575 matches
-
cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două camere - una de zece, cealaltă de șase rogojini - , un salon în stil chinezesc, un hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Te rog! De dragul lui Naoji. Victima aceea mică. Îți displace ideea? Chiar dacă da, fii bun și suportă-mi moftul. E singura toană a unei femei părăsite și uitate. Te rog, te implor, îndeplinește-mi rugămintea. Lui C.M. Cabotinul meu. O rogojină măsoară 1,80 x 0,90 cm. Fustă-pantalon purtată la ocazii. Zona Kyoto-Osaka-Nara. Renumită stațiune din Alpii Japonezi. Culegerea celor zece mii de file, prima antologie de poezie japoneză celebră și cea mai voluminoasă din literatura universală. Conține poeme compuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
slab și neputincios a prins curaj și s-a apropiat de el: ŤEi, a dat damblaua în tine. }i-au ieșit păcatele pe nas. Acum ia-ți patul tău și umblă, dacă ai curaj. Nu credința te-a pus pe rogojină, ci sifilisul! }i-ai râs de mine, ai aprins pădurea, mi-ai doborât gardul de la casă, mi-ai omorât câinii și mi-ai ascuns ursul crezând că astfel îmi vei știrbi autoritatea. Nu-ți face griji, aici, în Măgura, eu
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
fond, ci ca formă: mistificarea patologică (dubla personalitate, autocopia), mutații de caracter surprinse în aspectul lor mai mult grotesc decât misterios, dar cu tentă pirandelliană, simulând profunzimea marelui scriitor italian, poate mai aproape totuși de humorul benign al literaților americani. "Rogojina" (1945) de un naturalism care împrumută realității, fără nici un efort de disimulare formele literaturii; e o descriere dură, viguroasă a universului penitenciar, cu apreciabilă exactitate, surprinzând angrenajele și figurile lui". Iar acum, măcar câteva mărturii ale celor care l-au
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
nu am nevoie de nici o tutelă morală, nici la propriu, nici pe frontispiciul gazetei, cum a fost până acum cu poetul Ion Minulescu. Mircea Damian 10 mai, ^941 Iar ce a urmat poate fi lesne aflat din "Nota introductivă" la "Rogojina", ultima carte a lui Mircea Damian, apărută în 1945: "La data de 13 mai 1941, Nichifor Crainic, ministrul propagandei naționale, a suspendat ziarul meu "București", sub pretext că avea o atitudine democratică. I-am trimis atunci o telegramă de protest
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Și ca să nu stau degeaba, fiindcă la închisoare zilele sunt lungi, iar nopțile nesfârșite, am scris cartea de față. Cum o fi ieșit, nu știu, întrucât e scrisă pe furiș. Cititorul să hotărască..." Jilava-Văcărești 1942 Eliberat, și după ce a publicat "Rogojina", în 1945, autorul ei n-a mai avut parte decât de doi ani de viață, până când a fost răpus de un cancer la gât, la 48 de ani.
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Aida ieșise pe verandă. Mi-am ridicat ochii spre ea. N-am putut s-o văd. Casa părea moartă. Nu știu nici ce caut eu aici, m-am gândit. De ce mă vrea? Nu mai ploua și nisipul strălucea ca o rogojină fină, argintie. Lemnul prispei era așa de uzat că putea ceda oricând, îndoindu-se precum cartonul umezit de ploaie. Femeia râdea ca un pește. Wilson a zis că poveștile de dragoste se scriu înainte de a fi trăite. Așadar, a zis
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
aici cu mult timp în urmă. Nici un curent de aer nu a reușit până acum să risipească mirosul acesta persistent, greu, gros. Miros de transpirație, de boli vechi, de respirație, miros de picioare, de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
jos, ochii stinși, urmează cu o privire nostalgică mâna omului, o știe. El știe că măcelarul găsește o adevărată plăcere în exercitarea meseriei sale. Puțin mai încolo, retras sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe nimeni cumpărând ceva de la el. Sunt convins că am mai vazut fața acestui om în majoritatea coșmarurilor mele. Ce gânduri imbecile, ca iarba rea, pot să încolțească sub craniul ovoid, ras, sub turbanul care-l acoperă, dincolo de fruntea îngustă? Rogojina întinsă în fața bătrânului; vechiturile sale par să aibă o legătură secretă cu viața sa. M-am hotărât, de mai multe ori, să merg să-i vorbesc, să cumpăr ceva de la el, dar n-am îndrăznit niciodată. După doica mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de cărbune de lemn, de peste cinci tone. Scoțând afară cărbunele, au dat de zona camerei mortuare. Peste edificiul cu o lungime de șapte metri, lățime de cinci și o înălțime de trei erau așezate în patru straturi câteva zeci de rogojini. Deschizând sicriul, cercetătorii au rămas înmărmuriți văzând fața expresivă a femeii decedate acum două mii de ani. Corpul avea forma exterioară păstrată integral, fața cu trăsături vizibile, părul lucios, pielea umedă și mușchii elastici. Brațele se puteau mișca din articulații. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe o rogojină, ocupată să aranjeze flori și crengi de toamnă într-un vas. Avansând ca un somnabul, am ajuns fără să-mi dau seama lângă ea, ghemuită la picioarele mele și m-am oprit la timp ca să n-o calc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa încât, apariția lui Makiko în fața mea și atingerea doamnei Miyagi pe piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându-se de umerii mei m-a târât cu ea pe rogojină și, cu tresăriri iuți ale întregii ei ființe, și-a strecurat sexul ei umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat stătea imobilă. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a întins, să se facă mai comodă. Din nefericire, la picioarele ei era un șarpe, iar ea și-a lăsat călcâiul chiar pe capul lui. Șarpele a mușcat-o. Așa te alegi cu mușcăturile astea de șarpe. Oamenii dorm pe rogojină, iar șerpii ies la căldurică. Apoi se rostogolesc pe șarpe, iar șarpele dă să se apere. Au tratat-o cu ierburile lor. Mai totdeauna dezgroapă rădăcini sau cojesc copaci, dar nimic din leacurile lor nu poate tămădui o mușcătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul de la mal? Te uiți și nu-i vezi, nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina de sub picioare și se zgâiește la tine abisu’. Da’ se poate? Te uiți în ochii lor ca-n pălăria fără fund a sperietorii de ciori? „Ptiu, numa’ tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară când îs cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla este să aleagă pe altcineva. Dragostea care aduce pe lume copii și care ține o viață întreagă este mai presus de marimea penisurilor sau de valoarea perlelor. Cand se așeza pe rogojina din verandă colibei mentorului sau, Tapú Tetuanúi sfârșea aproape de fiecare dată prin a recunoaște înțelepciunea învățăturilor sale, urmându-i de cele mai multe ori sfaturile, însă când se știa, ca acum, atât de aproape de casă iubitei lui, încât aproape că-i simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din pulpa fructului arborelui de pâine. —Poftim! O să ai o noapte lungă și-o să trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el treaz, căci era fără îndoială una dintre nopțile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe linoleum, poate chiar pe culoar, venind să vadă dacă doarme. Ușa Însă nu se deschisese și nici nu văzuse fâșia subțire de lumină care Îl liniștea, ci s-a trezit În camera lui Din, răsucindu-se chinuit pe o rogojină de ratan Întinsă pe ciment. Din sforăise toată noaptea, excesul de adrenalină nu i se potolise decât pe la jumă tatea serii, când s-a prăbușit pe rogojină cu o pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ci s-a trezit În camera lui Din, răsucindu-se chinuit pe o rogojină de ratan Întinsă pe ciment. Din sforăise toată noaptea, excesul de adrenalină nu i se potolise decât pe la jumă tatea serii, când s-a prăbușit pe rogojină cu o pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe când era iarăși arătat cu degetul, Adam a observat că Din avea pleoapele grele, că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care se pleoștește pe neașteptate și Își Închide petalele tocmai În clipa când e mai impresionantă. Adam s-a pomenit dintr-odată singur, doar cu dure rea stăruitoare din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cele patru volume originale, cu 464, 528, 368 pagini, Editura Militară, 1987, 1988, 1989; Poeme, poezie modernă de Ai Qing, 144 pagini, Editura Univers, 1988; Trei cazuri uluitoare, roman polițist din secolul 17, 224 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1992; Rogojina de rugă a cărnii, roman din secolul 16, 256 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1996; Yi Jing, Cartea Schimbărilor, carte de filozofie și divinație, întocmită de Confucius, 2 volume, 880 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1997; reeditare într-o ediție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
portocalie, roșie, mâzgălea noaptea cu lumină, luna spăla cămăși de sfinți pe malul gârlei, cineva scapără chibrituri în cer: O să plouă. Mai bine ai trece, Dumnezeule, lumina prin sită decât printre gratii! Petru a adormit ca un prunc pe o rogojină uscată; luna, sub fereastră, împletea pănuși de păpușoi. Neliniștea este sora mai mică a morții, vine de mai multe ori: întâi, așa, ca de "bună ziua!", apoi ca de "ce mai faci?", mai târziu, când ți se pare că te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și se uită lung la cumnatul său. Zău?! Și ce-ai de gând, mă rog, să faci? Vrei cumva să te duci să protestezi cu pancarta agățată de gât, să faci greva foamei ca Mahatma Gandhi, să-ți pui o rogojină-n cap și să-i dai foc ori să-i întinzi lui Gheorghiu-Dej o jalbă-n proțap în balconul Comitetului Central?... Îți închipui că aici poate să cadă guvernul ca-n Italia, dacă faci asemenea scamatorii?... E-hei!... Te sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rămas fecior la plug, domnu Stelică, da-ți-o-n aia a mă-sii!... Adică de ce să nu-mi ridic și eu nivelul de trai acolo, ca tot omul?... De ce să râm pământul ca ăi bătrâni toată viața?... De ce să dorm eu pe rogojină cu bătături în palme și de ce să-mi moară copilașii de foame?... De ce, domn șef??... Nu sunt și eu om?.... Domnu Stelică!!... Domn șeeef!!... Aici îți dau dreptate, admise Stelian, oprindu-se câteva clipe din scris și măsurându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]