2,319 matches
-
îngerului greu de veghe, Aureola i-o înmoaie-n focul Dorinței de-a te-ntruchipa femeie, Cu aripile-ți pipăie mijlocul, La pieptul lui cu fulgi viața-ți descleie Din miezul ei mustos și bun la gust Spre bucuria Demiurgului robust...
Miroși a scoică desfăcută umed... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8490_a_9815]
-
mult: că Pintilie e un maestru al acestui privilegiu, privilegiul de a te “sustrage”, privilegiul de a-ți trăi viața absorbit de artă, undeva “în spatele colinei”. Deși are, cum zice (cu un sarcasm auto-flagelator în perpetuă ciocnire cu un narcisism robust), “o biografie de «artist interzis», excepțional de densă, de pitorească, Pintilie își trage această biografie - cu pitorescul ei cu tot, cu șirul năucitor de vizionări, de interziceri și de tovarăși, de la Ceaușescu pînă la un Potîngă sau un Topor sau
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
guașe pe zi. Pictură să nu e copilăroasa. Eugène Ionesco a fost un pictor naiv, care se miră în fața imaginilor ieșite din propriul penel. Pictură să nu e naivă. Că printr-o transfuzie de sânge, isi extrage vitalitatea din corpul robust al operei scrise. Atunci cand Ionesco a obosit să scrie, s-a apucat să picteze. “J’en avais assez de mots après trențe ans de pièces”1. A obosit să scrie, sau cuvintele - cuvintele lui, sau pur și simplu cuvintele - au
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Dumnezeu, destinul omului-marionetă etc.) și mâna de pictor naiv a lui Ionesco. Zürich. Din tramvaiul 10, care coboară pe Universität Strasse zăresc, pentru o fracțiune de secundă în vitrina galeriei de la numărul 9, un tablou; culorile primare, intense, linia neagră, robustă lasă pe rețină în mișcare o impresie puternică. La prima ocazie mă opresc o clipă în fața vitrinei. Cand citesc în colțul din dreapta jos al guașei (sau litografiei?) Eugène Ionesco (în creion), clipă se transformă în lungi minute de contemplare, urmate
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
partea cealaltă, fără să întîmpine mai multă rezistență decît la un dovleac fleșcăit. Dar pe stradă, cînd s-a dus să pună scrisoarea la cutie, și apoi pe drumul de întoarcere la spital, picioarele lui s-au dovedit surprinzător de robuste și de docile. După masa de seară, Inman și-a verificat pachetele pe care le ținea sub pat. Avea în rucsac o pătură și o bucată de pînză cerată pentru așternut pe jos, iar acum a adăugat cana, oala de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
autoritate violentă, teroristă, asupra indezirabililor, asupra confraților mai mult ori mai puțin insubordonabili regimului (a căror superioritate morală e de bănuit că-l irita în taină) ori pur și simplu resimțiți ca "rivali". Omul a avut, indiscutabil, talent, un talent robust, pe care însă l-a tîrît pe căile pierzaniei, pe care l-a siluit și l-a mutilat, în bună companie întru aceasta cu Mihai Beniuc, cu Petru Dumitriu, cu Adrian Păunescu. Putem vorbi despre autorul Groapei ca despre un
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
sine, indispensabile actului poetic. Pe filiera Adrian Maniu - Ion Vinea - Ion Pillat, autorul nostru se nuanțează elegiac, ca și cum vitalitatea și-ar testa limitele, ca și cum ar face un pariu cu ea însăși. O umbră ușoară, o vagă somnolență coboară asupra conștiinței robuste ca o relaxare. Sugestiile de tristețe și vis se înmulțesc: Ci iată-mă întors acum din vie/ Seara, cînd toate lîngă somn ne lasă./ Să-mi povestesc viața? Cui să-i scrie?/ Tristețea zilei care-a curs ne-apasă./ Grei
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
acceptând. Pentru că și pe Gide voiseră să-l cumpere, dar nu se lăsase - de unde scandalul iscat. Nu era cine știe ce merit să vezi... Se vedea de la o poștă. Meritul era să nu minți. (Cu Aragon fusese altceva). Contrar lui Rabelais, un robust, viziunea asupra corpului uman a lui Celine este maladivă. Traumatismul războiului, handicapul operației grele făcută după rana căpătată în Flandra, avea să pună pecete nu doar pe viață, dar și pe scrisul său. În Greața lui Celine, articol publicat succesiv
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
sa pare a-și găsi în incredulitate resurse energetice care îi îngăduie a revizui vastul repertoriu de locuri comune și prejudecăți cu care ne confruntăm în mod curent. Circumspecția d-sale e voioasă, cîrtire e bonomă, ca a unui ins robust moralmente, urmărind un țel pozitiv. în temeiul unui bun simț fie și ca paradox (mai precis: de regulă ca paradox!), d-sa reexaminează perpetuu formulele ce s-au îndepărtat, prin uz și abuz, de rațiune, restabilind o față "originară" a
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
avea unsprezece ani pe atunci), este înscris la gimnaziul filologic ce purta numele Sf. Stanislaw Kostka. Judecând după inserțiile din Jurnal, n-a păstrat amintiri vrednice de invidiat din această perioadă. Dimpotrivă, timiditatea rurală, vârsta fragedă și constituția nu prea robustă l-au făcut o pradă ușoară pentru vlăjganii întârziați în aceeași clasă, care i-au amărât viața cu tot felul de șicane; umilințele au luat sfârșit doar prin alcătuirea unui grup de mai vechi prieteni care l-au apărat. Reacții
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
15 iunie (Mihai) la o distanță de 52 de ani (1837;1889). Dar Înrudirea lor este vizibilă și revelatoare mai ales În planul credinței, În temele abordate de la dragostea față de plaiul natal la marile teme filosofice sub semnul unui romantism robust, dar și al unui pesimism specific. Nu Întâmplător, ambele conștiințe debutează ( Într-un sens mai larg) la o vârstă fragedă, cu poezie Închinata patriei lor: Leopardi cu amplă „Italiei” („O, patrie, văd arcuri și coloane / statui, ruine, turnuri solitare / denaintasi
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
tuturor salut" (în stagiunea viitoare). în fapt, fiecare din cele 14 volume din care antologatorul a alcătuit ceea ce-și dorește a fi un spectacol de adio, reprezintă un anotimp, o etapă a devenirii sale poetice, de la fragilul adolescent la robustul adult, către bătrânul obosit, dezamăgit, hărțuit nu numai de propriile-i suferințe, ci și de toate nedreptățile de pe acest glob pământesc, la începuturile celui de-al treilea mileniu. A-i opune lumea de dinaintea nașterii sale este mai mult decât o
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
rotitoare ca prin miezul unui caleidoscop sau al aurorei boreale, ținându-ne de degețel și strecurându-ne în tot felul de paturi - mai ales în patul ei cu tăblii mari din lemn sculptat, un pat din alte timpuri, larg și robust, a cărui lățime totuși nu ne ajuta la nimic, căci în contorsionările noastre de început și de sfârșit de lume nu odată ne-am trezit răsturnați pe parchetul a cărui duritate nu era de natură să ne tulbure în vre
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Voia lui era străină de orice răutate, supunându-se voii lui Dumnezeu, căci nu exista luptă între senzualitate și spirit. Perfectivitatea relativă a primului om, nu se mărginea numai la suflet, ci și la corp, căci corpul lui era sănătos, robust, plin de putere și necuprins de dureri, suferințe sau boli, de unde rezultă că durerile, suferințele și bolile nu sunt decât consecințe ale păcatului. Nici o slăbiciune, nici o durere, nici o suferință nu-i atinsese și n-avea să-l atingă niciodată și
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ar fi avut un inevitabil iz de sindrofie. Clanul Halippilor ar fi fost condamnat fără drept de apel la o imagine de searbădă, imorală exterioritate. Reverberația sacră a oratoriului din biserică a scos, în schimb, în evidență sensibilitatea, omogenitatea, vitalitatea robustă, într-un cuvânt, umanitatea lui. Ideia aceasta emană implicit din celebrul final al romanului, expediind într-o singură frază relatarea despre spectacolul pregătit pe tot cuprinsul cărții : "A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
dintre senzații, care declanșează, în manieră proustiană, mecanismele memoriei involuntare ("O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează"). Universul copilăriei are savori robuste și, în același timp, rafinate, într-un ceremonial gastronomic, într-o orgie de arome, culori și forme apetisante și într-o adevărată vehemență a senzorialității. Efectul liric irezistibil reiese, însă, din asocierea sugestivă a elementelor de robustă materialitate și a
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
copilăriei are savori robuste și, în același timp, rafinate, într-un ceremonial gastronomic, într-o orgie de arome, culori și forme apetisante și într-o adevărată vehemență a senzorialității. Efectul liric irezistibil reiese, însă, din asocierea sugestivă a elementelor de robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ceea de Alexandra...", fiica mai mare a Epancinilor, visează două găini!!! Ce-ar zice despre asta bătrînul Freud? * Agalia îi sărută mereu mîinile Alexandrei! Dar iată-le pe toate: "Surorile Epancin erau, toate trei, niște domnișoare trupeșe, de o constituție robustă și se bucurau de o sănătate înfloritoare, aveau umerii sculpturali, pieptul voinic, brațe puternice, aproape bărbătești și bineînțeles, o poftă de mîncare corespunzătoare, pe care de altfel nici nu încercau s-o ascundă..." Adăugați că-s puse zdravăn pe măritiș
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
basic services. Note that these services do not protect people from change. This safety net will always be seen aș an imperfect substitute for job protection and employment security. But the best long-run protection for people is an economy with robust and growing labor demand and a high-rate of new productive employment creation. There is obviously a chicken-or-egg issue to be seen here în the interaction of economic dynamism and the protection of people through new employment creation. There is a
Protecție pentru oameni, nu pentru slujbe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82449_a_83774]
-
a ieșit un miros îngrozitor de ambreiaj, iar ASX-ul a urcat brav dealul, spre bucuria mea și spre surpriza brădeștenilor care deja pregătiseră, probabil, mișto-urile de rigueur în astfel de situații. Altfel, ce să vă mai spun? E confortabilă, robustă și ține la drum lung. Iar consumul e o surpriză realmente plăcută. Dacă nu-ți poți permite două mașini, una de oraș și una de aventură, ASX-ul e o combinație reușită la un preț acceptabil. Eu n-aș incadra
Ce i-a uimit pe brădeșteni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82462_a_83787]
-
bună înțelegere, cu forța. Nesimțitul apelează la serviciile eficiente ale câtorva dintre cei care se vor strânge îmbrăcați festiv la orele după-amiezii, spre a petrece sub geamurile și balcoanele locatarilor perplecși. Aceștia seamănă cu un comando specializat în incursiunile punitive. Robuști, tunși perie, asudați, cu niște tricouri negre mulându-li-se pe bicepși, ei se ocupă pe rând de fiecare mașină, împingând-o sau luând-o pe sus, de la caz la caz. În trei ceasuri locul arată ca în palmă. Autovehiculele
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
implicate: existență izolată și, într-un anume sens, "invizibilă", stări depresive și un tot mai accentuat sentiment al ratării. Cu atât mai greu de suportat, cu cât structura temperamentală și psihologică a lui Ion D. Sîrbu era a unui ins robust și vital, fără timidități și însingurări, căutând întâlnirea, schimbul de impresii și de opinii cu semenii. O mare dorință și o nevoie intensă de comunicare se observă imediat în paginile Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, scris pe durata unor simbolice
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
în ei ani de zile, în toată perioada comunismului. Chiar și în aceste timpuri, românii nu își achiziționează doar un singur autoturism pentru a-i transporta din punctul A în B, ci mai multe, mai mari, mai înalte și mai robuste, adevărate tancuri pe șosele. Ei, nu dețin doar o casă de locuit, ci mai multe: una în orașul natal, a doua la munte, a treia pe litoral și eventual a patra în zona mării Mediterane, pentru că este la modă să
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator, prezent ca un adagio sentimental în câteva obsesii-metafore: nașterea, ca început biologic; timpul, ca reper cosmic; pasărea („pasărea de gheață”), ca simbol al ființării, într-o carte reprezentativă pentru portofoliul literar
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
măgarul la vânătoare Regele animalelor și-a pus în cap într-o zi să vânătorească (de la giboyer, singurul poet francez din sec. 17 căruia-i place să mascheze verbele, n.n.), deoarece își serba ziua, vânatul unui rege nefiind vrăbiile, ci robuștii, falnicii mistreți, precum cerbii cei cumsecade, ori drăguțele de căprioare. Ca să reușească în treaba asta, leul recurse la măgar, cu răgetul său de Stentor (războinic grec ce răcnea cât cincizeci de inși, n.n.). Măgarul, așadar,'Nălțimii Sale făcu oficiul de
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]