159 matches
-
tihnă fumurie, tristă. Oamenii, știau ei de ce, se-ntunecau mai tare decât erau-nainte de la zgura ce le înnegrise pielea, săpând amar de vreme în pântecele băii. Acum, "cel nou" făcea mai multe. Doar în amurguri veselea copiii, iar ziua robotea pe ici, pe colo la vreun bordei, chemat ca sprijin de cineva aflat în nevoie. Alteori însoțea la cules de fructe și crengi bărbații tăcuți, zoriți, mânați de-o grijă mare. Mut ca și ei, nu-ndrăznea să-ntrebe ce
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
și cuvânt! Prima dată, a apărut matriarhatul, Cu braț puternic familia țe-ai condus, Cu multă ințelepciune condusa-i satul, Muncă grea, pe umerii tăi ai dus! Neobosită, cu trudă ți-ai vegheat copii Să crească mari, puternici și isteți, Ai robotit până târziu, la lumina lunii Fără a ști nimeni, doar patru pereți! Find volum de muncă mult prea mare, Ai predat ștafeta bărbatului pereche, Dar din umbră tu ai fost cea tare, Fără brevet, iubind suflet-pereche... Acum în viață, dai
TU FEMEIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383283_a_384612]
-
miracol de curățenie strălucitoare. Totul era întotdeauna la locul lui și nicăieri nu vedeai măcar un firicel de praf. De fapt, curățenia era la ea o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind de dimineață până seara ani și ani de-a rândul ca să-și țină casa ordonată și cochetă. Tatăl era un bătrân slăbănog, cu mâinile noduroase după o viață întreagă de muncă, dar se ținea drept și era tăcut de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atunci când i-ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De ce ei ne vorbesc atât de calm, Și noi, de nervi, plecăm în străinătate? De ce se spune că sunt perimate Tarele: limba, țara, si popor - Și perspectiva, iata-o: niște gloate Amestecate, de un cartofor - Inteligente, si deștept muncite, Tot robotind după plăceri, si ban - Sau după viața lor - mani pulite - “Leș jeux șont faits!” - sunteți mereu în plan! 20 ianuarie 2012 Referință Bibliografica: DE CE? / Jianu Liviu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul ÎI, 20 ianuarie 2012. Drepturi de
DE CE? de JIANU LIVIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361391_a_362720]
-
aminti în cele din urmă, și numele fetei), îi dete atâta încredere în el însuși, încât, în minutele următoare, ar fi rezistat la orice mizerii, s-ar fi așezat la masa de scris și și-ar fi petrecut nopți întregi robotind la o altă carte. Un alt lucru bun era că nimeni nu scotea nicio vorbă despre volumele compromise. 5. Săptămâna următoare, joia, în Piața Păduchilor din orașul apropiat, unde ajunsese spre a se întâlni cu un coleg de armată, plimbându
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
n-aș face, pentru tine? dar am și eu atâta treabă, am trecut pe-o babă strada și aștept să bați covorul ca să-mi plimb și eu piciorul și-apoi să-mi arunci ocheada, (înjurându-mă în gând), c-ai robotit, precum o sclavă, iar eu am stat și te-am privit, și-am așteptat, și-am așteptat ... degeaba! Referință Bibliografică: ... degeaba! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077, Anul III, 12 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
... DEGEABA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363283_a_364612]
-
din drepturi amânate, nu uită să-și ceară, uneori, și restul. Nu ne-ajunge timpul să privim banalul, umblă sudoarea-n sfere de sublim; apa-și are malul, valea-și are dealul, și-abia ne facem loc, ca să murim. Tot robotim. Trăim sub năzuinți tari, avântați departe și cautând un rost; însuflețiți de sine în neliniștile mari, viața ne risipește și cere contracost. Cu trecerea vremii ne risipim în toate, umblă stăruința-n sfere de sublim; își cere zilnic viața, din
VIZIONARĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363426_a_364755]
-
normală și firească pentru statutul lor de oameni maturi și liberi, cu Minodora? Cum va reacționa? Desigur că era ceva ce nu-i va conveni și în dorința sa de răzbunare, putea fi imprevizibilă. Avea la ce se gândi în timp ce robotea prin grădinița lui în aceste zile de primăvară. Prima oră din dimineața aceasta se întâmpla să fie tocmai la clasa a XII a A, unde erau cele două olimpice ale sale. Trebuia în afara cursurilor normale să intensifice orele de pregătire
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
Alergăm înspre bunica. Eu în urmă, el în frunte, Greutățile să-nfrunte. Să v-o spun, totuși, pe-a dreapta, Acu știu de ce m-așteaptă, Fiindcă văd pe masa mare Copănașe gălbioare. Prieteni suntem , aferim! Bine și rău împărțim! Când bunica robotește, Împărțim carnea, frățește. Ursulețul Ursulețului de pluș, M-am gandit să-i fac un duș, L-am udat, l-am săpunit Și apoi l-am limpezit. Vai, vai, vai de capul meu! Nu pot să-l mai mișc de greu
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
gustoasă slovă din bucate, ca unui împărat cinstindu-Ți ospeția. N-am fost nepăsătoare, deși nu Te-ascultam, lângă picioare, precum Maria. Tu nu știai când îi vorbeai de moarte, cum inima-mi rupeai în două Marte. Când eu îți roboteam cea mai aleasă cină, Tu îi vorbeai de-o alta, în foișor, necuget de străină, de Pâinea ce s-a pogorât din cer și-n trupul Tău se frânge, dar mai presus spuneai Mariei de tainele Împărăției cu Mirele și
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
-l. Adună de departe ca oaspeți, zburătoare, Chiar Moș Martin agale pășește din bârlog Pe neaua toropită, rămasă de zălog Și zestre a miresei de verde născătoare. Decor de iarbă crudă, tușat cu vioriu Și bâzâit de-albine ce harnic robotesc Flori oaspete în voie grădinile gătesc, Aruncă-n jur arome, mălinul coliliu. S-au risipit în taină învoalări de fată Viața germinează în case și pe-afară, Le e la toți stăpână, Jupâna Primăvară, Zâmbind își leagă-n voie, basmaua
JUPÂNA IARNĂ, DOMNIŢA PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367857_a_369186]
-
ar râde cu toți. Într-un pârâu rubiniu de veselie își clătește dimineața ochii și de aceea ei au cuprinsă în lumina lor buna dispoziție pentru toată ziua. Această bună dispoziție îi sporește lucrul și îi înnobilează inspirația. Scrie, cântă, robotește la radio, oste omniprezentul și omniscientul a tot ce mișcă în arealul evenimentelor cultural-artistice din lumea românească, nouăzeci și nouă la sută săracă lipit, putred de bogată, restul! Marian Stere, este omul ce-mbogățește cu bucurie și prietenie întâlnindu-l
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
se bucurase grozav de laptele primit din care înghițise câtva guri, apoi depozitându-l în straiță, alături de mâncare. Nu știam atunci că n-aveam s-o mai văd nicicând! Dac-aș fi bănuit măcar, aș fi înteles de ce proferase, cât robotise, mulțumiri mai ceva decât alte dăți, iar în final, mă dăruise c-o lingură proaspăt cositorită, cu care să iau, ori de câte ori aveam să răcesc, ceai ori lapte cald și îndulcit, cum primea ea de la Don’șoara. Părere să fi fost
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
ÎN VIAȚĂ VISUL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne macină, în viață, visul, Să trândăvim a noastră fire; Căci toți râvnim la paradisul Cel plin de slavă și iubire. Și robotim de când ne naștem, Pândindu-ne la colț abisul; Și-atunci, când între noi ne paștem, Ne macină, în viață, visul. Cât pentru șapte vieți avere O ducem într-o risipire; Și vrem, bătrâni fără putere, Să trândăvim a noastră fire
NE MACINĂ ÎN VIAŢĂ VISUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348648_a_349977]
-
se întîmplă și la Golemul cu picioare de lut numit Agonia, care nu are nici un criteriu de cernere a valorilor. Tot așa în lîncedul și mediocrul Bocanc literar, văcsuit de epigramiști fără talent. Doar Hermeneia ce-mi place! Aici se robotește ca într-un kibuț: la șaibă, cot la cot, cu simț de răspundere. Iar șeful, d-l Titarenco din USA, poreclit în secret Hitlerenco de tinerii poeți, te ceartă și te urechește imediat, dacă te abați de la linia grupusculului său
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
notă de autoironie: „scotocisem în căutare de cuvinte și extinsesem granițele/ elastic/ toate granițele până la limita de rupere/ eram obișnuită cu dinamitări de tot felul// mereu industria militară acaparase/ cercetarea de vârf în toate domeniile științifice// numai cuvintele scăpaseră monopolului” (roboteam până ajungeam la gândire). Într-adevăr, fiecare poet autentic, și mai ales original, extinde spațiul liric, adăugându-i noile imagini create de el însuși. Și Eugenia Țarălungă (originală până în măduva oaselor) a înnoit atât lexicul poetic (cu neologisme, termeni științifici
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
respect reciproc între anotimp și om: e vremea cînd gospodarul are cămara plină, nutreț destul și lemne suficiente pînă-n primăvară. Îi e destul să facă o pîrtie prin ogradă pînă la acareturi. În rest, se odihnește pe cuptor. Femeia mai robotește la război și mai cîrpește lucrurile. Vremea vremuiește fără să-l încurce pe om și omului nu-i trece nicicum prin cap că ar trebui s-o aservească. În acest climat, metafora, ce părea tocită, își recapătă toată forța originară
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
toate zilele adică mi-am suit sculele în pod și stau toată ziulica și meditez cu țigara aprinsă la cum ar fi arătat viața mea dacă nu ai fi apărut tu în această primăvară cred că și acum aș fi robotit lacom după cei câțiva gologani care niciodată nu mi-au ajuns să achit biletul de intrare la bordelul cu vise și nici măcar o revistă cu plai cu boy nu mi-am permis să o cumpăr să-mi clătesc ochii cu
DE DRAGUL TĂU MĂ LAS ŞI DE FUMAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345584_a_346913]
-
Acasa > Strofe > Valori > CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS!... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! Și-acelor mâini ce-au robotit spre tine. Din lumea asta, -n care sunt proscris, Când voi pleca, nimic n-oi lua cu mine... Căci la-nceput a fost, cum știm, cuvântul Și ca pe-un prunc mereu l-am alintat; I-am primenit, cât am
CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352078_a_353407]
-
întrebase vânzătoarea. ”Și unii și alții..., dar buchetul doresc să-l ofer unei doamne”, a răspuns Iustin. A fost mare și frumos. Merita cei treizeci de lei, după cum a apreciat doamna Luiza, dojenindu-l în același timp. Cele două femei robotiseră două zile să pună casa la punct și să facă pregătirile necesare pentru o cină bogată. Iuliana era în vervă. - Mami, dacă nu va străluci așa cum am văzut eu la el, nu suntem bune de nimic..., se exprimase ea. - Dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
cântec și dragostea de viață sunt pentru mine inseparabile. Sunt moștenire de la tata. Mama îmi povestea că atunci când începea tata să cânte, toți se opreau din lucru ca să asculte. Avea o voce superbă”. Împreună cu sora sa mai mare, Zina, a robotit de mică prin gospodărie, mergând chiar și la piața cu vânzarea produselor agricole obținute în gospodăria familiei. Cântecul, însă, a urmat-o, iar ea nu s-a lăsat de cântec în nicio împrejurarte. „Cînd aveam o pauză de lucru mă
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
normală și firească pentru statutul lor de oameni maturi și liberi, cu Minodora. Cum va reacționa? Desigur, că era ceva ce nu-i va conveni și în dorința sa de răzbunare, putea fi imprevizibilă. Avea la ce se gândi în timp ce robotea prin grădinița lui în aceste zile de primăvară. Prima oră din dimineața aceasta se întâmpla să fie tocmai la clasa a XII - a A, unde erau cele două olimpice ale sale. Era necesar ca în afara cursurilor normale să intensifice orele
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
ne relaxăm, ne urcăm în mașină și mergem cu toții la cabane (cotigi, le spunem aici), cele mai multe proprietăți personale. Muncind mult, petrecând o parte din timp în mașini, din cauza distanțelor foarte mari, oamenii găsesc o binefacere stând în mijlocul celor dragi și robotind câte ceva prin jurul casei. Nicolae BĂCIUȚ: Ce perspective are ecumenismul în armonizarea relațiilor dintre exilați și populația țărilor gazdă? Elena BUICĂ: În climatul bun și cald al Canadei, guvernul are rol fundamental în a uni cetățenii ei, chiar dacă sunt adunați din
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
erau destule muieri care oftau după el, dar uite ce mare și mîndră se făcuse, așa că n-a ezitat nici o clipă, și-a luat găinile și căruța și s-a mutat la ea chiar de a doua zi. Toată ziua robotea prin curte, repara grajdul, îl pregătea pentru cal, Lilicuța avea și pămînt, și încă mult, hotărîseră să vîndă un petec de casă din vatra satului și cu banii să-și ia și ei un cal-doi acolo și măcar o vacă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]