3,927 matches
-
partea retoricii care se ocupă de topoi (sau locuri comune). Adjectivul topic, -ă are și alte accepții, motivate etimologic de sensul de bază - "local" (în medicină, de exemplu, se vorbește de "absorbție topică"). Termenul a intrat în română din limbile romanice moderne (franceză, italiană), dar originea sa mai îndepărtată e adjectivul grecesc topikòs, derivat din topos "loc" (elementul de compunere topo- e ușor de recunoscut în toponimie, topometrie etc.; forma de plural topika a fost impusă de titlul unui tratat aristotelic
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
în toponimie, topometrie etc.; forma de plural topika a fost impusă de titlul unui tratat aristotelic). Tradiția retoricii antice va transmite (și printr-un echivalent latin: topica trece de la Aristotel la Cicero) termenii culți care vor sta la baza corespondentelor romanice, dar și a englezescului topic. Acesta din urmă a dezvoltat sensul, fundamental în engleza de azi, "subiect, temă" (= subiect gramatical, subiect al unui discurs, temă tratată oral sau în scris etc.). Sub influența actuală a textelor scrise în engleză, cuvîntul
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
se obțin nu mai puțin de 1040 de atestări ale formei de plural (scrise fără cratimă) topicuri ("hai să punem topicuri inteligente!" - www.statistics.home.ro). Ne-ar putea consola faptul că preluări similare se produc și în celelalte limbi romanice: de exemplu în franceză ("J’aime bien créer plein de nouveaux topics", universffx.free.fr /forum) sau în italiană ("puoi inserire nuovi Topic in questo forum", infodomini.it). S-ar putea totuși spera într-o viitoare marginalizare a topicului; în
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
și (mai ales la plural) 2) "chestiune, detaliu, termen sau expresie tehnică; ceva special care ține de domeniul sau de subiectul despre care este vorba". Din engleză a fost deja "exportat" în alte limbi, de pildă în italiană (între limbile romanice probabil cea mai apropiată de română din punctul de vedere al permisivității): cuvîntul tecnicalità "detaliu tehnic", adaptat morfologic, e acceptat de edițiile recente ale unor dicționare (Zingarelli 1999, De Mauro 2000; ultimul îi notează și conotația peiorativă). Atestările românești actuale
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
dar socotim că, în afară de izolarea geografică inclusă în acest concept s-ar cuveni să fie prezentă și izolarea culturală. Dacă prima nu poate fi schimbată, a doua este supusă modificării; aici exemplul limbii române este edificator: separată de celelalte limbi romanice și geografic și cultural, din sec. XVII-lea, al XVIII-lea - în special prin Stolnicul Cantacuzino și D. Cantemir - s-au reluat legăturile cu limbile și culturile romanice apusene și, astfel ne-am "integrat"în Europa. De asemenea nu ar
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
supusă modificării; aici exemplul limbii române este edificator: separată de celelalte limbi romanice și geografic și cultural, din sec. XVII-lea, al XVIII-lea - în special prin Stolnicul Cantacuzino și D. Cantemir - s-au reluat legăturile cu limbile și culturile romanice apusene și, astfel ne-am "integrat"în Europa. De asemenea nu ar fi lipsit de interes să se adauge la articolul trunchiere rolul jucat de aceasta în formațiile moderne de cuvinte (v. Mioara Avram, Compuse de tip tematic în presa
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
cuprinde 20 de studenți" (C 10-16.07.2000). Familia lexicală se poate completa oricând cu alte derivate și compuse ad-hoc: "românii telenovelofili" (Academia Cațavencu 37, 1999, 7). Culegerea din Internet a diverselor formații lexicale confirmă ușurința derivării în anumite limbi romanice (italiana furnizează exemple foarte asemanătoare ca formă și sens: "Ma come siete telenovelisti!"; "meccanismi "telenovelici""; "feuillettonesco e telenovelistico"; "la struttura telenovelistica..." etc.); oricum, derivatele românești atrag cu adevărat atenția prin mulțimea atestărilor.
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
cu atenție activitatea de la catedră și cea publică. Iată, în primul nr. al revistei din 1865, la rubrica Ce e nou? anunță despre deschiderea seriilor de lecții de lingvistică ale profesorului, “un curs lingvistic de totu interesant despre asemănarea limbilor romanice”, știre susținută de prezența în paginile primelor numere ale Familiei a unui serial despre volumul lui A. Bruce-Whyte, Analisa limbei romane. Aceeași revistă îl urmărește pe Al. Roman implicat în chestiunea bisericii greco-catolice române, cu ocazia întrunirii la Cluj a
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
care le vrea, la grămadă” (groups.yahoo.com); „Nice, am pus demou la daunloadat” (price.ro/forum). În ultimul exemplu, adaptarea fonetica și grafică e în contrast cu specificitatea gramaticala a supinului. Că de obicei, română nu procedează altfel decît celelalte limbi romanice; sînt numerose atestările unui verb similar în italiană, unde alături de calcul curent scaricare („a descarcă”) apare și downloadare, conjugat fără ezitări: „Beh, e così sia, downloadiamo, downloadiamo” (= „să downloadăm”) (soundlite.it); „noi downloadiamo (=„downloadăm”) gratis” (dotcoma.it); „downloadate s= „downloadați
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
Rodica Zafiu Concurența dintre terminațiile -ție și -țiune, mult discutată în studiile de istorie a limbii române, a fost descrisă de profesorul Al. Niculescu (în Individualitatea limbii române între limbile romanice, II, 1978) printr-o revelatoare reconstrucție a cadrului istoric și cultural din secolele trecute, ca indiciu concret și frapant al unor tensiuni și tendințe mult mai generale: între Transilvania, pe de o parte, Muntenia și Moldova pe de alta, între
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
o revelatoare reconstrucție a cadrului istoric și cultural din secolele trecute, ca indiciu concret și frapant al unor tensiuni și tendințe mult mai generale: între Transilvania, pe de o parte, Muntenia și Moldova pe de alta, între latinism și occidentalizare romanică, între tradiția românească deja constituită și moda unei epoci. Dincolo de posibilitatea ca neologismele care conțin cele două terminații să provină din surse diverse (latina, limbile romanice, germana, rusa...), istoria lor rămîne exemplară prin determinațiile și semnificațiile sale culturale. Cum se
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
pe de o parte, Muntenia și Moldova pe de alta, între latinism și occidentalizare romanică, între tradiția românească deja constituită și moda unei epoci. Dincolo de posibilitatea ca neologismele care conțin cele două terminații să provină din surse diverse (latina, limbile romanice, germana, rusa...), istoria lor rămîne exemplară prin determinațiile și semnificațiile sale culturale. Cum se știe, oscilația terminațiilor a condus în perioada actuală la rezultate diferite: s-a fixat definitiv o formă, în -țiune (națiune) sau în -ție (comunicație), s-au
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
american", bazat pe ideile de concurență, întrecere, luptă, continuă punere la încercare. Cred că a existat o perioadă de oscilație, în care conceptul era transpus în română și prin termenul sfidare; e de altfel interesant că și în alte limbi romanice pare a fi fost o oscilație asemănătoare, în care cel care a câștigat teren a fost tocmai cuvîntul corespunzător românescului sfidare ( în franceză: défi față de provocation, în italiană: sfida față de provocazione). Probabil că în română conotațiile negative ale lui sfidare
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
din verb la prezent și obiect direct, chiar dacă, e drept, este vorba mai ales de epitete depreciative pentru persoane ( papă-lapte, zgîrie-brînză, tîrîie-brîu), aproape deloc de nume de instrumente (cîteva, tehnice, ar putea fi calcuri: bate-pupa, sparge-val etc.; în alte limbi romanice, de pildă în franceză și în italiană, procedeul e foarte productiv: fr. tourne-disque, giradischi "învîrte-discuri" = "pick-up", fr. tournevis "învîrte-șuruburi" = "șurubelniță", it. lavapiatti, "spală-vase" = "spălător de vase"). Oricum, argoul românesc e format în cea mai mare parte pe baza modificării semantice
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
despre Iugoslavia și în eseurile pe care le-am scris despre această regiune a Europei, Der leere Himmel-Reise in das Innere des Balkans (Cerul gol - o călătorie în interiorul Balcanilor)... Cultura românească a fost pentru mine și o punte spre culturile romanice în general. Mult din ceea ce știu despre cultura italiană, franceză sau spaniolă se întemeiază pînă azi pe acest rol intermediar pe care l-a deținut pentru mine cultura română, prin studiul limbii și literaturii române la Universitate. R.B.: Mai există
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
Rodica Zafiu Vin, viță și vie sunt cuvinte moștenite din latină - din vinum, vitea (în latina clasică: vitis), vinea; s-au păstrat aproape în totalitate și în celelalte limbi romanice, în forme foarte apropiate: vin e în franceză vin, în italiană și spaniolă vino, în portugheză vinho; viță e în italiană vite, în spaniolă și portugheză vid; vie - în italiană, spaniolă, portugheză vigna / vińa / vinha - cu ortografie diferită, dar cu
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
exemplu să țină cont de existența gradelor, a treptelor de tranzitivitate - cel puțin a unei tranzitivități „tari” și a uneia „slabe” - , ori de fenomenul tematizării, explicație pentru numeroase structuri specifice (este discutat în detaliu, cu foarte interesante paralele balcanice și romanice, tiparul De văzut, am văzut destule, folosit în română pentru tematizarea forte a unei predicații). Volumul reușește să îmbine, într-un echilibru perfect, interesul științific și pe cel didactic. Din punct de vedere didactic, este vizat în primul rînd nivelul
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
cu mai multe valori (nume de acțiune, de însușire, colectiv etc.) - a fost considerat la un moment dat „viu, dar neproductiv”. Sufixul vechi, de origine latină, a fost întărit și prin împrumuturi din greacă, din limbile slave, ulterior din cele romanice moderne. S-a constatat că în româna veche sufixul era chiar mai bine reprezentat decît astăzi, fiind prezent și în cuvinte care apoi au ieșit din uz (înțelepție, păgânie etc.). Restrîngerea relativă a fost produsă de concurența abstractelor verbale în
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
cu alte mijloace”- p. 316) m-a apropiat de această lume armonioasă, inspiratoare. Un trunchi are nenumărate posibilități de a da noi vlăstare. Ajutorul dat în transpunerea textelor de către doamna Elena Lazăr, care, ca fostă colegă la Facultatea de Limbi romanice, clasice și orientale, mi-a stat alături în descoperirea Greciei contemporane, este neprețuit. Vechea cărare Oricât ți-ar cere sufletul Nu vei mai merge iar Pe cea dintâi cărare. Trestii și rugi de mure Răchite și mastic Voci dragi odinioară
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
clic, a da clicuri - „dă clic pentru a vedea imaginea mărită” (jocuricopii.as.ro); „apoi fă clic pe «Caută in sit»” (toolbar.google.com); „pot mișca un mouse și pot da clicuri” (ebony.ro). În Internet se pot găsi atestări romanice similare, de transpunere a verbului englezesc printr-o locuțiune (chiar cu corespondentele verbului a da); puține în franceză și în italiană (donner click, dare click), atestările sînt surprinzător de multe în spaniolă: secvența dar click apare de 6.630 de
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
orei tîrzii și, firește, a oboselii acumulate pe parcursul zilei, fapt pentru care vă mulțumesc mult. Aș dori să începem chiar cu începutul. De cînd datează contactul dumneavoastră cu limba și literatura română? - Încă din timpul studiilor mele. Am studiat filologia romanică la Universitatea din Freiburg, în prima jumătate a anilor ’50; și acolo am constatat că se predau tot felul de limbi romanice, numai limba română nu. Erau, de altfel, anii cînd România devenise pentru Occident o țară - să zicem - de
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
De cînd datează contactul dumneavoastră cu limba și literatura română? - Încă din timpul studiilor mele. Am studiat filologia romanică la Universitatea din Freiburg, în prima jumătate a anilor ’50; și acolo am constatat că se predau tot felul de limbi romanice, numai limba română nu. Erau, de altfel, anii cînd România devenise pentru Occident o țară - să zicem - de dincolo de negură, dispărută în spatele Cortinei de Fier. Așa, din curiozitate, am început să învăț singur această limbă neglijată, pe baza unui manual
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
și Catedrala metropolitană, a cărei descriere mi se pare însă prea fugitivă. Diagnosticul cade într-o manieră șocantă: “Această Mitropolie nu emoționează” (p.59), fără ca autoarea să explice ce a născut această impresie. Călătorul venit din Occident, obișnuit cu catedralele romanice și gotice, se așteaptă cu siguranță la o biserică impunătoare, de mari dimensiuni și este decepționat de ceea ce vede la București. Totuși aici este vorba de a înțelege specificul arhitecturii ecleziastice românești în general, înclinația pentru construcțiile de proporții umane
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]