53 matches
-
de ani de la moarte) la Academia Română. în 1927 intră în corespondență cu Jean Boutičre, care-i cerea informații și material bibliografic pentru teza lui de doctorat Viața și opera lui Ion Creangă, sub conducerea lui Mario Roques, reputatul romanist și românist. Mult mai târziu, același lucru îl va face și Vladimir Streinu, care-l va și vizita la Piatra Neamț. Pe alte subiecte, îl solicită și-i cercetează biblioteca A. Gorovei, Gh. Ungureanu, Adrian Fochi, Virgil Cândea ș. a. Retras la poalele Ceahlăului
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
și scoasă de Muzeul Limbii Române între 1920 și 1948; textele sunt în limba germană, în engleză sau franceză. Revista e structurată pe următoarele secțiuni: istorie, arheologie, limbă, etnografie și folclor, literatură. Colaboratorii sunt reputați specialiști din țară, ca și româniști din afara granițelor țării. Unele numere sunt tematice. În sumarul revistei pot fi întâlnite articole și studii precum Fondul latin în folclorul românesc (D. Popa, 1/1973), Motivul mării la Lucian Blaga (Mihai Zamfir, 3/1975), Tema ruinelor la primii poeți
DACOROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286651_a_287980]
-
, Jan Urban (25.V.1848, Potstýn, Cehia - 12.I.1923, Praga), românist ceh. După studii de filologie romanică urmate la Viena și Paris (1870-1875), a lucrat ca profesor la Univesitatea „Carol” din Praga (1882-1919), înființând în cadrul Catedrei de romanistică un seminar pentru cercetarea limbii și literaturii române. A fost membru corespondent (1879
JARNÍK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
limba română, socotind-o „atât de vie, atât de plină de viață, atât de mlădioasă și expresivă”. O descoperă citind colecția de poezii populare alcătuită de Vasile Alecsandri, povestirile lui Ion Creangă și basmele lui Petre Ispirescu. Se distinge între româniști tocmai prin foarte buna cunoaștere a graiurilor populare, ceea ce îi înlesnește și editarea unei ample colecții de lirică populară, Doine și strigături din Ardeal (1885), realizată în colaborare cu Andrei Bârseanu. Pe lângă participarea la selecția și clasificarea pieselor folclorice, culese
JARNÍK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
, Klaus (5.VII.1930, Mülheim an der Ruhr, Germania), românist german. După studii universitare, urmate, între anii 1950 și 1955, la Köln, Freiburg și Pisa, și axate pe limbi romanice, filologie clasică și istorie, H., discipol al romanistului Hugo Friedrich, și-a susținut în anul 1955, la Freiburg, teza de
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
postfață Florin Manolescu, București, 1996; Limbă și politică în Republica Moldova, Chișinău, 1998; Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane (în colaborare cu Ov. S. Crohmălniceanu), București, 2000. Repere bibliografice: Marcea, Varietăți, 340-342; Dan Milcu, Un eminent romanist și românist, L, 1991, 13; Victor Durnea, Profesorul Klaus Heitmann și Basarabia, CRC, 1992, 4; Paul Cornea, Un mare romanist, un remarcabil „românist”, RL, 1992, 6; Iordan Datcu, Un temeinic studiu despre Richard Kunisch, REF, 1992, 6; Grete Tartler, „Românii, popor de
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
în colaborare cu Ov. S. Crohmălniceanu), București, 2000. Repere bibliografice: Marcea, Varietăți, 340-342; Dan Milcu, Un eminent romanist și românist, L, 1991, 13; Victor Durnea, Profesorul Klaus Heitmann și Basarabia, CRC, 1992, 4; Paul Cornea, Un mare romanist, un remarcabil „românist”, RL, 1992, 6; Iordan Datcu, Un temeinic studiu despre Richard Kunisch, REF, 1992, 6; Grete Tartler, „Românii, popor de viitor”, RL, 1995, 41; Alexandru George, Între două popoare, LCF, 1996, 13; Daniel Cristea-Enache, O monografie „nemțească”, ALA, 2000, 589; Ștefan
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
, Zdzislaw (4.XII.1952, Șwiebodzin, Polonia), românist polonez. Este fiul lui Leon și al Janinei Hryhorowicz. A absolvit Institutul de Filologie Romanică (1976) și Institutul de Filologie Polonă (1984) la Universitatea din Poznan. Debutează publicistic în revista „Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
Românești", îl refuzase din start, căci fiind vorba de Ionesco, nu putea trece peste faptul că dramaturgul parizian "ne cam înjură", adică pe Ceaușescu și ai lui. Cartea va apărea abia în 1989, în limba franceză, la Heidelberg, grație providențialului românist Klaus Heitmann. În anii '70 - '80, Gelu Ionescu continuă să-și întâlnească prietenii și tovarășii de idei, circulând între Matei Călinescu, doctorul Ion Vianu (anchetat de securitate), vulnerabilul Ion Negoițescu (scutit de procesul de moravuri în schimbul unei adeziuni "patriotice", sinonime
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
președintele USR, G. Macovescu. Hărțuielile au luat sfârșit doar când profesorii de semiotică D'Arco Silvio Avalle și Cesare Segre s-au adresat direct lui Ceaușescu. Reputația de specialist în semiotică și-a câștigat-o printre specialiști, scriitori, profesori și româniști reputați, ce n-au ezitat să-l omologheze ca atare. Este vorba de Umberto Eco, Gianni Vattimo, Luigi Pareyson, Claudio Magris, Maria Corti, Edoardo Sanguineti, Marco Cugno, Roberto Scagno ș.a. Romanul "Il diario di Dracula", prefațat de Cesare Segre și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
În anul 2000 a apărut, dacă nu ne înșelăm, la Editura Rizzoli, un substanțial volum de proză eminesciană, "La mia ombra e altri racconti", cu un eseu de Mircea Eliade, coordonat și prefațat de Marin Mincu, traducerea aparținând unor prestigioși româniști italieni. Revenind la cele cinci texte recitite de noi în italiană, datorită poate și traducerii lor fără cusur, ne-am dat seama nu numai de rezonanța experiențelor intelectuale ale junelui Eminescu în fragmentele sale fantastico-filosofice, ci și de ancora aruncată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
receptarea find bilunivocă, ca să zicem așa. Astfel, în afara eseului Geniul morții. Eminescu între romantism și decadentism de Sauro Albisani, cititorul italian și, în egală măsură, cel român au privilegiul să parcurgă judecăți de valoare și proiecții comparatiste semnate de critici, româniști și poeți de talia lui Mario Luzi, Piero Bigongiari, Gian Paolo Caprettini, Paolo Fabrizio Iacuzzi. Nu mai puțin prestigioase se dovedesc contribuțiile românilor Marin Mincu, Constantin Noica (Luceafărul și modelul ființei, fragment tradus exemplar de Givanni Rotiroti), Edgar Papu etc.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
faptului că limba sa maternă este italiana, prin al său Lucifero, se dovedește depășit și copleșit de aventura asumată, în ciuda performanțelor atinse în cele câteva texte poetice mai sus amintite. Adevărul e că, riscând să ne despărțim de convingerile unor româniști tip Bruno Mazzoni sau Marco Cugno, mai ales în cazul lui Eminescu, traducătorul sau interpretul trebuie să cunoască la nivel de nuanță în primul rând limba nativă a poetului, id est limbajul poetic original, inimitabil și plin de capcane Angelo
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
asigura acest caracter: și a și i sunt litere latine; și î și î sunt litere românești pe temeiul alfabetului latin. Așa cum era firesc, Academia Română s-a adresat în anii 1991-1992 deopotrivă lingviștilor români și unor renumiți lingviști străini - romaniști, româniști etc., în legătură cu Proiectul de reformă ortografică. Dar, cum răspunsurile nu au fost cele dorite, au fost tratate cu aceeași aroganță opiniile, și ale unora, și ale celorlalți. „Academia Română - scrie savantul suedez AlfLombard în articolul Despre folosirea literelor î și î
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
revine în România, universitarul Sumiya Haruya, eseist, istoric și critic literar, traducător hărăzit din limba noastră, ne aduce câte o veste nouă privind activitatea lui de neobosit românist. Căci Sumiya Haruya nu este doar un mare traducător, ci și un românist de întâia mărime. Așa a fost, anul acesta, atât cu ocazia vizitelor sale la noi, cât și cu a noastră ( a poetei Adela Popescu și a mea) în Japonia. Deocamdată, câteva date despre excepționalul susținător al culturii și spiritualității noastre
Sumiya Haruya - 25 de ani de activitate by George Muntean () [Corola-journal/Journalistic/13698_a_15023]
-
Rusia, Ungaria, Ucraina, România ( în principalele localități, inclusiv în Basarabia și în nordul Bucovinei, "Kurilele românești", cum i-am determinat pe mulți niponi să le numească, datorită soartei lor tragice), Spania etc. țări unde are numeroși prieteni, printre care mulți româniști, cele mai numeroase șederi și călătorii efectuându-le în România, unde are probabil cei mai numeroși admiratori, cunoscuți și prieteni.
Sumiya Haruya - 25 de ani de activitate by George Muntean () [Corola-journal/Journalistic/13698_a_15023]
-
orale sau scrise, despre România și cultura ei, în lumea largă. Și am observat că puțini sînt cei care încearcă a depăși limitele culturii afirmate exclusiv în România... Iată bunăoară, numele scriitorilor și al criticilor contemporani citați de un eminent românist încununat cu onorurile Academiei Române: Zaharia Stancu, Marin Preda, Dumitru Micu, Ovid Crohmălniceanu, Urmuz și cîțiva alții. Este drept, apare în discursul său academic și numele lui Virgil Mihăilescu, valorosul întemeietor și director al Bibliotecii române de la Freiburg (pînă astăzi cea
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
de la Universitatea din Anvers este una dintre aceștia. Se putea baza cineva - și încă în vremea dictaturii comuniste care amputase literatura românească de nume glorioase - numai pe operele care apăreau în România? Cum să nu ne mirăm, astăzi, că un românist de cultură europeană-germană putea să considere numai Moromeții lui Marin Preda și Desculț al lui Zaharia Stancu drept reprezentative pentru cultura românească, fie ea și în anii '60? Să nu fi aflat acești specialiști străini în cultura românească de Vintilă
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
știință de mulți străini care să se fi ocupat (sau, măcar, interesat) de poezia lui V. Voiculescu sau de a lui Constant Tonegaru, de scrierile filosofice ale lui Mircea Vulcănescu sau Nae Ionescu. Cu bucurie înregistrăm faptul că un celebru românist german s-a aplecat asupra Spațiului mioritic al lui Blaga, dar... "recent", după 1989-1990! Puțini iubitori ai studiilor românești au luat contact, în Italia, cu Mircea Popescu, cu poeta Yvonne Rossignon, puțini, în Franța, cu elementele de frunte ale exilului
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
frunte ale exilului românesc, iar, în Germania, și în Marea Britanie tot astfel. Carlo Tagliavini nu-l cunoscuse, pînă în 1968, pe D. Șandru (noi i l-am prezentat), nici nu auzise de I. Siadbei - nume obnubilate - iar marele romanist și românist Alf Lombard a părăsit, înfuriat, adunarea comemorativă a 100 de ani de la Unirea Principatelor, organizată de istorici români exilați la Paris (în 1959), sub cuvînt că "fac politică"! Ca și cînd prietenii săi din România oficială n-ar fi făcut
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
anii... (dar și în celelalte volume ale sale), nu acordă prea multă atenție Universității, poate pentru că, la Paris, Alain Guillermou și Alphonse Dupront nu erau prieteni ai exilaților.1 ) A fi în contact cu lumea exilului nu era, pentru un românist străin, o întreprindere facilă. Erau necesare, pe lîngă o deschidere politică mentală, și un interes de cercetător care caută adevărul, și de eforturi fizice, concrete. Unde să-l găsească? Cine să-l conducă spre exilați? Nu greșim presupunînd că, pentru
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
o întreprindere facilă. Erau necesare, pe lîngă o deschidere politică mentală, și un interes de cercetător care caută adevărul, și de eforturi fizice, concrete. Unde să-l găsească? Cine să-l conducă spre exilați? Nu greșim presupunînd că, pentru unii româniști străini, asemenea acte "de curaj" puteau însemna o coborîre "ad inferos". Într-adevăr, exilul nostru românesc, apărînd valorile culturii românești "uitate, exilate", și ignorate - nu a reușit să-și facă simțită prezența în Universitate. Numai Catedrele conduse de docenți, ei
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Herescu, Scarlat Lambrino, Basil Munteanu erau interziși celor ce - din străinătate - ar fi vrut să cunoască, în profunzime, cultura noastră. Este drept, ascultîndu-le sau citindu-le, astăzi, discursurile de recepție, ne putem da seama că, persoane în vîrstă fiind, acești româniști străini nu puteau avea succes la "dedesubturile", la colțurile întunecate ale istoriei noastre culturale. Rezultatul: Moromeții lui Marin Preda erau mai "la îndemînă" decît Dieu est né en exil, capodopera lui Vintilă Horia (chiar să nu fi auzit româniștii din
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
universală" a lui Mihail Moxa (1989), "„Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” - Letopisețul lui Ștefan cel Mare" (2005). Personalitate cu vocație enciclopedică, spirit critic și polemic, M. se afirmă nu doar ca un eminent slavist, lingvist, ci și ca românist și istoric literar. Autoritatea sa științifică s-a manifestat în dezbaterea unor probleme majore ale culturii noastre: formarea limbii și a poporului român, vechimea și dinamica raporturilor lingvistice și culturale româno-slave, circulația europeană a textelor românești vechi și slavo-române, începuturile
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
un statut social și politic superior. Toate aceste acțiuni au dus la proliferarea împrumuturilor lingvistice rusești în limba băștinașilor. În perioada de existență a RASS Moldovenești a existat o dispută între suporterii convergenței limbilor moldovenești și române — numiți "românizatori" sau "româniști" — și oponenții acesteia, "originaliștii" sau "moldoveniștii" . În 1926, la scurtă vreme după crearea RASS Moldovenești, un grup de intelectuali în frunte cu cel mai cunoscut lingvist din regiune, L. A. Madan, promotor al moldovenismului, și-a început activitatea de elaborare a
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]