161 matches
-
asupra populației religioase și educării unei atitudini negative față de orînduirea sovietică". Clericii și sectanții mai erau acuzați pentru faptul că "convocau adunări cu caracter antisovietic, răspîndeau zvonuri antisovietice, contracarau acțiunile puterii sovietice în mediul rural, educau tineretul în spirit antisovietic", romanizau populația prin atragerea ei în organizații naționale.
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
și este asemănător cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca "σατράπης", "satrápēs", și a fost romanizat "satrapes", din persană veche "xšaθrapă(van)"). În limba persană modernă acest cuvânt ar fi evoluat în mod natural la شهربان ("shahrbăn") (literalmente înseamnă "deținător al orașului") (شهر "Shahr" însemnă "oraș", iar بان "ban" înseamnă "deținător"). Cuvântul este probabil, în cele
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
Galia (412-418), de unde au funcționat ca aliați romani împotriva vandalilor, alanilor, suebilor și în Spania, și împotriva uzurpatorului Iovinus (413). Între timp, un alt uzurpator, Constantin (406-411), a debarcat din Britania cu trupele sale în Galia, în 407, lăsând populația romanizată în mâinilor invadatorilor, în primul rând de către picților și apoi de către saxoni, angli și iuți care au început să se stabilească definitiv în aprox. 440. Moartea lui Honorius în 423 a fost urmată de criză până când guvernul roman răsăritean, cu
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
Ion Pop Reteganu) „Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul și Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în țara Hațegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului românesc-un cuib de unde se romanizau treptat țările spre apus, spre crivăț și spre răsărit, ba indirect și cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-și prinosul, dar rămânând totdeauna plin.” (Bogdan Petriceicu Hasdeu) „Iată giganticul Retezat limpede și aeric. Iată umerii munților, iată poalele, iată șesul
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
fost cuceriți de romani. Deși teritoriul viitoarei Moldove nu a fost ocupat de romani, cu excepția regiunilor de sud, procesul de romanizare s-a realizat datorită legăturilor economice dintre dacii romanizați și dacii liberi. După retragerea romană contactul dintre noua populație romanizată cu dacii liberi s-a intensificat accelerând procesul de romanizare și fomarea poporului român. Totuși teritoriul a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce a marcat istoria Moldovei din secolele IV - XII. În 1359 se
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
pe tot parcursul emiratului de Sicilia, au continuat să aibă loc revolte ale bozantinilor, în principal în răsăritul insulei, iar părți din teritoriu au fost chiar reocupate de către greci. Populația locală căzută sub stăpânirea musulmană era constituită din sicilieni catolici romanizați în apus și din creștini vorbitori de greacă în răsărit, alături de un număr destul de consistent de evrei. Acestor populații cucerite li s-a permis o anumită libertate de practicare a religiei proprii ca "dhimmi", însă aceasta cu rspectarea unor restricții
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
este vechea denumire a populațiilor romanizate din Europa Centrală și Răsăriteană, de o parte și de alta a Carpaților, Dunării și Prutului, anume românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii. Această denumire provine din denumirea "βλάχοι" în limba greacă, care a dat și denumirile de "воло́хи
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
din tabăra reformei: Austria, Bavaria și Polonia. Misionarii catolici au cucerit spații din lumea extra-europeană, precum Francisc Xavier, ce este considerat apostolul Indiei, Chinei și Japoniei. Unitatea religioasă a creștinătății apusene s-a rupt. Catolicismul s-a menținut în regiunile romanizate de străvechiul Imperiu Roman. În Peninsula Italică, reforma nu a avut succes din cauza apropierii geografice de Roma. În Peninsula Iberică, Reconquista purtată în numele creștinismului catolic și lupta împotriva iudaismului și islamului a fost un obstacol în față reformei. Au fost
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
ocupe teritoriul care se află astăzi la granița dintre Elveția, Franța și Italia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea în regiunea Elveției Romande și în sfertul de sud-est al Galiei. Această entitate teritorială, rezultat al fuziunii reușite a celor două etnii, "burgundă" și "galo-romană", a primit denumirea de "Burgondia", regat denumit și
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
muzică. Exegetul afirmă că „originea tracă a muzicii sacre bizantine și românești este dovedită de străvechea structură modală a acesteia”. El mai afirmă totodată că „traco-bizantinii, la fel ca traco-dacii și toți tracii din Europa și Asia Minor au fost romanizați și creștinați În aceste vremuri apostolice și patristice”, iar „moștenirea lor muzicală comună o reprezintă muzica bizantină sacră”. În finalul cuvântării prezentate, George ALEXE subliniază: că „nu este greșit să afirmi - cred eu - că același sistem modal trac a fost
Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
brațul ansonilor sub domnia divinului Manuel din glorioasa Roma, gloria Comnenilor puternici și măreți. De asemenea, Dimitrie Onciul sublinia că acest nume (ansonii) ar putea să aibă în vedere pe românii aliați cu bizantinii în contra ungurilor. De altfel, limba populației romanizate din spațiul nord-dunărean este înregistrată ca Ausonion fone și de către Priscus din Panion în Ambasadele sale. Cronicarul bizantin ne informează că unii oameni de la curtea lui Attila vorbeau această limbă, care nu poate fi decât a populației locale romanizate, din afara
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
acest context, spre exemplu, memorandumurile adresate curții de la Viena și intitulate "Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae". Folosind izvoare istorice latine târzii și nesigure, el a susținut teza exterminării poporului dac odată cu cucerirea romană, precum și pe cea a retragerii complete a populației romanizate de pe tot cuprinsul provinciei Dacia în secolul III. Locuitorii fostei provincii ar fi fost strămutați în masă la sud de Dunăre, unde s-ar fi format limba română și poporul român. În principal, teoria lui Roesler are la bază ipoteze
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
și lingviștii români din secolul XIX, cum ar fi Mihail Kogălniceanu, A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu, Grigore Tocilescu, au adunat un mare număr de dovezi referitoare atât la vechile populații getice și dacice din spațiul carpato-danubiano-pontic, cât și la continuitatea populației romanizate de pe teritoriul fostelor provincii Dacia și Moesia, demonstrând șubrezenia multora dintre argumentele invocate de istoriografia oficială maghiară. Începutul disputei în jurul continuității l-au constituit revendicările naționale formulate de românii din Transilvania, în special prin Supplex Libellus Valachorum (secolul al XVIII
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
elveții au încercat să se sustragă presiunii triburilor migratoare germanice prin mutarea în Galia, dar au fost învinși la Lawrenceburg de către armatele lui Iulius Cezar și trimiși înapoi. Regiunea alpină a fost integrată în Imperiul Roman și a fost larg romanizată în cursul secolelor următoare. Centrul administrației romane a fost la Aventicum. Primii episcopi creștini au apărut în secolul al IV-lea. Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus au intrat în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Joseon (coreeană: 조선; Hanja: 朝鮮; romanizat uneori că "Chosŏn", "Choson", "Chosun sau" "Cho-sen) "a fost un stat coreean" "fondat de Regele Taejo al Joseon (Yi Seong-gye), stat care a durat aproximativ cinci secole, din iulie 1392 până în octombrie 1897. A fost fondat după căderea dinastiei Goryeo
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
orientale, la nord sau la sud de Dunăre. În acest articol se discută doar istoria populațiilor romanice de la sud de Dunăre (cu excepția Dobrogei). Pentru populațiile romanice de la nord și din Dobrogea, vezi Istoria României. Vlahii au fost și sunt populațiile romanizate de origine dacică, tracică, ilirică sau greacă din Peninsula Balcanică. Locul de origine este greu de determinat, deoarece, fiind în mare parte negustori și ciobani, erau mereu în căutare de noi locuri pentru comerț sau pentru pășuni mai fertile, practicând
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
de țigani. Prima atestare documentară a acestora datează din anul 1700, când este menționat un "Stanciu, țigan". La nivelul anului 1923, numărul țiganilor a ajuns la 219, despre ei făcându-se precizarea că și-au uitat limba și s-au romanizat. Până la mijlocul secolului al XX-lea, țiganii satului erau împărțiți în patru categorii distincte: Coroborând argumentele menționate mai sus, se poate avansa ipoteza că băieșii racoviceni au venit din Banat, unde s-au ocupat efectiv cu ""băieșitul""(mineritul) și că
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Dunăre, unde primesc pământ în Moesia și Tracia, pe când Dacia părăsită de ei cade în mâinile noilor năvălitori. În Peninsula Balcanică, dar și în Dacia, vizigoții au fost conduși de regele Athanaric. Atât greutungii cât și tervingii au fost puternic romanizați în secolul al IV-lea ca urmare a comerțului cu bizantinii și a legăturilor militare cu aceștia. În această perioadă ei s-au convertit la arianism. Începând cu 370, hunii au început să pună presiune pe regatul ostrogot, și, ca
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
găsim în Dacia următoarele triburi de goți: taifalii și victoalii. Așezările goților în Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova cu partea estică a Țării Românești), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în Dacia Aurelia). Această populație daco-romană a rămas sub stăpânire gotică. După așezare, goții se împărțeau in "vizigoți" (goți apuseni, ramura
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
(în limba , în vocalizare Tiberiană: Ḥănukkăh, sau simplu: חנוכה, adică "Rededicarea", „Inaugurarea” romanizată și ca "h", "Hanukkah", "Chanuka", ori "Chanukah"), reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" și mai este cunoscută ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează opt zile (25 Kislev - 3 Tevet), comemorând rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
monedă, dar care a circulat puțin la iliri. Unii regi au imitat monedele grecești (cazul daorșilor). Mai răspândită moneda romană din sec. I (mixtură care face trimitere la comerț și piraterie). Însă, până la urmă, ilirii au sfârșit prin a fi romanizați și apoi slavizați, nemaiapărând în izvoarele istorice după secolul VII d.Hr. Ilirii credeau în forțe supranaturale a căror putere se manifesta în vicisitudinile vieții de zi cu zi, în sănătate și boală, abundență naturală și dezastre. După o serie
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul "Ardeal" ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich. Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominației romane, în timp ce partea de la est de Olt și în afara arcului carpatic s-a aflat, după retragerea hunilor, supusă preponderent migrațiilor slave. Exceptând Dacia de nord-vest, unde își aveau o capitala regală, gepizii și-au extins structurile politice și
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
români numai după 1878, în fapt, au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, fără să mai amintim de băștinașii dobrogeni denumiți tradițional "Dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trăgeau din populația romanizată din jurul masivului Măcinului și a cetății Vicina, menționată în sursele medievale. Cartografia veche arată pe litoral și denumiri românești, ca de exemplu limanurile Iancina (azi Razim sau Razelm), Fidilimanu (azi Zmeica), Albastru (azi Sinoie), Nuntași, Petroasa (Tașaul), Dulce (Tatlageac), Albești
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
vorbi despre meglenoromâni ca despre un grup distinct și cum a apărut acesta, este o chestiune ce rămâne controversată, deoarece nu există surse despre aceasta. Ceea ce pare verosimil este că ei nu sunt urmașii unor traci sau ai altui popor romanizat în Meglen. În secolul al VII-lea, mase de avari și slavi au pătruns adânc la sud de Dunăre, și populația romanizată s-a refugiat în munți. Din această cauză caracterul ei de bloc compact s-a pierdut, și românii
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
culturalist, sentimental. Chiar și acum, relațiile dintre România și Moldova sunt bazate pe o relație paternalista, cu discursuri de tipul „frații noștrii de pește Prut”, pe de o parte, pe de altă parte există ideea asta că trebuie să-i „romanizam”, să-i „civilizam”, ca ei, „săracii”, au fost pervertiți de cultură asiatică, rusească și, desigur, de cultură comunistă de tip sovietic. E și un fel de orientalism în relația noastră cu moldovenii. Țin minte că vorbeam noi despre cultura populară
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]