5,291 matches
-
ce statistici reiese asta?" În formulări diferite, răspunsul e că asta se cunoaște de la distanță. Se vede (Mă trezesc și luat peste picior că eu, ziarist, nu sînt în stare să observ asemenea evidențe.) Cum se ajunge la asemenea portrete robot? Cu țăranul puturos e simplu. Dăm o raită la sfîrșit de săptămînă, la țară, unde avem o casă de vacanță sau ne-au invitat niște prieteni la casa lor de vacanță și, ce să vezi, țăranul român e beat, în loc să
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
Iulia Argint Volumul de proză a lui Liviu Timbus nu este atât un roman, cât un soi de listă a trăsăturilor negative care alcătuiesc, la modul grotesc, portretul robot al complexului socio-economic și politic românesc. Un fel de pilulă îndulcită prin travestirea păcatelor individului ante- și postdecembrist, în fapte pe seama cărora te poți amuza deși ele nu prea sunt de râs. Tocmai pentru că s-a mers mereu pe o
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
comunicare liberă ( între prieteni, între colegi, pe stradă, în accelerat) și controlată ( la examen, la judecătorie, la poliție, la medic), cu situații foarte variate: conversația însoțind ghicitul în cărți, povestirea unui vis, dedicațiile muzicale, o pledoarie, o predică, mesaje pe robot, comentariu sportiv, interviu cu președintele etc. Sistemele de transcriere încearcă să furnizeze informații cît mai utile despre intonație, tempo, intensitatea și durata rostirii; semnalînd marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui mesaj, citarea, citirea, rîsul concomitent vorbirii și mai ales
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
de sînge prin care e purtat în derivă eroul liric "dar nu plîngeau de starea mea/ căci ei tînjeau sa fie - Eu/ cînd toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și fără rime)/ urmați de cîțiva răzvrătiți;// apoi urmară alchimiștii/ și astrologii cu breton" "noi voiam să fim primiți/ de băștinași bănuitori/ strigînd: «nu sînt filopoliți» (sic!) șn.m., R.R.ț". În afară de călătoria prin corp, autorul
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
de tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării vieții sau la farsele de pe Internet. Ne putem întreba, ironic, dacă toată acțiunea și înscenările din roman nu sunt decât niște simulări ale circuitelor personajului-narator, Qrin, un robot umanizat, când simpatic, când demonic. Mai mult, aș fi tentată să spun că strălucirea și culoarea (norilor, a kimono-urilor, a obiceiurilor sau a cluburilor) înveselesc universul gri al existenței capitaliste, dacă acest gen de afirmație nu ar fi un clișeu
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
să mă hazardez pe drumurile străinătății, convinsă fiind că altcineva ar face treaba asta mult mai bine decât mine. Iată încă un motiv în plus care m-a determinat să interpretez romanul plecând de la ultima voce narativă a cărții, "drăgălașul" robot Qrin, antropomorfizatul prin "ochii" căruia (prin componenta de înregistrare video) lumea începe să se vadă cu inocența unui copil care învață din mers să privească lumea complicată și cu stupizenia unei forme rudimentare de inteligență artificială, capabilă de a face
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
putem parcă decât să-i dăm o interpretare subiectivă, într-un gen critic despre care ni se spune că ar trebui să fie obiectiv, și care, ah, nu poate și nici nu vrea uneori să-și mai păstreze obiectivismul. Precum robotul Qrin, un hibrid între simțirea vie și activitatea electronică a unor circuite, mă văd în situația de a scrie la granița fragilă dintre obiectivitate (specifică cititorului avizat) și subiectivitate (specifică în cazul unei judecăți de gust). Obiectiv vorbind, cartea e
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
decât cu cuvintele lui Qrin însuși, vorbind despre sine la persoana a treia, spre deosebire de celelalte patru instanțe narative, umane de data aceasta, și capabile să-și asume vulnerabilitățile povestirii la persoana întâi. Nu ne dăm însă seama de la început că robotul este cel care filtrează prin "conștiința" sa evenimentele, dimpotrivă, primele rânduri ne lasă să înțelegem că e vorba de perspectiva lui Darie, cea pe care am cunoscut-o deja la începutul romanului. Avansând în narațiune însă, deslușim admirabila găselniță a
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
care filtrează prin "conștiința" sa evenimentele, dimpotrivă, primele rânduri ne lasă să înțelegem că e vorba de perspectiva lui Darie, cea pe care am cunoscut-o deja la începutul romanului. Avansând în narațiune însă, deslușim admirabila găselniță a autoarei, un robot utilizat inițial ca animal de companie și ca sistem de supraveghere, devenit ulterior o instanță "subiectivă", care stăpânește bine "desinențele personale", așa cum se definește în mod autoironic. Problema de identitate a personajului-robot se întâlnește cu dilema identitară a personajului Lili
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
au nicio relevanță. Continuăm să ne jucăm de-a raportările, așa cum se făcea în timpul socialismului biruitor. O schimbare imediată de mentalitate este un imperativ categoric. Altfel, vom continua să beneficiem de un sistem bine pus la punct pentru realizarea unor roboți cu o seamă de cunoștințe, dar nu personalități creative și oameni de caracter. în Ministerul Educației și Cercetării, de fapt în întregul învățământ, este nevoie de o reformă de structură, nu de măsuri, fie ele și energice, atunci când se produce
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
cărți, o lume în care implanturile, microcipurile și tehnica cibernetică vor face pretutindeni legea, iar combustibilii fosili vor fi înlocuiți cu surse energetice de care deocamdată nu avem nici o idee. Într-o asemenea lume, poezia nu va mai exista, iar robotul nostru telefonic va vorbi mai inteligent decît noi înșine. Inteligență, sarcasm, scepticism și fler psihologic, acestea sînt trăsăturile precumpănitoare ce răzbat din Scrisorile din New Orleans ale lui Andrei Codrescu.
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
sau bătrâior, arhitect sau tinichigiu, bețiv sau abstinent, entuziast sau blazat, slujbaș sau șomer, ortodox sau catolic, pompos sau simplu, avizat sau neștiutor, morocănos sau vesel. E la fel de greu să îl combați, pe cât de anevoios este să-i faci portretul robot" (p. 152). Ușor de recunoscut, dar greu de definit (date fiind caracteristicile diferite ale speței), nesimțitul poate lua chipul politicianului care face aluzii porcoase la adresa femeilor din propriul partid, demnitarului plin de sine care îi invită pe colegii parlamentari să
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
nanotehnologiei, obțineai fonduri aproape garantat, chiar dacă tu nici măcar nu știai ce însemnă asta. Astfel „conceptul a devenit asociat îndeaproape cu promisiuni și pericole absurde, iar mașinile de fabricație foarte precise (care erau văzute toate la fel) au fost văzute ca roboți amenințători care jonglau cu atomi.”
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
propagandă (...) Auzi dumneata: propagandă! Propagandă pentru ce?”, “După dumneata” (repetat tot de nouă ori, în scenă evacuării din finalul primului tablou al actului al doilea), “Morală” (cuvânt reluat, în piesa, de șase ori). Acest comportament papagalicesc constituie anticiparea celui al roboților, al globaliyarii de acum. Numai că Robert Wilson nu se rezumă la acestea. El selectează alte și alte replici succinte, cu finețea chirurgului care operează nu cu tradiționalul bisturiu, ci cu tehnică/ tehnologia secolului al XX-lea: laserul. Suntem tentați
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Lestine iterare 77 În seara asta În seara asta Este Noaptea Muzeelor. În seara asta metroul Urcă Pe verticală. Nu mai coboară. Rămâne În istorii. Un motor Ce se pune în mișcare înghițind Lemne, Explică privirilor Viteza luminii, Teleportările, Gândirea roboților. Noi nu avem de ce să urcăm Cu metroul; Mergem la pas De la muzeu la muzeu. Admirăm oceanele Expuse, Tot albastrul, Fiecare planetă... Dispariția din context Dispariția Din context A domnițelor S-a dovedit a fi O pură întâmplare. După un
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea trece prin stomac de undeva țâșnește o lumină foarte urbană și-atunci ca un robot desenat pe carton îmi iau în serios rolul de mașină de aur ziua diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
american... Suntem niște lași, niște jrofitori ordinari, niște oameni de nimic, asta suntem... Ifi murfumesc pentm că ai fost atât de sincer cu mine, cu noi... §i, ca sa-fi demonstrez că pot, totuși, să mă ridic deasupra condiției mele de robot programat să ronțăie și-n somn chewing-gumm și pop-corn, uite, am să plec chiar acum și-am să merg la Ambasada Americană Și-am să-i smulg steagul din poartă, dar nu ca să-1 port în triumf, pentm că nu
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și poem, că emoțiile vînătorului sînt, în esență, emoții epice... Am spus "practicanții autentici" pentru a-i exclude din capul locului pe oaspeții de la Balc și pe toți semenii lor, oricare dintre ei putînd fi, fără pagubă, substituit printr-un robot: o cameră de luat vederi, o pușcă automată și un contor de înregistrare (atîtea minute, atîtea focuri, atîtea piese doborîte). Iar pentru că unii membri ai tagmei arborează și titluri nobiliare, mai mult sau mai puțin hibride ori apocrife, îmi voi
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
rolurilor nu face din film o capodoperă (pe DVD există comentariul regizorului Brad Mirman care recunoaște multe din greșelile comise), dar măcar aduce ceva nou în genul policier. Din punctul de vedere al figurii detectivului, lung metrajul polițist SF Eu, robotul este incredibil de desuet. În primul rând, protagonistul Del Spooner (Will Smith) e chiar detectiv, cu acte-n regulă, înrolat în poliție. Iar ambițiile lui depășesc cu mult rezolvarea unui caz de crimă, ajungându-se până la " Hai să salvăm lumea
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
-n regulă, înrolat în poliție. Iar ambițiile lui depășesc cu mult rezolvarea unui caz de crimă, ajungându-se până la " Hai să salvăm lumea"; noroc că le face pe ambele. Mai suferă și de complexul Cassandra (tot emite profeții de tipul "roboții ne vor ataca", dar nimeni nu-l crede) și de o perfecțiune morală incontestabilă, cu tușe de drăgălășenie (salvează o pisică dintr-o casă în curs de demolare). Vă mai amintiți de vremea când detectivii erau dezinteresați și nepătați etic
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
În cele 350 de pagini ale antologiei sale din eseul și critica literară basarabeană (Editura Știința-Arc, Chișinău, 2004), Eugen Lungu distribuie materia pe epoci astfel: 30 de pagini pentru intervalul 1900-1940, unde sunt cuprinși C. Stere (cu două articole), Al. Robot (tot cu două articole), N. Costenco, Bogdan Istru și George Meniuc (cu câte un articol); din intervalul 1941-1965 nu selectează absolut nimic; din anii 1966-1989 sunt reținute în 28 de pagini abia patru texte: unul de Vasile Coroban despre comic
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
unui om perfect al viitorului", p. 53) și despre ,limba și geniul național". Bogdan Istru, care nu e nici el critic de profesie, scrie despre poezia războiului de la Apollinaire la Camil Petrescu, într-un text din 1940. Poetul simbolist Alexandru Robot scrie în 1934 despre Ștefan Petică și în 1935 despre ,pajurile mizeriei chișinăuiene". De reținut o observație peisagistică a lui Al. Robot: Primul aspect care surprinde la Chișinău este peisajul negru al ciorilor" (p. 64). Diferența dintre discursul emfatic al
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
profesie, scrie despre poezia războiului de la Apollinaire la Camil Petrescu, într-un text din 1940. Poetul simbolist Alexandru Robot scrie în 1934 despre Ștefan Petică și în 1935 despre ,pajurile mizeriei chișinăuiene". De reținut o observație peisagistică a lui Al. Robot: Primul aspect care surprinde la Chișinău este peisajul negru al ciorilor" (p. 64). Diferența dintre discursul emfatic al mândriei ,naționale", promovat de N. Costenco, și discursul sumbru, decepționist, al lui Al. Robot, e considerabilă, deși ambele datează cam din aceiași
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
De reținut o observație peisagistică a lui Al. Robot: Primul aspect care surprinde la Chișinău este peisajul negru al ciorilor" (p. 64). Diferența dintre discursul emfatic al mândriei ,naționale", promovat de N. Costenco, și discursul sumbru, decepționist, al lui Al. Robot, e considerabilă, deși ambele datează cam din aceiași ani '30: , Ciorile desuete și dezagreabile, rupte parcă dintr-un steag de doliu, embleme și simboluri ale nenorocirii, care nu se desparte de destinul Basarabiei, sunt caracteristice pentru un oraș cu două
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
barbetă și puse și ochilari" (Negruzzi, Au mai pățit-o și alții, 1838). Și Evgheni Oneghin, "un dandy londonez la strai" din Petersburg-ul anilor 1820, scandaliza publicul din sala de spectacol scrutînd doamnele "cu lorneta". Ochelarii deveniseră parte din portretul robot al unui dandy. "Poetul liric" Rică Venturiano "după port nu semăna a fi negustor". El purta "giubenul în cap", "basmaua scoasă șla gîtț", bastonul în mînă, țigara în gură și "sticlele-n ochi", cu care "se zgîia" ostentativ la cucoanele
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]