304 matches
-
ar prinde bine oareșce cursuri de canto. De astă ar fi trebuit să se ocupe trepădușii teveriști. Dacă le-ar fi păsat măcar puțin. Aiurea...Știți ce? Cred că mai bine vorbeam despre Criști Mungiu, Cosmina Stratan și Cristina Flutur. Românașii ăștia au avut tupeul să ia două dintre premiile de la Cannes. Cu alte cuvinte au mai alinat câte ceva din amărăciunile săptămânii ce tocmai a trecut. Da’ să vezi drăcie. Se găsesc unii care să le minimalizeze succesul. Poate de teama
Auuu!!! Bubaaa! [Corola-blog/BlogPost/97277_a_98569]
-
nu este numai atributul restaurantelor care se respectă ci o necesitate. Câte gospodine țin seamă de această regulă când pun masa? Și totuși, nici măcar în România oamenii nu mai duc dumicatele cu mâna la gură. Organizarea locului de muncă! Ce românaș nu șie cum să-și țină dalta și barosul când își repară mașina sau ceasul de mână? Neamțul folosește penseta și pensulița de praf complet necunoscute meseriașilor de pe la noi. Dar nu acestea sunt elementele principale ale organizării locului de muncă
O SUPĂ BUNĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383769_a_385098]
-
la Serviciul de ascultare s-ar fi auzit rostită de cucoana bătrână formula aceasta enigmatică (căci ce putea să însemne HAMU' dacă nu diviziile de cavalerie sau PRAȘTIA, dacă nu rachetele sol-aer!...)... deci alarmă absolută... Atunci, noroc că angajaseră un românaș, filolog la Universitatea din București, care le-ar fi strigat: Stați!... că e invers... formula în română înseamnă când te temi de ceva... nu, nu-i un semnal distructiv, fiți liniștiți, e un țipăt de desnădejde... când apar niște scumpiri
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
Spiru Haret, urâta comparație cu jocurile priramidale - și despre acestea, de altminteri, se trece cu vederea câte bucurii au adus, destulă vreme, în multe, multe case. Cu trei sute de mii de diplome de absolvire pe brațe, trei sute de mii de românași recapătă poftă de viață, iar într-un număr rezonabil de ani, unul din doi români va fi în posesia Diplomei. Europa ne va invidia, va găsi locuri de îngrijitoare de vârstnici pentru licențiatele noastre, de săpători, cărători de saci, pentru
Dai un ban… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7076_a_8401]
-
ani școlari nu puneam la îndoială că, ori de câte ori vitejii noștri oșteni, conduși de voievozi de legendară bravură, înfruntau câte douăzeci de turci la unul, biruința era asigurată, situația schimbându-se, dramatic, când proporția creștea la douăzeci și unu de turci la unu. Românașii învingeau fiindcă se nășteau pui de lei, îi aruncau pe osmanlâi în Dunăre fiindcă aveau șapte vieți în pieptul de aramă, ai noștri ca brazii puneau pe fugă goți, huni, tătari. Trăiam, ca vrednic străjer, - străjeria, o formație școlară a
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
și ponderate. Noaptea, însă, se petreceau minunile - se deschidea Sesamul. Eram cazați în dormitoarele unui internat aflat în vacanță. Cele două Lorelei, lipsite de orice complex sau urmă de „respectabilitate”, se băgau, pur și simplu, în paturile ziariștilor români. Și românașii noștri, ospitalieri și îndatoritori din fire, nu aveau nici o obiecție, ba chiar se arătau la înălțime. Toți în afară de soțul meu, bietul, care venise cu marfa de acasă. Nu știu exact cum se făcea matematic împărțirea a două paie blonde la
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
vedeau cu ochii, pe vremea bejeniilor și năvălirilor, când pericolul nici nu se mai știa de unde venea,... că dacă ar fi venit regulat numai dintr-o parte, cu totul alta ar fi fost situațiunea; așa că, această culme a istețimii la românașii noștri, era să înhame bisericuța lor de lemn la două capete,... ca la două chinte roiale... și s-o șteargă la iuțeală în partea cuvenită, salvând cu cele sfinte și mălaiul, făina, ori sarea, ce mai aveau ei pe-acolo
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
pentru un om ceva mai nevoiaș, contează. De exemplu, un milion și ceva de yeni te surprinde, dar suma nu face mai mult de unsprezece mii de euro, bani europeni... Măcar de mi i-ar lăsa mie, - parcă aud un românaș de-al nostru, în ziua noastră de azi... Ei, dar nostimada e că cetățenii... japonezii, adică, primindu-i, îi și duc imediat la Poliție. Și nu-i vorba de un caz, două, ci de zeci, chiar sute de cazuri de
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
dar balconul sau musafirii, etc. - Pe toate le ar fi interpretat după anumite jaloane și poate ar fi zis că e de rău. Mai visase așa, ceva înfiorător, și nu pățise nici ea nici Epa nimic rău. Când fuseseră încercuiți românașii noștri la Stalingrad și mai apoi când plecaseră în surghiun, Karin nu visase nimic dubios. Ar fi trebuit însă, să viseze. Nu visase dar, chiar dacă visase, nici nu-și mai amintea ce. Doamna General deschise fereastra, ca să poată vedea întreaga
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
televizor mesaje simple și puternice: Geoană și Dragomir au un trecut comun, au păzit porcii împreună, au spart ceapa în patru în Boeing, au împletit diplomația cu bișnița pe la Bruxelles sau Washington, diplomatul și barbugiul fiind, la urma urmei, doi românași de-ai noștri. Mai mult, „nea” este prescurtarea lui „nenea”. Cel mai tânăr, mai presupus a fi lipsit de experiență, îi spune cotoșmanului matur „nene” - raportul este ca de la discipol la maestru. Ce o fi învățat Geoană de la „nea Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
regulă, baby“... - Ești tare, zise Ștefan cel Mare, da’ și eu... eram odată în toiul luptei când am văzut că ai noștri cam pierdeau, așa că m-am gândit să-i pun pe turci pe urmele mele, să-și mai tragă românașii mei răsuflarea. Am urcat pe un munte. Turcii, cum m-au văzut, au luat-o după mine. Erau vreo treizeci de mii. Eu pe cal, tâgâdâm-tâgâdâm, până n-a mai putut calul și a leșinat. Am pornit pe jos înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cameră, ia-ți ceva hârtie de scris, „Condeiul cu scriere continuă” și vino pe la mine, să ieșim puțin la aer Înainte de „apocalipsă” - l-a sfătuit profesorul zâmbind. ― Ce e acela „Condei cu scriere continuă”? - a Întrebat Gruia. ― E opera unui românaș genial. În termeni uzuali, obiectul se cheamă stilou. Numele inventatorului este Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
individului dovedește că e un familiar al clasicilor, că-l preocupă valorile sigure, că frecventează doar "vârfurile" și că, în general, nu se lasă dus cu preșul de celebritățile de-un sezon sau de modelele "importate" pentru a strica mintea românașului. În același timp, omul e prudent: nu se aventurează dincolo de Filimon și Asachi, iar "inovația" e reprezentată, în cel mai bun caz, de neotradiționalismul unui Adrian Maniu și de cumințenia de mormânt a vreunui Calistrat Hogaș. Știind toate acestea, nu
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
termoviziune, pentru aia 20-30 de uzbeci care trec Prutul înot pe an, ... erau de ajuns câțiva ciobănești germani bine antrenați - simt aia omul de la 2 kilometri, nici mama termoviziunii nu se compară cu un german shepherd dog. Ăă, trebuia că românașul să cumpere aceste produse ale celor care acum ne zic <bine că le-ați luat fraierilor, dar noi va pupam din mers>..",mai scrie în stilul său caracteristic Urban. "Schengen = miza zero pentru cetățenii români, miza maximă pentru companii (fără
Urban: Neprimirea în Schengen e o "măgărie"; "NUE Europa. Go U.S!" () [Corola-journal/Journalistic/47474_a_48799]
-
instituționalizate” pentru simplul fapt că iese din tipare, din orizonturi de așteptare, calcule editoriale etc. Primul pariu câștigat: citindu-l, nu ai zice nici că este scris de un tânăr de 23 de ai, nici că tânărul acesta e un românaș de-al nostru. Al doilea pariu câștigat: are un stil al lui, nebunesc, ciudat, fancy-fantasy, lejer-parodic, absurdaiurea, ar putea fi vorba despre un nou avangardism, eclectic, „internațional”, care se amuză pe seama literaturii și fantasmelor înțepenite ale culturii media contemporane. Pe
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
o vizită în SUA, și iată că zona aceasta este de nișă, este o gaură. Domnul președinte simte cu instinctul său infailibil că trebuie să se înfigă. Să mai ia niște voturi de la cei care vor rezista întotdeauna pe aici, românașii urâtori de bozgori. Sunt o categorie, indiferent de ce se întâmplă, ei au fixația asta și sunt mulți la voturi. Ăsta este tot calculul domnului Băsescu. Dănsul mai are o idee pe care o mai aplică, și anume aceea că orice
CTP: Băsescu mai vrea niște voturi de la românașii urâtori de bozgori by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35916_a_37241]
-
să sădească un codru. Când, pe câmp de zăpadă, tot în Moldova, un pașă rău inspirat a sfidat iarna, aceasta i-a transformat într-o singură noapte ceata de prădători în soldăței de sticlă! Și cum să nu fi îndrăgit românașul nostru natura ce-l răsfăța cu renăscătoare primăveri, rodnice veri, luminoase toamne, nămețoase ierni de străbătut cu sania, cum să nu fi sorbit dulcele tors al orelor către amurg, la finele zilei de muncă, începută înaintea zorilor. Se știa doar
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
cu expresii uzuale, destinat să facă posibilă comunicarea personalului medical cu răniții români. Spre a le aduce mângâiere, organiză o serie de șezători, ,tăinuiri și taifasuri, care mi-au adus mie atâta plăcere și, după cum am văzut, și celor patru românași". După război, în 1920, marele filoromân Jan Urban Jarnik a înființat la Praga Societatea ceho-română. Aceeași afecțiune și același devotament în a-i îngriji pe răniții români internați la Mănăstirea Strahov, unde era superior încă din 1906, l-a dovedit
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
a realiza împreună un film Eliade, în mai multe episoade, solicitat de televiziunea germană. În cele cinci ore de realizare a peliculei cei doi vizitatori îi fac o puternică impresie. „Îi telefonez lui Christinel să-i confirm seriozitatea germano-americană a românașilor noștri” (p. 141). Și eu aveam o părere similară. Cu câteva luni în urmă fuseseră oaspeții mei. Le-am vorbit despre întâlnirile mele cu Eliade, punându-le la dispoziție fotografii, corespondență și manuscrise din arhiva mea. Demersul celor doi mi-
Din nou despre Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/13239_a_14564]
-
dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea o pereche de ochi fioroși de sub turbanul căzut pe-o parte și-și mișca amarnic iataganul uriaș, înaintând spre puiul de românaș, gata să-i reteze viața. Amenințatul n-apucă să clipească a spaimă, că și văzu cum un arnăut sărise de pe cal, făcându-se pavăză lui. Îmbrâncindu-l, îl feri din calea turcului pe copil, primind în plin piept tăișul curb
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
MIORIȚEI Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne e furată glia, Împrăștiat e neamul, Azi stinsă e făclia, La pământ n-e hramul... Politica ne minte Că redresat e statul, Dar românașul simte Că el e afectatul! S-a demolat o țară Vândută la fier vechi De lifta cea avară Netrasă de urechi... Ne e furată glia Bucată cu bucată, Pierdută-i bătălia Și țara-nsângerată... Deșteaptă-te române O dogmă a
CÂNTEC DE JALE AL MIORIŢEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382916_a_384245]
-
numeroasă după 1989, nu are nici un Institut Cultural Român, nu avem un club, o casă românească... nimic! Suntem uitați de țară mamă! Mulți oficiali de-acasă vin, văd, se manifestă turistic, adică se plimbă... dar nu fac nimic pentru bieții românași de la Antipozi! Nimic-nimic-nimic! Așa că ducem lipsă de evenimente naționale și culturale. De curând am organizat pe forțe proprii, împreună cu alți trei scriitori români stabiliți la Sydeny, un eveniment cultural, un spectacol de poezie și muzică. Consider că a fost încununat
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
v-ați afla nu uitați minunatele versuri ale poetului George Sion: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce-o vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim.// Saltă inima-n plăcere/ Când o ascultăm,/ Și pe buze-aduce miere/ Când o cuvântam.// Românașul o iubește/ Ca sufletul său,/ Vorbiți, scrieți românește,/ Pentru Dumnezeu!//. ———————————————————————- GEORGE ROCA - SCURTĂ BIOGRAFIE ROCA George, născut la 14 iulie 1946, la Huedin-Cluj, România. Stabilit în Australia, la Sydney. Studii: Facultatea de filologie - secția Limba și Literatura Română. Scriitor, poet
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
fețele, toate într-o “ordine perfectă”, dirijată de fluierul “domnului” Dode. Nu se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul de “luptător-erou” al puilor de românași. Cei din clasa a doua, fiind mai voinici, reușiseră să cucerească “reduta” noastră de pe hol și se urcaseră pe băncile din “linia a doua”. De acolo ne loveau în cap cu geacurile, de ne-au băgat sub bănci. Dar luptătorii
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Ochii sufletului, toamna”, semnat de scriitorul George Smarandache. Este uluitor câtă bucurie poate aduce în inima unui om un astfel de moment. Chipuri senine, veselie, amintiri și voie bună, aceasta a fost atmosferă ce s-a creat după spectacol. Fiecare românaș prezent acolo era dornic să povestească cu patos și nostalgie despre meleagurile natale, despre părinți și strămoși, despre satul, sau curtea de la țară... Făcea această cu toata ființă să, refulând parcă din interior un dor de mult stăpânit pe care
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]