58 matches
-
Soranei Gurian devine loc de întîlnire a unui grup din care fac parte Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și alții. Încă o dată, însă, nu la ele se raportează afirmația făcută mai sus, cu privire la "aranjarea" și "romanțarea" biografiei "personajului" central din Les Mailles du filet. Rezumată în cîteva rînduri, această biografie parțial inventată apare într-un interviu acordat de Sorana Gurian, în 1953, ziaristei franceze Jeanine Delpech: "În 1939, a trebuit să mă întorc șde la Berckț
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
curajul viitorului ginere. Mizerabilismul acestei existențe boeme are aura lui scăldată în apusuri de soare, în lumina flăcărilor unui foc aprins în noapte, în soarele verii care arde pe bărăganuri. Toate acestea concură la un efect de fictivă înnobilare, de romanțare subtilă a poveștii subliniind tăcerile lungi pentru că atât Luca cât și Veli sunt laconici, confruntarea dintre ei atât cât este se face fără vorbe multe. Ambii par să trăiască sub semnul impulsului, dorințe nelămurite fac loc apropierii sau îndepărtării, legăturile
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
prezenta dezlegată complet de straturile existențialului, deși nu pot depăși condiția scrierii lor, care e cea de ficțiune a unei ficțiuni. Aceasta e, în fond, reconstituirea vieții unui scriitor (căci nimeni nu alcătuiește biografia unui anonim). Chiar dacă nu e tributară "romanțării", gen gustat de publicul larg și, în consecință, avînd un iz "popular", biografia nu poate fi decît o ipoteză a operei, o privire asupra acesteia dinspre rădăcini spre coroana-i inflorescentă. E o critică existențială a operei, dar nu mai
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
prelucrări artistice. „Artistic“ însemnînd aici o punere în scenă care poate îmbrăca două forme: fie turnare în peliculă cineastică, fie inserare în pagină romanescă. În primul caz avem de-a face cu o ecranizare, în al doilea caz cu o romanțare. Și întrebarea firească e: cît din aceste mărturii poate trece în lumea artei, spre a căpăta mai multă notorietate? La prima vedere răspunsul e afirmativ: totul dintr-o biografie poate fi ecranizat, la fel cum totul poate fi romanțat. În
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
de origine biografică are o limită a cărei cauză e dublă: 1) schimbarea unghiului de evocare și 2) condiția creatorului de ficțiune. La primul punct nu poți să nu-ți amintești de rezerva cu care G. Călinescu privea încercările de romanțare a biografiilor, argumentul lui bizuindu-se pe o dihotomie tare: biografia are ca erou geniul, pe cînd romanul are ca erou omul comun. Altfel spus, ca să scrii o biografie trebuie să urmărești împlinirea unei calități de excepție în cadrul unui destin
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
cuvinte, metoda pare să fie aceea a scriitorului de romane istorice romanțate, cu plăcerea amănuntului, a detaliului de civilizație, a reconstrucției, a îmbrăcării scheletului, o rețetă sigură de atragere a cititorului. Doar că stilul Feliciei Mihali e cu totul opus romanțării și astfel se naște un hibrid literar, o istorie romanțată care își devorează prin felul în care e scrisă premiza. Pentru că amănuntele sînt mai degrabă întîmplătoare și reconstrucția pare stîngace, nu e nimic pitoresc în aceste cetăți rivale înșirate de-
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
timp istoric și în alt spațiu, în epoca imediat premergătoare ultimului război și în Basarabia încă necedată rușilor, la Bugaz, localitate plasată în proximitatea mării și lângă estuarul (limanul) Nistrului. Radu Tudoran mai evocase acel tărâm, cu o doză de romanțare, în romanul de mare succes Un port la Răsărit, din 1941. Este spațiul în care Georgeta Horodincă a copilărit și în care plasează acțiunea romanului al doilea din Visătoare. Cu personaje care i-au populat trecutul, după cum se poate bănui
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
material și m-am simțit din ce în ce mai plăcut implicat în această nouă formă, nedisimulată, de autorevelație." într-adevăr, autorevelația merge uneori până la o "baie de sine" care pare să-l surprindă și pe autor. Cu o lipsă de literaturizare și de romanțare care ajunge uneori până la detalii crude, șocante, mai ales în ce privește viața erotică, de homosexual (obsedat de un sentiment de culpabilitate), el își analizează, își anatomizează cvasi-științific reacțiile, îndoielile, derapajele, eșecurile și succesele propriei creații. Și-a scris Memoriile în 1975
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
București, 1969; Corespondența Eminescu-Veronica Micle, cu prefața editorului, Cluj-Napoca, 1979, cărți, pe care mi le-a oferit cu autograf, imediat după ieșirea lor de sub tipar, adică „calde”. Este primul biograf care caută să prezinte realitatea și imaginea Veronicăi Micle, combătând romanțările unor autori ca N.V. Baboeanu și Octav Minar, unde Veronica era prezentata ca „frivolă și cauza suferințelor din existența lui Eminescu”. Profesorul arată că Veronica Micle l-a iubit, până la sacrificiu, pe Eminescu, fiind cea care declară, Înaintea lui Titu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
acribia în elucidarea amănuntelor legate de "marele ziarist" (cum îi spusese Marin Preda lui Șeicaru, personalizându-l în Delirul) și, nu în ultimul rând, excepționalul talent literar al autorului fac din ceea ce am aștepta să fie monografie un adevărat roman fără romanțări. De altfel, cartea stă sub semnul unui citat din Francisco Pleski: "Misiunea a fost îndeplinită și de acum înainte istoria și mitologia au cuvântul". Debutând ca o proză romantic-polițistă, folosind chiar turnătoria agentului "Spiridon" al serviciilor de siguranță ale dictaturii
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
București, 1969; Corespondența Eminescu-Veronica Micle, cu prefața editorului, Cluj-Napoca, 1979, cărți, pe care mi le-a oferit cu autograf, imediat după ieșirea lor de sub tipar, adică „calde”. Este primul biograf care caută să prezinte realitatea și imaginea Veronicăi Micle, combătând romanțările unor autori ca N.V. Baboeanu și Octav Minar, unde Veronica era prezentata ca „frivolă și cauza suferințelor din existența lui Eminescu”. Profesorul arată că Veronica Micle l-a iubit, până la sacrificiu, pe Eminescu, fiind cea care declară, Înaintea lui Titu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cu rang și mai Înalt. Când se Întorsese prima oară În țara de baștină, existase la Asheville un tânăr swinburnian păgân, pentru ale cărui sărutări pătimașe și conversații nesentimentale simțise o evidentă aplecare. Discutaseră problema pro și contra, cu o romanțare intelectuală total lipsită de dulcegărie. În cele din urmă ea se hotărâse să se mărite de conveniență, iar tânărul păgân din Asheville trecuse printr-o criză spirituală, se convertise la catolicism și era acum... Monsignor Darcy. — Într-adevăr, doamnă Blaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sînt de geniu. O experiență similară am trăit și-n Doors, unde Oliver Stone Își expune și el goliciunea pe-o astfel de temă, viața unui artist, piatră de Încercare pentru orice regizor, cum spunea Odobescu. Pentru a evita pericolul romanțării, aceste filme sînt construite precaut Într-un registru liniar, dur-realist, susțin constructorii, astfel Încît, la fel ca Parker, Jim Morrison invadează ecranul sinucigîndu-se lent la 40 de grade whisky În lungi prim-planuri și, pentru marele public, complet lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
însemnau că țara nu a fost niciodată ocupată în întregime, iar cuceritorii nu au putut strînge de la populație și distruge toate armele. Drept urmare, după armistițiu existau mulți oameni înarmați disponibili, dar lipsiți de căpetenii. Importanța tradiției balcanice de rezistență și romanțarea rolului luptătorilor de gherilă și al bandiților au fost descrise pe tot parcursul relatării de față. După prăbușirea guvernului oficial, dat fiind că forțele germane și italiene nu au reușit să ocupe efectiv întregul teritoriu, situația generală era deosebit de favorabilă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
schițe de poezie provincială, Greta Garbo, continuând Baletul mecanic, e un roman-foileton aiuritor, violent senzațional, cu o agreabilă tipologie caricaturală la început. 1907, roman interminabil și neconcludent, îngrozitor de verbios, rămâne strivit de Răscoala lui Rebreanu. Romanul lui Eminescu e o romanțare jurnalistică, de suprafață, a unei cronologii, în care invenția covârșește cu totul autenticul fără vreun rezultat substanțial. La nivel artistic se ridică două nuvele: Adevărata moarte a lui Guynemer și Aranca, știma lacurilor, prima un fel de Atlantidă, a doua
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de slugă, Pentr-un petec de negreață, Nea Nae) cu o cruditate ostentativă, Vasile Savel, în romane documentare asupra epocii războiului (Miron Grindea, Vadul hoților), n-are spirit de observație, Ludovic Dauș a putut interesa puțin prin Asfințit de oameni, romanțare a cronicii civile botoșănene, D. V. Barnoschi a dat oarecare mișcare epică unui episod de carbonarism român, pentru ca apoi, sub pretext de purificare a moravurilor, să scrie o serie de romane pline de scabroase destăinuiri sexuale, urmat în privința aceasta de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la narațiunea heterodiegetică sau, încă mai simplist înțeles, înlocuirea persoanei întâi cu persoana a treia 6. Obiectivarea avută în vedere de criticul modernist e de altă natură și se realizează, pe de o parte, prin teatralizarea narațiunii (id est prin "romanțare"), iar pe de alta, prin autoproiecția empatică într-un personaj delegat să joace pe scena romanului rolul autorului însuși. Ca în psihodramă. Oricum, cultivarea memorialisticii propriu- zise (model subiectiv-liric preferat de prozatorii moldoveni și în care Lovinescu însuși admite a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanțate" și (voluntar) a unui jurnal de idei în care criticul își expune concepția teoretică și "filosofia" de viață. Metoda de lucru e aceea din Viață dublă, cum asemănătoare e și natura (numai în parte autobiografică) a "materialului" epic supus "romanțării". Iată ce mărturisește prozatorul într-un interviu publicat la puțin timp de la apariția cărții: "În Bizu n-am depășit domeniul memorialistic și psihologic, pe care-l cultiv ceva mai de mult, decât prin forma de narațiune epică legată și nicidecum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fictiv constituia o condiție necesară (de fond) a "epicii autobiografice". Dar până să introducă pe Bizu în scenă, prozatorul mai avea de rezolvat o dificilă problemă tehnică: aceea a tranziției de la narațiunea memorialistică la roman, de la documentul autobiografic brut la "romanțarea" (literaturizarea) sa. Să vedem, mai exact, cum procedează romancierul inspirat de metoda lui Proust. Primul paragraf descrie, am spus deja, reveria scriitorului întors "pentru a nu știu câtea oară", după obișnuita călătorie cu trenul, "în fața brazilor casei natale", unde retrăiește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de factor exterior nu mai tulbură privirea interioară, amintirile "o iau razna", după cum observă naratorul, adică se aglutinează aleatoriu, ca de la sine, urmând ca prozatorul să le ordoneze în forma unei narațiuni coerente și să le dea o semnificație (prin "romanțarea" documentului). Altminteri, deși "amplificate în cutia de rezonanță a copilăriei", la o analiză lucidă și detașată "amintirile" nu se dovedesc altceva decât niște "mărunte fapte" lipsite de sens, de o diversitate doar aparentă în spatele căreia se întrezăresc aceleași reacții stereotipe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la antipodul "ariviștilor" balzacieni ori al "cuceritorilor" de tot felul. Din această pricină, Bizu lasă impresia unui roman "fără subiect", câtă vreme narațiunea e reductibilă la niște "episoade" stereotipe, banale dar de o importantă relevanță existențială, ceea ce face ca preconizata "romanțare" a documentului (mai exact: înscenarea melodramatică a narațiunii) să fie înțeleasă acum drept procedeu predilect al literaturii... "autenticiste", prin care trăirea interioară se obiectivează, aproape expresionist, în orizontul "conștiinței pure", unde nu se aude decât "strigătul nud al sufletului". În
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc. Într-adevăr, situându-se imediat în vecinătatea memoriilor (și cronologic, și estetic), (auto)biografia lui Bizu era sortită să eșueze atât ca narațiune mimetic-realistă (mistificarea e vădită), cât și ca operă de ficțiune stricto sensu ("romanțarea" nu reușește decât pe jumătate). De aici vine și insatisfacția agronomului, care mărturisește că intenționa să-și încredințeze povestea propriei vieți ("vasul" sufletului) unui scriitor ideal, plăsmuit pe de-a-ntregul din imaginație un scriitor lucid și stăpân pe sine, meditativ
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu e antrenat cu vădită neplăcere în afacerile de sentiment, încercând pe cât posibil să le evite printr-o atitudine înțeleaptă, de olimpian sastisit de viață. Nu reușește însă întotdeauna, ceea ce-l va fi determinat, probabil, să se gândească la "ideea romanțării morții lui Odobescu" (12 dec. 1938) scriitor cu care se simțea afin în multe privințe (temperamentul decadent, de colecționar, pasiunea pentru Antichitate și pentru arheologie, cultivarea eseului erudit, ironia etc.) și de care-l apropia probabil și "accidentul" tardiv, mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exclusivă a personalității psihice, drept pentru care imaginează, în marginea documentului, un scenariu narativ-(melo)dramatic menit a ilustra o tipologie, un model abstract (psihologia erotică a artistului de geniu), biografia lui Eminescu nefiind, aici, decât un simplu pretext pentru "romanțare". Prin urmare, când cuteza să facă din poetul nostru național un personaj de roman, Lovinescu voia să-l coboare de pe soclu, pentru a-l prezenta cititorilor săi nu atât în chip de zeitate tutelară a neamului, cât ca pe un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cauză. Dimpotrivă, departe de a fi un exeget obiectiv și rece, Călinescu s-a dovedit un veritabil creator de mit (un "mythmaker"115, s-a spus), înclinat și el, asemeni lui Lovinescu (în ciuda diferențelor, procedeul e, vom vedea, similar), către romanțarea, subiectivă, a documentului. Ioana Bot, spre exemplu, a demonstrat foarte convingător că biografia călinesciană urmează îndeaproape tiparele hagiografiei: plecând de la premiza că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]