124 matches
-
VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui. După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea femeii, fecundând-o. Puterea luminii ! îmi zic. Lumina materială și
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
AL PROTEZELOR Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
îl și zărise apropiindu-se cu pași rari, urmărit cu extremă curiozitate de toți cei din grupul său. Îi zâmbea rar, dezvelindu-și dinții galbeni de nicotină. Fața albă, la fel cu aceea a mamei sale, îi prinsese o tentă roșietică în dreptul pomeților obrazului. Văd că ți-ai luat mașină ca lumea, îi spusese, dând din cap în direcția Rover-ului strălucind în lumina asfințitului, nu-ți mai ies picioarele prin tablă, hai? Nu du grija mea, i-o întorsese, nemulțumit că
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
într-o seară pe caietul de teme despre una din călătoriile mele împreună cu tata, mama, sora mea, pe muntele Ceahlău. Relatam pe scurt o imagine care m-a impresionat extrem de mult și anume, faptul că cerul devenise o imensă suprafață roșietică pe care se contura o herghelie de armăsari-nori. Atunci, cu toții am rămas înmărmuriți de priveliște și nici unul dintre noi nu mai respira, nu mai clipea. În seara aceea, eram în sufrageria casei la masa de scris. În spatele meu, mama și
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
IV din Directiva 92/43/CEE și în Anexa 4A din OUG 57/2007. 5. Distribuția speciei [harta distribuției] Anexa 3.12.8. Harta distribuției speciei Lacerta agilis Păsări: Nr Informație/Atribut Observație 1. Codul speciei 1098 2. Denumirea științifică Lanius collurio 3. Denumirea populară Sfrâncioc roșietic 4. Observații Este o specie de interes conservativ, oaspete de vară, cuibăritoare în arbuști la liziere de pădure și la marginea terenurilor agricole Nr Informație/Atribut Observație 1. Codul speciei 973 2. Denumirea științifică Circus aeruginosus 3. Denumirea populară Erete de
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
neverosimile situații picante, după care Byron, în relațiile cu alte femei, zicea: Numai fără santimente! Caroline, măritată, reuși să se apropie de el. S-a uitat la fața lui minunată, la liniile subțiri ale sprâncenelor, la părul cârlionțat, cu nuanță roșietică pe alocuri, a ascultat un pic vocea lui moale și muzicală, despre care copiii vorbeau: iată un domn care vorbește ca muzica, îi observă politețea exagerată, mândria fără seamăn, și în jurnalul ei notă ,,Un rău și-un nebun!” Caroline
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
peisajul interior, sufletesc, rezultând de aici un fel de simfonie în tonuri blânde, întrucât sentimentele se cer a fi rostite aproape în șoaptă și nu clamate cu voce asurzitoare. Lumini difuze, nopți albastre, păsări albe, sălcii ninse, câmpii în lumina roșietică a amurgului sau în cea albastră a zorilor, porumbei sălbatici așteptând grăunțele visului, flori sălbatice, Iisus Hristos răstignit pe Cruce la răspântii de drumuri și în lanuri de grâu, păduri de argint, îngeri blânzi, ocrotitori și îngăduitori cu o lume
EVENIMENT EDITORIAL de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344003_a_345332]
-
ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui. După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea femeii, fecundând-o. Puterea luminii! îmi zic. Lumina materială și
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
Și ce poate fi mai frumos pe pământul acesta al lui Dumnezeu decât a-ți fi îngăduit să mângâi cu propriile tale palme veșnicia, iar ea să îți răspundă simplu, la un moment dat, prin crengile cenușarului firav de lângă piatra roșietică a crucii?!... „În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina celuilalt.”, iar „Această lumină e sensul inepuizabil al existenței înrădăcinate în Dumnezeu
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
începea să cânte dacă n-ar avea gura de sticlă o, glorie dumitale Veronica Micle cea care l-ai făcut o clipă fericit pe poet el trece asemenea unui echilibrist pe orizont în toga lui ce răspândește o lumină verzui roșietică în mijlocul oricărei toamne arde o candelă pe țărm un atom tăiat în două sângerează în paharul de pe masa văduvei o inimă înflorește (oh, și într-un târziu iată vedem realitatea fugind ca o cârtiță în fundul lumii) câtă tragedie e
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
plămân) și formează acizi. Pe de altă parte, oxizii de azot din atmosferă reacționează la soare cu particule nearse de carburanți din gazele de eșapament, formând împreună cu ozonul și cu aldehidele, peroxiacetilnitratul (pan), în imediata apropiere a solului, acea “pâclă roșietică” acoperă ca o cupolă majoritatea metropolelor. Dioxid de sulf (SO2). Particule aflate în suspensie. Numite adesea fum sau funingine, particulele solide din aer sunt cel mai evident gen de poluare și adesea cel mai periculos. O.M.S. aproxima, în 1987
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
urma cu mari greutăți. Pe cei mai mulți îi apuca un sughiț sec, împreunat cu cârcei tari, cari la unii încetau în curând, iar la alții țineau mai mult. Trupul, pipăit pe dinafară, nu era tocmai cald, nici se arăta palid, ci roșietic sau vinețiu, c-un exantem de bășicuțe și de bube. Dar înăuntru fierbințeala era atât de cumplită încît cel bolnav nu putea Histo[r]iografii medicinei sânt la îndoială dacă epidemia descrisă de Thucydides a fost ciumă sau tifos petechial
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acum eu sunt împărat, și decizia e numai și numai a mea. Nu poți nega însă că ai întrevăzut și tu calea pe care am apucat eu și quinții mei. Kasser își trecu degetele mâinii drepte prin barba rară și roșietică. ― Și crezi că decizia mea a fost una bazată pe frică? ― Am copilărit în casa ta, zâmbi Bella. Încă îmi mai aduc aminte de episodul ambasadorilor de pe Orion, de incidentul Beltegeuse și de multe alte prilejuri în care ai fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înfățișa harta oficială a Imperiului său. În fața ochilor îi licăriră imediat milioane de luminițe. Cele verzi erau planete locuite, cele galbene erau Lumile Agricole, punctul acela mov din centrul Galaxiei era Kyrall și, undeva departe, chiar la marginea Imperiului, strălucea roșietic planeta Z. Veștile de la cei doi quinți care încercau să elucideze ciclul de viață și comportamentul social al zeților nu erau foarte liniștitoare. Era obișnuit cu eficiența de limbaj a quinților. În ultimul raport pomeniseră de pagube consistente. Bella știa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
respectă. Cred că vor veni zile grele, Maria. Femeia scoase cu gesturi tacticoase un recipient de metal și-l așeză pe masă. Apoi merse până la o poliță de unde luă două căni de lut, pe care le umplu cu un lichid roșietic. ― Ăsta e vin, surâse Maria privind spre Stin. Aici, pe Vechea Terra, e o tradiție la fel de veche ca însăși omenirea ca, atunci când se naște un copil, cei apropiați să ciocnească un pahar de vin. Curios, tânărul luă cana și mirosi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sau animale mișcându-se lent sau surprinse și Încremenite În plin efort. În mijloc, norul avea o spărtură mai mare și cerul care se vedea prin ea nu mai era nici albastru din ce În ce mai Închis, cum devenise pe margini, și nici roșietic ca În celelalte spărturi mai mici ale norului, ci alb, alb strălucitor, de parcă Întreaga imagine ar fi fost desenată În culori pastel pe o foaie de hârtie și cineva venise apoi și pătase hârtie cu un decolorat foarte puternic chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
G.P., pleacă, te rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față o deschidere destul de largă spre cer. Totul era acum Întunecat, soarele scăpătase sub linia orizontului, dar reuși să recunoască spărtura rotundă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dorință a lor. Uneori le dădea răspunsuri mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
facă o plimbare prin sat. Se Întunecase. Apucă un drum subțire printre două rânduri de case care păreau foarte vechi. Lătrat de câini, lumini pâlpâitoare la câte o fereastră, strigătele unor copii În partea opusă a satului. Lună mare, plină, roșietică. Grințu Întoarce de câteva ori capul ca s-o privească. Se gândește dacă astfel de cadre ar putea fi trase pe peliculă prin procesul numit „noapte americană“. Din locul În care a ajuns poate vedea În contralumină (În puțina lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru un luceafăr, două sărutări, iar dacă în plasă se va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să fiu pescuitor de stele. Chemarea dragostei Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și important, catadicsind doar să soarbă, la mari intervale, din excelenta cafea Vili, refugiat în filele subțiri din Monde sau Match sau Obs, profesorul nici că înregistra ceva. Cancer, cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pot concepe viața decât prin ce nu este viața mea?! Urmèresc lumină dulce a soarelui care a lèsat o urmè vagè peste coroanele copacilor, colorând frunzele pe care, zi de zi, le atinge cu vârfurile razelor sale, descriind un arc roșietic peste pèdure, Îmi dau seama cè n-am fumat deloc de când am urcat în tren și ies pe culoar sè fumez o țigarè, îmi aprind un lucky strike eliberând fumul din piept în direcția geamului deschis, am fècut de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era sucit într-o parte. În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-a dat seama că fiică-sa era furioasă și înfricoșată. De cum a văzut-o pe maică-sa, urletele Jessicăi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]