3,990 matches
-
gol de parc-ar fi văzut ceva. Ca și cum era nevoit să scrie ceva în văzduh, să dezlege o enigmă. Băieții de la cafeneaua Rubi erau cu toții de aceeași părere. Pe când cu Rolo n-a fost așa, i-a cedat brusc inima, Rolo era un băiat singur și așezat, cu bani și un Chevrolet cupeu, așa încât puțini îi fuseseră aproape în ultima lui perioadă. De prin vestibuluri zgomotele se aud atât de tare, vecina din casa cu etaje susținu zile întregi că plânsetul
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
un băiat singur și așezat, cu bani și un Chevrolet cupeu, așa încât puțini îi fuseseră aproape în ultima lui perioadă. De prin vestibuluri zgomotele se aud atât de tare, vecina din casa cu etaje susținu zile întregi că plânsetul lui Rolo fusese ca un urlet înăbușit, un țipăt printre mâinile care vor să-l sugrume și-l rup în bucăți. Și aproape imediat izbitura cumplită a capului de scară, fuga Deliei strigând în gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
paralele față de atacul vecinilor. Niciodată n-a întrebat-o pe Delia, aștepta vag ceva de la ea. Uneori credea că Delia știa probabil întocmai ce se bârfea. Chiar și soții Mañara păreau ciudați, cu felul lor de a-i pomeni pe Rolo și pe Héctor cu blândețe, de parc-ar fi fost plecați într-o călătorie. Delia tăcea, ocrotită de înțelegerea aceasta prevăzătoare și fără rezerve. Când Mario li s-a alăturat, discret ca și ei, toți trei au acoperit-o pe
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
dar e delicios”, spuse o dată sau de două ori. Delia, care vorbea puțin când era mulțumită, declară: „L-am făcut pentru tine”. Soții Mañara o priveau dornici parcă să-i afle rețeta, alchimia minuțioasă a cincisprezece zile de lucru. Lui Rolo îi plăcuseră lichiorurile Deliei. Mario aflase acest lucru din câteva cuvinte spuse în treacăt de Mañara când Delia nu era de față. „Ea i-a pregătit tot felul de băuturi. Dar Rolo se temea din cauza inimii. Alcoolul face rău la
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
alchimia minuțioasă a cincisprezece zile de lucru. Lui Rolo îi plăcuseră lichiorurile Deliei. Mario aflase acest lucru din câteva cuvinte spuse în treacăt de Mañara când Delia nu era de față. „Ea i-a pregătit tot felul de băuturi. Dar Rolo se temea din cauza inimii. Alcoolul face rău la inimă”. Să ai un logodnic atât de șubred! Mario înțelegea acum eliberarea ce se oglindea în gesturile Deliei, în felul ei de a cânta la pian. A fost pe punctul să-i
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a dublei morți. Rolo, mă rog, să zicem; Héctor însă era culmea, crăpătura care distruge o oglindă. Din imaginea Deliei rămâneau maniile delicate, mânuirea esențelor și supunerea animalelor, contactul ei cu lucruri simple și tainice, apropierea fluturilor și pisicilor, aura răsuflării ei pe jumătate
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
seara aceea bomboanele aveau gust de moca și un iz straniu, sărat (în străfundurile aromei), ca și cum savoarea se sfârșea ascunzând o lacrimă; era o prostie să te gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi vărsate în vestibul, în noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
început. Încă atât de aproape de cele întâmplate, de treapta scării și de podul din port, cu poze de-ale lui Héctor ivindu-se dintr-o dată printre perechile de ciorapi sau jupoane de vară. Și o floare presată - de la priveghiul lui Rolo - prinsă pe o ilustrație pe dosul ușii dulapului. Înainte de a pleca a cerut-o în căsătorie pentru la toamnă. Delia n-a spus nimic, s-a apucat să privească pardoseala căutând parcă o furnică în salon. Nu vorbiseră niciodată de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la strada pustie pe unde odinioară în nopți ca aceasta se pierdeau Rolo și Héctor. Razele lunii se întindeau deja pe jos, la picioarele Deliei, și în farfuria de alpaca pe care o ținea în mână ca pe o altă lună micuță. Nu voise să-l roage pe Mario să guste de față
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia își duse mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de zvârcoliri, dar el voia numai s-o facă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
alunece până pe canapea, scuturată de convulsii și neagră la față dar vie. Îi auzea pe soții Mañara gâfâind, îi făcură milă pentru atâtea lucruri, pentru Delia însăși, pentru faptul că li-o lăsa încă o dată vie. Întocmai ca Héctor și Rolo pleca și li-o lăsa. I-a fost tare milă de soții Mañara care stătuseră acolo ghemuiți tot sperând ca el în sfârșit cineva - s-o facă să amuțească pe Delia care plângea, să facă să înceteze în sfârșit plânsetul
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
-i mări misterul,/ Cînd cade jos,/ O să umflăm cu țeava mărul/ Cel unsuros.// Apoi vom scărpina copacii/ Să crească blînd./ Preapofticioși, ugerul vacii/ Vom lua mulgînd.// Și astfel, spre-a ne trece veacul,/ Din tată-n fiu/ Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți să povestiți întîlnirea?” întreb calm, aruncînd o privire furișă spre rolele reportofonului. Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și s-a dus și i-a vorbit. Da, telefon direct Lui, nu prin intermediari, da, și i-a vorbit pe larg despre
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
indoor & outdoor precum a fost petrecerea J&B Start a Party Here de anul trecut. Mai nou umblă zvonul că se redeschite Qvinta, un local cu care am crescut atâția ani, locul unde se întâlneau toți puștanii cu biciclete și role de pe Bd. Ștefan cel Mare, măi pe scurt o pot numi locație de socializare a acelor vremuri. Acum câteva zile am văzut că se lucra intens și unii zic că ieri ar fi fost un privat party așa de încălzire
Baruri / Cafenele [Corola-blog/BlogPost/94581_a_95873]
-
în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă, căldura lui vrea să urce până la ultimul etaj; prea multe vrea bărbatul ăsta timid în această nouă apocalipsă; deasupra lui nu mai e nimeni, spune cartierul roșu pe role, deasupra lui e cineva, totuși, spun mormintele cartierului; el se chinuiește să deseneze metafore atât de precise pe zidul cenușiu al facultății de filologie, cu trupul său înfierbântat, care să explodeze, asemenea grenadelor, în mintea studentelor din primul an; a
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
bagă-n așternuturi și așteaptă Să-i crească Îngerul la creștet, să-i îngîne, Lin mîngîindu-i ochii-nchiși, o rugăciune Cu fluturi, nasturi, și c-o rouă înțeleaptă, Și cu feliile de pîine unse cu magiun, Și cu susan în rolă, cu halviță Prelinsă, descleiată în șuvițe Sub perna lui, cu zahăr candel, bun De supt în întuneric; oh, nu-l ceartă Mama lui mare, caldă,-aromitoare Care-i adoarme-alături, a iertare, Cum un tufiș ce-n frunze fructe poartă Și
Arunci o minge-n brațele unui copil… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6117_a_7442]
-
Mă uit la clepsidra în care nisipul A rămas suspendat, Refuzând să mai curgă. E ca într-un vis: Nimic nu se mișcă. Mă uit în oglindă: Nimic nu se schimbă. Visul opririi Din drumul spre moarte Seamănă morții. pe role Ei trec pe role Cu căștile bubuind la urechi, Cu ochii fixați pe monitoare, Fără să observe frunzele care cad, Păsările care pleacă, Ei trec pe role Si peste ei trec rulând anotimpurile Vieților lor Si anii, și veacurile, Fără ca
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
în care nisipul A rămas suspendat, Refuzând să mai curgă. E ca într-un vis: Nimic nu se mișcă. Mă uit în oglindă: Nimic nu se schimbă. Visul opririi Din drumul spre moarte Seamănă morții. pe role Ei trec pe role Cu căștile bubuind la urechi, Cu ochii fixați pe monitoare, Fără să observe frunzele care cad, Păsările care pleacă, Ei trec pe role Si peste ei trec rulând anotimpurile Vieților lor Si anii, și veacurile, Fără ca ei să înțeleagă despre
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
Nimic nu se schimbă. Visul opririi Din drumul spre moarte Seamănă morții. pe role Ei trec pe role Cu căștile bubuind la urechi, Cu ochii fixați pe monitoare, Fără să observe frunzele care cad, Păsările care pleacă, Ei trec pe role Si peste ei trec rulând anotimpurile Vieților lor Si anii, și veacurile, Fără ca ei să înțeleagă despre ce este vorba. Ei trec pe role Printre umbre ale realității Despre care cred că există Si printre personaje care li se par
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
ochii fixați pe monitoare, Fără să observe frunzele care cad, Păsările care pleacă, Ei trec pe role Si peste ei trec rulând anotimpurile Vieților lor Si anii, și veacurile, Fără ca ei să înțeleagă despre ce este vorba. Ei trec pe role Printre umbre ale realității Despre care cred că există Si printre personaje care li se par oameni, Mecanisme Create de alte mecanisme După chipul și asemănarea acestora, În timp ce Dumnezeu Coboară printre ei Si învață să meargă pe role Ca să îi
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
trec pe role Printre umbre ale realității Despre care cred că există Si printre personaje care li se par oameni, Mecanisme Create de alte mecanisme După chipul și asemănarea acestora, În timp ce Dumnezeu Coboară printre ei Si învață să meargă pe role Ca să îi poată salva. bunavestire Încă nu eram, Numai tu știai că voi fi. Si totuși ai fixat Bunăvestirea Fără să mă întrebi. Sau, poate, n-ai fost nici tu întrebată? Ai fost și tu pusă În fața faptului împlinit? La
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
citit-o? Nu, probabil că nu. Sau să-l dai înapoi ca pe limbile ceasului ori ca pe ciutura din care ai turnat apa în găleată și o lași să se-ntoarcă în fântână, coborând ușor lanțul, ori ca pe rola de film când fericitul operator de la cinematograful "arta" din calafat (nu-i mai țin minte numele) învârte invers manivela? Mai degrabă, mai degrabă astfel. Și ce obții dacă dai timpu-napoi? Ei, o mulțime de lucruri: de exemplu, te deplasezi cu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
iar dinspre est, de otomani? MN: Românul rescrie istoria? VZ: Nu o rescrie, ci arată, pe de-o parte, că lumea în care trăim nu a fost neapărat destinată să devină ceea ce e, ca un fir, o papiota sau o rola de film care se desfășoară încet, fără enormități și accidente. De pildă: inocentul papă Inocențiu al XI-lea se pare (arhiva ne-o atestă!) că a sustinut "Glorioasa revoluție" din Anglia. Culmea creștinătății catolice (singură creștinătate posibilă, pe atunci) i-
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
paharului, pentru vizionarea căreia ai nevoie de o doză foarte crescută de autoironie - asta ca să te simți bine! Și mai mult decât un film despre viața și cariera lui Harvey Peacker, așa cum ar fi riscat să sfârșească în cutiile pentru role de film, American Splendor este un film viu despre viața adevărată, nudă, grea, nenorocită, și cu toate acestea minunată! Și te bucuri să le găsești (non-)eroilor principali o chelie, sau o burtă, sau o pereche de ochelari imposibil de
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
45, 1994, 1-38, 213-244; L. Thurén, John Chrysostom as a Rhetorical Critic: The Hermeneutics of an Early Father, Biblical Interpretation, 9, 2001, 180-218. footnote> ș.a.), a discursului ca mijloc de propagandă<footnote M. Whitby (ed.), The Propaganda of Power. The Role of Panegyric in Late Antiquity, Leiden-Boston Köln, 1998; N. Lenski, A. Cain (eds.), The Power of Religion in Late Antiquity, Ashgate, 2009. footnote> etc. Mai puțin studiată a fost atitudinea scriitorilor creștini față de arta oratorică pagână. De aceea, în cele
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]