII ȘI DEODATĂ A SPUS RĂSPICAT: DESFIINȚAREA ROBOTELOR FĂRĂ DESPĂGUBIRE SAU MOARTE! /.../ IANCU ERA FIUL UNUI IOBAG ÎNSTĂRIT /.../ ELIBERAREA POPORULUI ERA ȚINTA VIEȚII SALE /.../EL N-A FOST DECÂT PURTĂTORUL DE CUVÂNT AL MASELOR”. (3-PG.12
CELEBRAREA REVOLUTIEI XI A GENERATIEI DE LA 1848 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Celebrarea_revolutiei_xi_a_gen_pompiliu_comsa_1385364307.html [Corola-blog/BlogPost/347256_a_348585]
-
noroc, este plecat. Îi mulțumim celui prezent pentru bunăvoința de a ne însoți, eu nu știu engleza, doar Klaus o vorbește puțin, așa că nu prea poate să îmi fie de folos. Pornim pe aleea din dreapta noastră, acoperită cu mici pietricele roșiatice, le simt înfingându-se parcă în creier, mă întreb din nou cum pot avea talpa așa sensibilă, dar suport fără să mă plâng, încerc să-mi păcălesc mintea imaginându-mi că pășesc pe cel mai fin nisip cu putință. Abia de
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1362942106.html [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
internațională. Prima care a sunat la ușă a fost Emanuela. Nu știa că Brigitté încă nu ajunsese și că va fi singură în casă cu profesorul. Când s-a deschis ușa și a pătruns în interior, șemineul cu flăcările lui roșietice dansând în semiobscuritatea încăperii în care a fost poftită, i-a captat interesul. Atmosfera intimă ce domnea în salon a luat-o prin surprindere, iar naturalețea gestului prin care profesorul a îndemnat-o să intre și să ia loc pe
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1384420742.html [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nascuti_si_morti_in_acelasi_an_am_ion_ionescu_bucovu_1341391242.html [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
compartiment, care mă gratulau cu o milă nesfârșită. Ea le explica totul și se scuza, dar mie îmi pierise cheful. Mă durea nasul foarte tare, la cea mai mică atingere, mai mult decât ochiul. Rana de la sprânceană prinsese o pojghiță roșiatică și se zvânta. Echimoze urâte se anunțau pe sub ochi și nasul, vai, arăta groaznic. Și mai ales mă durea. Din minut în minut priveam în oglinjoara ovală din poșetă să mai văd cum arăt. Ea mi-a adus ca argument
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Amintiri_ravasite_proza_pseudo_sati_cezarina_adamescu_1352469838.html [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
fetiță blondă, cu părul strâns în două cozi groase, cu ochii albaștri, gura mică și roșie și mulți pistrui pe față... locuia puțin mai la vale de casa bunicilor mei... Avea în curte un cais mare, care făcea niște caise roșiatice, mari cât palma (nicăieri n-am văzut caise așa mari), iar de o creangă a caisului sta atârnat un scrânciob(acolo am auzit pentru prima data că leagănul e un scrânciob și am încercat să-mi explic cuvântul... explicația a
Duzina de cuvinte – Dor by http://balabanesti.net/2011/10/05/duzina-de-cuvinte-%e2%80%93-dor/ [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
șoseaua trudește din greu spre vârful muntelui, în partea dreaptă se deschidea ca un evantai de lumină și culoare o priveliște admirabilă, cu munți din a căror îmbrățișare se năștea, unde și unde, câte-un sătuc marcat doar de acoperișurile roșiatice și pereții albi ca laptele ai caselor. La un moment dat am zărit Lefkara, așezată pe coasta muntelui, cu străzile dăltuite în rocile calcaroase și o arhitectură greu de uitat. Privind-o de la câțiva kilometri, de pe șoseaua tăiată și ea
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
fost distruse în timpul evenimentelor sângeroase de aici... Fațade din piatră cu puține deschideri și cu cele existente bine protejate cu obloane din lemn, curți interioare în jurul cărora sunt dispuse camerele la nivelul solului stâncos, cu acoperișuri din țiglă din lut roșiatic, toate dau o notă arhitecturală distinctă acestor construcții ridicate până în secolul al XIX-lea. În schimb, după 1878, sub administrația Coroanei britanice Lefkara a cunoscut o perioadă de evoluție care a început să schimbe în bine destinele localnicilor. Casele aparținând
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
lăcaș, pentru că nu găsisem nici un ghid local în limba engleză, toate pliantele erau numai în limba greacă. Creștinătatea „respiră” prin fiecare ungher al Lefkarei Arhitectura clădirilor din Lefkara încântă ochiul vizitatorului, nu sunt înalte, cu acoperișuri din țiglă de lut roșiatică, toate placate sau dublate cu piatră de culoarea nisipului auriu, cu obloane din lemn natur, lăcuit sau vopsit în culori asemenea pietrei sau asortabile cu aceasta, ornamentate cu flori de toate felurile care zâmbeau de peste tot de parcă le mângâiase penelul
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
valuri peste umeri, fața albă cu trăsături delicate, buze senzuale și ochii de un verde închis. În depărtare zărește o luminiță. Cu cât se apropie cu atât se deslușesc mai clar flăcările unui foc. Ceva neobișnuit strălucește într-o lumină roșiatică la vreo cincizeci de pași de șosea, pe un delușor. Curioasă, oprește autovehiculul și înaintează încet, atentă la orice mișcare din jurul său. Deschide o portiță și pătrunde într-un cimitir, pe o alee înconjurată de cruci.Ceva luminos o atrage
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_v_sce_ion_nalbitoru_1391849040.html [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
de masă portocalii. Un mic bar de lemn pe care trona "oul de elefant " cum mi l-a prezentat Lashante și un mic raft plin cu cărți, în special în germană și engleză, întregeau ambientul. O alee din mici pietre roșiatice m-a dus spre o arcadă de vis. Albul florilor peste verdele crud al frunzelor m-au făcu tsă cred că pe acolo vei păși într-un tărâm de poveste. Și nu a fost departe de adevăr. Dincolo se desfășura
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_helene_pflitsch_1359475178_9wi36.html [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
rock cried ouț, I ain't gonna hide you guy All along dem day I said, rock, what's a matter with you rock? Încă un pas și se sprijini cu grijă în partea stângă a băncii îmbrăcată în piele roșiatica. Nu urmări înfățișarea tânărului, dar îi salută cu stima, privind tabloul. „Discuta nimicuri.”, spuse studentul, într-o aparentă conversație începută anterior. „De câte ori îi privesc, mă amestec în vorbele lor, incercand sa ii întreb cum se sfârșește.” Carl își imagina aerul
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1420455695.html [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
fața locului ce este de făcut pe mai departe”, hotărî Eugen liniștit, oferindu-i brațul. Mașina străbătea în liniște bulevardele. Nu era aglomerație și în nici zece minute ajunseră aproape de Spitalul Militar, când soarele cobora spre asfințit și lumina lui roșiatică lăsa umbre lungi în parcarea de lângă piață. Eugen o conduse atent pe Iuliana cei câțiva pași până la intrarea în supermarket. - De ce să intrăm aici? întrebă ea, inocentă. - Să luăm ceva proaspăt pentru cină... Mama ta a aprobat să întârzii în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1431016914.html [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
curg în eternitate cum curge timpul în infinit, bucuriile rămân în urmă să le secere Pan cum secerau țăranii grâul pe ogoarele fără de sfârșit ale câmpiei, poezia urcă pe cărările munților într-o metafizică neînțeleasă, amurgul divinizat cade-n apusuri roșietice, lumi în filigrană se strecoară prin razele de lună și sunete de orgi fantastice cad peste tăcerile mele ca și frunza foșnind care zboră cu vântul pe la ureche, mă plimb prin țara cu nume de doină și de basm, sfinte
PRIMĂVARA-N ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1400230229.html [Corola-blog/BlogPost/350516_a_351845]
-
întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
totuși îndrăznesc a vă contrazice. Nu, viața nu este o junglă. Noi suntem iresponsabili. Totul în jur ne îmbie să fim buni, calmi și generoși. Astfel, natura ni se va dărui în toată splendoarea ei. Iată: „Soarele apunea... cercul lui roșiatic scăpătase până pe zarea orizontului și razele-i calde și senine, pare că se așternuse peste tot șesul răsăritean al țării... De pe acest tăpșan culminant de unde munții Săcuieni cotesc spre țara Vrancei, tot Bărăganul, tot câmpul Brăilei, tot șesul Galaților cu
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA by http://uzp.org.ro/omagiu-scriitorului-mircea-ionescu-la-75-de-ani-de-la-nasterea-sa/ [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
tablă în care domnea un bănuț. Se spunea că trebuie să te speli pe față cu acea licoare magică în dimineața sfintei zile de Paști ca să fi sănătos tot anul. Așa că rând pe rând copiii întindeau mâinile să primească licoarea roșiatică care se prelingea an de an pe fețele îmbujorate. Nu era sărbătoare mai frumoasă și mai așteptată ca aceasta în căsuța de chirpici de la marginea satului. A trecut și ziua aceasta urmând să vină Duminica Albă, prima duminică de după ziua
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1493136053.html [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
comun. Este și normal deoarece era printre puținele fete știutoare de carte din comună, dacă nu chiar unica. Băieți școliți mai găseai în satul măricel dar fete cu cartea-n mână mai va. Umbrele de pe luciul lacului se estompau în roșiatic odată cu coborârea soarelui spre orizont. La un moment imaginea frumoasei fete începu să unduiască apoi dispăru odată cu ultimele raze devenite roșu foc. Totodată la portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429706054.html [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
se strecura prin fereastra întredeschisă. Toamna își trimitea aromele culturilor bogate, care împânzeau împrejurimile amazoanelor. Regina se ridică din pat și se apropie de oglinda rotundă și imensă din celălalt capăt al dormitorului. Părul răvășit parcă nu mai avea culoarea roșiatică de altădată. Cearcănele păreau, în fiecare dimineață, tot mai adânci. Diossippe se privi atent. Pe vremuri își adora fiecare trăsătură a corpului, fiecare linie, fiecare curbură, fiecare fir de păr... Din orice unghi s-ar fi privit, era frumoasă. Acum
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1402315289.html [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
povestește că cine o vede capătă puterea de a citi gândurile oamenilor și de a afla comorile ascunse... În Noaptea de Sânziene înflorește și “iarba-fiarelor”, care va lumina în întuneric ca aurul iar la răsărit va picura sânge, lăsând urme roșiatice pe pământ. I se mai spune “iarba-tâlharilor”, pentru că hoții și haiducii pot deschide orice încuietoare cu ea. Tot atunci se culege “nebunarița”, cea mai veche plantă folosită în ritualurile magice, folosită de vrăjitoare pentru a putea zbura. În Noaptea de
Bate la poartă Noaptea de Sânziene…. by http://uzp.org.ro/bate-la-poarta-noaptea-de-sanziene/ [Corola-blog/BlogPost/92417_a_93709]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CREPUSCUL Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Crepuscul Spre asfințit ne încânta, soarele-n amurg, rotund,imens, învăpăiat,parcă e ars pe rug. Se întinde apusul roșiatic cu a sa hlamidă purpurie, mai roșii că oricând, se sting și macii pe câmpie. Incandescent, măreț în roșii văpăi de catifea, în purpura se îmbracă toată strada mea, copacii, ferestre, acoperișuri și oamenii -s colorați, la fel e si
CREPUSCUL de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1470161648.html [Corola-blog/BlogPost/374152_a_375481]