50 matches
-
Lunca între 1886-1915, se dăduse bine cu enoriașii care-i iertau slăbiciunile. Pe seama lui au circulat o seamă de vorbe, că adică se oprea prea desă la hanul lui Sterian și dacă nu se oprea el, se oprea iapa lui roibă, că se oprea și pe la alte porți pentru oarecari treburi necurate și altele, povestite de cei care l-au cunoscut, amplificate de urmași, cărora nu trebuie să li se acorde mai multă importanță decât necesită, însă „povestea” despre „îmblânzirea” hoților
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
negre peste alte ape/ Dar nimeni nu mai vine să-l adape./ Stă murgu'ntins și'n somnul lui adînc/ Tresare amintirea subt oblînc." (Calul). O figură din peisaj, tratată în registru jos-empatic, de El Zorab care-și plînge confratele roib purtat în război. E un fir de neadecvare presărat în aceste versuri, ale cuiva care ține mult mai mult de buna lume liniștită, de protocoalele firești, decît de legile marțiale. Nu are timpul și distanța, poetul luat prin surprindere, să
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
-o. Domnul Iohannis de jure și de facto va prelua toate atribuțiile președintelui prin statut până la un congress care alege un nou președinte". Întrebat dacă ar exista posibilitatea ca domnul Ludovic Orban sau domnul Călin Popescu Tăriceanu întors pe calul roib să preia conducerea partidului, Antonescu a declarat că președintele Senatului nu poate prelua șefia PNL, în primul rând că nu este membru de partid. "Domnul Tăriceanu nu are ce să preia decât vreo misiune de la domnul Ponta prin intermediul domnului Zgonea
Antonescu, despre ”Tăriceanu, primit în partid de Iohannis” by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30278_a_31603]
-
realizează în O alergare de cai (1840). Și "o bijuterie de precizie tehnică", adaugă Nicolae Manolescu. Spațiul și timpul respiră prin cuvânt, văzul și auzul se încântă de împlinire artistică: "Un frumos landau de Viena venea înhămat cu patru telegari roibi, Vezeteul în vechi costum rusesc, cu barba lungă îi mâna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă cu
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
mai mult decît întîmplările propriu-zise. Pentru a reuși descrierea unei trăsături în mers, așa cum o face autorul în O alergare de cai, era nevoie de un talent nativ de prozator: "Un frumos landau de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi costium rusesc, cu barba lungă, îi mîna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă cu
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
agrafă asemănătoare celei de la gât, fixând penele de struț care în bătaia vântului se mișcau unduitor. Era încălecat pe un armăsar negru al cărui harnașament din piele neagră era bătut mărunt cu ținte de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț încărcat cu liliac alb. M-am apropiat de un cal roib pe care călărețul l-a oprit cu greu. Am ridicat privirea. Dacă există cu adevărat dragoste la prima vedere, atunci pot spune că asta s-a întâmplat între noi. M-am simțit dintr-odată transportată pe alte tărâmuri, singură, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
câțiva ani să fie tipărite la Editura Minerva. M.C. Într-un sat, odatătc " Într‑un sat, odată" În amurgul unui început de toamnă, un călăreț cobora în trap liniștit spre sat, prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar calul roib a rămas în grajdul lui Petrache. L-au îngropat într-un colț de cimitir și a rămas ca părintele să puie pe cineva să facă o cruce și s-o așeze la căpătâiul mormântului. A trecut o săptămână, două, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mele n-am să uit mila măriei tale. Cu mâna sa șahzadè a ales și i-a dat naramza. Omar a primit-o din genunchi și a mâncat-o. Apoi s-a ridicat ca să se ducă să-și ia harmasarul roib. N-a mai ajuns calul pe care-l țineau paicii. A șovăit, a căzut în brânci, s-a zvârcolit, și în puține clipe a rămas pe spate, cu ochii morți boldiți spre cer. — Duceți harmasarul în grajd, a poruncit Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căruța noastră, am auzit strigând: ,,Sculați măi, că uite, calul e sub căruță’’. Când ne uităm noi, sub căruță era câinele, iar calul nicăieri. Ne-am uitat primprejur, am mai întrebat pe drumeț și dacă nu au văzut un cal roib liber și, neprimind răspuns pozitiv, am hotărât să ducem noi căruța la un ogor de-al nostru unde a doua zi urma să vină părinții la secerat de grâu. La hulube a intrat vărul meu Nicuț Manoliu (din Pașcani), și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
subțire, cum începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceeași săptămână, Păun se înfuria, pe dată, răstindu-se la el: "Măi, tu, de ce nu vă puneți și voi, măi?! Ce, ești invalid de picioarele de dinainte, măi? Căruța cu roți de cauciuc, pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cazan făcut de căldărarii nomazi și o țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în casa lui Țailic Trau, fostul proprietar al factoriei de olane roșii. Într-un rând, acolo îl găsi pe cumnatu-său, Iuga, cel cu mustățile roibe. Iuga gusta, strâmbându-se, din rachiul bălos, până când, rău-mirositorul și grețosul lichid îi deveni familiar. Bău și iar bău, până când, din străfundurile de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
câlți câlțos a se gudura gudurătură alivenci azimă (pînea dospită) a aiuri aiurea pască cozonac boabă *** acru a se acri acrișor a bolborosi bolboros clei a încleia beseclea chesea *** tablă gunoi glicor * (la ochi) 110 {EminescuOpXV 111} 2261 șoim, cal roib Circumscriere - parafrază 2262 flori albe de cireș - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui caise Umbra nucilor văduvă-i lumea de Dumnezeu zodii alți oameni, buni oameni 2265 Lene cu trebi 2269 Roman Priveliște politicească
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fabrică. Fa... Ileană, da ia spune tu lu’ bădia tău cum de ești mereu așa de frumoasă, fa? Ai vre-o dragoste ascunsă sau mănânci anume feluri de mâncare? Da de unde, bade! Păi, atunci -zise Morțun, descălecând de pe calul său roib, lăsându-l să pască iarbă verde sub privirile atente ale celor doi câini ai Ochenoaiei - de ce nu vii tu oleacă Încoace la mine că de când Îmi ești tu dragă de mi se scurg ochii după tine, de mă trec toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
loc nou de petrecere și de întâlnire. Pacienții își găseau un alt medic, mai bun, iar matroanele singure - amanți viguroși. Doar pentru Omar, clubul de călărie dogorea ca jăratecul pus sub tălpi. Se gândi să îl stingă, alegându-și un roib: pur și simplu, la grajduri, într-o dimineață apăru un client cu totul trăsnit. Voia să plătească un cal doar al lui, pe care să-nvețe să-l stăpânească. Începu călăria într-o dimineață de luni, cu un fel de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scrie Turnul lui But pe muntele Pion, istorie a unui strigoi care vine să-și ia logodnica spre a o aduce în galop pe muntele sfânt al Daciei: Luna luce - Butul fuge, Peste munte, prin hârtop, Vântul șuieră și muge, Roibul sare în galop, Ș-amu-i duce p-amîndoi, "Doamno, oare nu-i strigoi?" În Jijia, oamenii boierului Conde prind cu plasele în râu o zână care povestește că e o fecioară creștină din vremea năvălirilor barbare, al cărei schit a fost înghițit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
epocă se deschide și nuvela O alergare de cai, cu acțiunea la Chișinău, loc de împerechere a luxului cosmopolit cu mizeria tartară. Prezentarea eroilor e nu se poate mai cromatică: "Un frumos landou de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul în vechi costum rusesc, cu barba lungă, îi mâna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat." Intriga sentimentală cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zice că jucase toată noaptea trecută la 'Jockey' și pierduse mult și de atunci n-a mai avut pace nici somn. Astea le povestește însuși amicul nostru comun, Guvidi.139 În dialogul care consfințește schimbul inegal între perechea de cai roibi și moșia de la Moara-de-piatră, dialog reprodus după spusele naivului încornorat, detaliile legate de emotivitate și gestică, străine de corpul textului transpus, precum și punctele de suspensie inserate în momente cheie, sunt în măsură să avertizeze, ca o clipire din ochi poznașă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colaborare cu O. Manițiu), București, 1955. Traduceri: Howard Fast, Calvarul lui Sacco și Vanzetti, București, 1954, Cina cea de taină, București, 1956; Charlotte Brontë, Jane Eyre, București, 1956 (în colaborare cu Paul B. Marian), Shirley, București, 1974; John Steinbeck, Căluțul roib, București, 1957, Fructele mâniei, pref. trad., București, 1963, Pășunile raiului, București, 1975; Jack London, Martin Eden, București, 1958, Călcâiul de fier, pref. trad., București, 1960; Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele, București, 1965, Fiesta, București, 1968; Erskine Caldwell, Jenny, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]