336 matches
-
tocmai acel un "nu știu ce" și un "nu știu cum" pe care se simțea în dificultate să-l exprime chiar cel care a fost Eminescu. Se vede că alcătuirea ei pămîntească emana acel "ceva" greu de prins între rosturile slovelor și, dincolo de extazierile romanțioase, dincolo de hiperbolele literaturizării, avea probabil un farmec care o detașa de celelalte femei. În orice caz, cei care au fost pentru un moment în anturajul Veronicăi s-au simțit obligați să consemneze ceea ce în expresie simplă și banală numim "forță
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
este meritul lor cel mai important - să surprindă un aspect esențial al tipologiei feminine din România de astăzi, un hibrid de mentalități erotice: tînăra decorsetată moral, deseori cinică "devoratoare de bărbați", dar care nu poate renunța cu totul la clișee romanțioase, la mai vechile "candori" și alintări pisicești, care o mențin vulnerabilă. Din această cauză, oricît de emancipată ar fi (s-ar dori), românca acestor ani tot în ieftine dramolete de menaj sfîrșește. Așa cum întreaga noastră societate, de altfel, sfîrșește în
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
în brațele soțului care o va urma în moarte. După o îndelungă și crudă hărțuire, un gest de dragoste incertă. La concretizarea acestui veritabil exercițiu de virtuozitate, tînărul director de scenă pare a fi avut drept reper (conștient sau nu) Romanțioșii, un alt spectacol al trupei, caligrafiat minunat de Vlad Massaci după Edmond Rostand. Aceeași manieră delicat ironică preîntîmpină orice urmă de sentimentalism speculînd în schimb la maximum teatralitatea fiecărui tablou compus riguros (conform indicațiilor dramaturgului: scena goală cu doar trei
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
e, și ea, o nuvelă "italiană" (de astă dată florentina) în care se narează viața falsă a călugărilor dominicani, urgisiți de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Mircea Ștefănescu le cunoaște după borna hotărîtoare a celor 40 de ani. Cele trei sferturi din Amintirile... lui Mircea Ștefănescu suferă însă de o pedanterie explicativa plictisitoare. Atît călătoriile sale, cît și creația teatrală dramaturgul le îneacă în episoade fie romanțioase că în Ionel Teodoreanu, fie într-o minuțiozitate descriptiva exagerată. În general, însă, în cartea lui Mircea Ștefănescu e interesant de urmărit cum indivizi concreți s-au topit în personaje umplute apoi de actori. Sau cum apar neașteptate corespondențe și
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
diferite (Craiova și Timișoara), dar în același spirit de pension "de lux". Eminamente feminin, cercul în care trăiește personajul - narator își pune amprenta asupra evoluției sale spirituale. Începe să scrie, ca toate domnișoarele de pension (nu?) poezii de album, povestiri romanțioase și grațioase, așteaptă, ca toate prietenele și colegele din această respectabila instituție, marea dragoste, prințul din poveste. Desprinsa de realitate prin temperamentul sau de visătoare, prin educația monocoloră (pentru fete!), dar și prin vîrstă (adolescență), Mirina se trezește pe negîndite
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
care crede că va vedea baletul mecanic al eroinelor literaturii române. Un adevărat harem livresc, pus la dispoziția să! Însă, după lectură primelor pagini, sare în sus că ars. Cartea este de fapt o capcană. Autoarea se amuză nu pe seama romanțioaselor fapturi, ci pe seama mentalității care le-a creat. O mentalitate androcentrică, adeseori puerila, care a marcat aproape întreaga literatura română (inclusiv literatura scrisă de femei). Ne grăbim, însă, să precizam că Ioana Pârvulescu nu este nici pe departe o feministă
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
se analizează plin de spirit și de ironie. Criticii vremii o numesc textualism. Se pune accentul pe concret, existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o beteala de aur și ochii că un iaz sărutat de soare. Era în prezența unui bărbat de vreo 40 de
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
arătându-mă cu degetul, a lansat: 'ia-ți fiica de aici: e o imbecila'." Cu această detașare își privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare "prost, romanțios, sentimentaloid", iar dacă uneori îl citează este numai pentru a-și aminti anumite situații și a le descrie din nou, din perspectiva omului matur care este azi. Cine nu-și mistifica existența are dreptul (moral, dar și artistic) de a
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
actualității românești, dar și literaturii originale scrise de autori din zonă, consacrați sau începători. Din cea de a doua categorie, am remarcat o tînără prozatoare foarte promițătoare, Ana-Maria Androne. Din păcate, nu același lucru se poate spune despre două domnișoare romanțioase, debutate de revista buzoiana, cărora orice poștă a redacției le-ar fi răspuns deocamdată nu. Mai citiți. (Mostră: "În luntrea vieții tale/M-ai așteptat să vin,/ Să plutim alături/Și-n valuri de suspin/ Să regasești speranța" etc. etc.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
din viitor al Mariei Tănase și, în general, nici un istoric al muzicii nu va putea ignora contribuția Mariei Roșca. Din nefericire, portretul propriu-zis al cântăreței, ca și relatarea diferitelor episoade "epice" din biografia sa au mult de pierdut din cauza stilului romanțios și bombastic folosit de autoare. Biografia se transformă într-o apologie. Maria Roșca are o încredere fără margini, riscantă în limba de lemn a publicisticii naționalist-comuniste dinainte de 1989: "Dintotdeauna orașul românesc a însemnat întâlnirea fascinantă a aspectelor pitorești, caracteristice firii
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
era bibliotecar și, apoi, revizor școlar. E probabil că amorul dintre cei doi a început, din 1874, la Iași, (de nu cumva începuse încă la Viena), și Eminescu (are dreptate Călinescu cînd afirmă că prefera amorul carnal, neîncurcîndu-se cu divagări romanțioase) îi reproșa, în scrisori, că, de fapt, are nevoie de el numai pentru a-și ornamenta salonul literar, altfel ea petrecînd cu "lumea bună", din care nu lipseau ofițerii. În ciuda acestor reproșuri, e probabil că amorul lor carnal s-a
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
Tocmai în 1935, Pompiliu Constantinescu, reflectînd și punînd în valoare tipologia personajelor lui Caragiale în comedii, despre tipologia feminină observa deosebirile în simetria lor prea evidentă: "Asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe, trei fețe ale "eternului feminin" vulgar, romanțios, cu un limbaj, cu gusturi, cu voințe precizate, exprimă trei mentalități surprinse în nuanța lor specială. Zița, generația de mahalagioaică mai evoluată, aspiră la "intelectualul" Venturiano și îi plac escapadele sentimentale, grădinile de vară. Veta, dezamăgită în căsnicia ei prozaică
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
gusturi, cu voințe precizate, exprimă trei mentalități surprinse în nuanța lor specială. Zița, generația de mahalagioaică mai evoluată, aspiră la "intelectualul" Venturiano și îi plac escapadele sentimentale, grădinile de vară. Veta, dezamăgită în căsnicia ei prozaică, nu evadează prin latura romanțioasă; ea se consolează mai practic, cu vigoarea și tinerețea lui Chiriac; mulțumită cu mediul ei, cu situația ei, își caută numai satisfacție amoroasă în brațele tejghetarului. Zoe, mai emancipată, mai voluntară, unește ambiția socială și grija de reputație cu amorul
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
fumegă Parisul', așa începea Dinu Bădescu una din cele mai pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă a unui text vetust (după Henri Murger) era structură firavă a unei sintaxe muzicale a cărei originalitate nu avea pentru noi nici un sens estetic. De unde să fi știut atunci că Puccini nu-și uita niciodată modelele: pe Mozart, pe Verdi
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
un eroism hard, de deținut politic sau de dizident - ci unul printre rînduri, oarecum perfid, estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura, ușor exaltată) în celelalte cazuri. Efectul imediat și imediat vizibil al acestei forme moi de eroism este misoginismul - cvasiscandalos în scrierile lui Breban și oarecum
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol) sînt date care susțin structura adolescentină a poveștii-de-seducție (iubirea, ca de obicei în romanele românești, e în altă parte...) - aceasta fiind, în același timp, una de tip siropos-romantic, adică romanțios. Adolescent pare și naratorul, care nu prea reușește să convingă cînd încearcă să descrie ordonat, coerent, fazele evoluției unui personaj, dar pe care caracterul genialoid, de asemenea specific vîrstei îl ajută uneori să "dea lovitura", cum se întîmplă în Bunavestire
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
elementară) și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ce fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât despre politică sau credință ca atare. L.V.: Romanele dvs. iau cititorul prin surprindere, îi demonstrează că gustul romanțios e desuet. Vă propuneți să surprindeți lectorul? E surpriza un scop major? D.L.: Consider că orice istorie de calitate ar trebui să-l surprindă pe lector. Dacă evoluția ei e previzibilă, nu prea mai are rost s-o citești (doar
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
cauzalitate. Frank Kermode a scris foarte bine despre această chestiune în The Sense of an Ending. Un aspect al științei de a nara e să maschezi dovezile care, retrospectiv, îți vor face surprizele să pară convingătoare atunci când se produc. Textul romanțios tradițional tinde să aglomereze surprize, fără să le facă câtuși de puțin convingătoare. Romanul realist încearcă să le facă să pară parte din reprezentarea realului. "Contractul" cu lectorul depinde în parte de tipul de operă, de regulile implicite care o
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Antonesei o are. El se consideră competent în materie pentru că a trăit câteva aventuri amoroase și a reflectat asupra lor. Și, cuprins de euforia rememorării succeselor erotice, nu-și dă seama că ideile pe care le avansează sunt simple aforisme romanțioase, dintre acelea pe care aproape oricine le declamă patetic când bea un pahar de vin în plus. Atitudinea adoptată - de bărbat cu succes la femei, care împărtășește și altora din vasta lui experiență - constituie o sursă de umor involuntar. Vorbind
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
pat, din cauza unui film văzut la televizor. Nu-mi plac filmele cu violență, crime odioase, sau cu mult sânge, dar urmăresc cu plăcere pe cele de acțiune, în care joacă actori consacrați, sau filmele de capă și spadă, cu tematică romanțioasă, pline de suspans și farmec, cu actrițe frumoase, în ținută de epocă. În dimineața aceea, cum făceam în toate zilele înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
din Atlanta. Programul a fost conceput cu grijă. Variațiunile spontane pe melodia la modă în primii ani ai deceniului 1971 - ’80 Love Story de Francis Lay, au reprezentat primul gest de captare a bunăvoinței publicului. A fost mai mult. Melodia romanțioasă, pe care ne-o reamintim, i-a inspirat lui Iancy Körössy un torent de idei, exprimate ad libitum cu o delicatețe, cu o forță dramatic-expresivă, cu o strălucire tehnică impresionante, de factură romantic-chopiniană. Deși recitalurile de la București au atras prețuirea
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
reflectă persoana mea în ochii dumitale), onoarea redevine publică, pierzîndu-și, însă, acel "soi de bărbăție" al onorului. Trecută întîi la feminin - cînd ajunge, hélas, să rimeze cu amoare (altă victimă a siluirii pedanților), căzînd, iată, din sferele luptei în afaceri romanțioase - onoarea, treptat, se adjectivizează. Nu mai e o calitate, ci un calificativ. Perioada post-revoluționară (de revoluția de la 1848 e vorba...) desfide certificatele de bună purtare care se obțin cu prețul sacrificării onorului. Perioada postbelică o să le adopte. Nu mai e
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. When We Were
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]