159 matches
-
în istoria țărilor danubiene, Sofia, 1929, susținea că după abandonarea Daciei și ocuparea ei efectivă de către barbari, în nordul Dunării nu s-a putut menține decât o slabă (neînsemnată) populație romană, alcătuită din păstori nomazi, aflați în munți. În ceea ce privește populația romanizată de la Dunărea de Jos și din sudul ei, aceasta a fost distrusă complet de invaziile germanice din secolul al IV-lea. Mai târziu, în secolele următoare (V-IX), nu a existat nici un fel de populație romanizată, nici în nordul, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al lui nu a fost golit de celți și de romani"! Pe de altă parte, el preciza: Admit fără rezerve faptul că tăcerea textelor în legătură cu daco-romanii, timp de aproape zece secole, nu este un argument hotărâtor împotriva continuității unei populații romanizate la nordul Dunării. Este foarte adevărat că cei din evul mediu desemnau un ținut după numele populației stăpânitoare". Însă Lot nuanțează mai departe: Totuși dacă textele tac despre populația din nord, ele nu tac și în privința populațiilor de limbă latină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este vorba despre trei straturi etnice succesive: 1. coloniștii romani rămași în Dacia, după retragerea din 275, al căror număr este imposibil de precizat 2. prizonierii aduși de dincolo (sudul) de Dunăre de către migratorii veniți aici, între 275-602 3. populația romanizată din sudul Dunării, în special locuitorii celor două Dacii aureliene, care trebuie să fi trecut fluviul înapoi, după 602, spre a fugi din calea slavilor ce se instalau în Bulgaria, împingându-i spre Thesalia și Epir pe cei ce vor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Este de ordinul evidenței că poporul român nu s-a format numai în Dacia (nordul Dunării), din coloniștii romani lăsați aici de Aurelian, amestecați apoi cu slavii. Este cât se poate de clar că ei (coloniștii) au primit sprijinul elementelor romanizate din sudul Dunării, care au evoluat într-un mediu mai favorabil păstrării latinității. Însă, subliniază Brătianu, este "absolut inexact" să presupunem că teritoriul ocupat actualmente de români (nordul Dunării) a fost părăsit în întregime, de către strămoșii lor (daco-romanii), și că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea relativ blândă a gepizilor, romanicii vor fi încercat o coborâre din munți în văile mănoase, dar năvălirea slavă, întinzându-se cam în același timp (cca 600), atât asupra teritoriilor romanizate de la nord de Dunăre, cât și asupra celor din sud, a alungat populația romanică, pentru multe secole, din câmpii și din văile largi, în văile înguste de munte, în poieni și platouri. Locurile bune pentru agricultură au încăput pe mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reușit să supraviețuiască și după încetarea dominației politice a Imperiului în nordul Dunării. În secolul al IV-lea, "Romania" răsăriteană depășea spre nord limitele Imperiului de Răsărit, dar centrul ei era pe malul drept al Dunării, unindu-se cu regiunile romanizate din sud-originea nucleului romanic de pe valea Timocului și Moravei.51 Însă, după pătrunderea slavilor în Peninsula Balcanică, la începutul secolului al VII-lea, situația s-a schimbat radical. Astfel, viitorii aromâni trebuie să fi fost împinși spre Pind și Tesalia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce se va revolta împotriva Imperiului.20 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor În secolele X-XII, pe platforma prebalcanică, între valea Dunării și Munții Haemus, ca și în acești munți, trăiau alături de bulgari și alte populații, numeroși români, urmași ai locuitorilor romanizați din Moesia. Ei practicau agricultura și mai ales creșterea animalelor, economia comunităților românești din sudul Dunării fiind determinată de condițiile naturale ale regiunii. Existența românilor dintre Dunăre și Haemus este consemnată în izvoarele bizantine din secolele XI-XII. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești. Factorii istorici, București, 1940. Idem, O nouă mărturie despre un voievod moldovean în secolul XIII (1277), în AARMSI, tom 27, 1944-1945, p. 231-244. Idem, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, București, 1945 (ed. II, 1980). Brezeanu S., De la populația romanizată la "vlahii balcanici", în RdI 29, 1976, p. 211-222. Centenarul autocefaliei B. O. R., București, 1987, p. 327-353. Cantacuzino G., Cetățile medievale din Țara Românească (sec. XIII-XVI), București, 1979, p. 114-120. Cantemir D., Descrierea Moldovei, București, 1973. Ceacalopol G., Crucea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
genere nici o importanță acestor lucruri, ele sunt reale și se pot schimba tot atât de puțin ca și evreul d-voastră fizic și intelectual. Actele aceste de flagelare le voi repeta de câte ori voi avea să lovesc în instinctele bastarde ale acelor străini, romanizați de ieri de alaltăieri, cari privesc toate în țara aceasta "de sus în jos". Unul abia sfârșește liceul, vine să vânză mărunțișuri și suliman la București, îi merge rău o negustorie și s-apucă de alta: de negustoria literară. Și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de-a curmezișul oceanului slav au atâta tact politic încît se urăsc de moarte și nu urăște românul pe maghiar ca maghiarul pe român. Deși cazurile în care un român s-ar fi maghiarizat sau un maghiar s-ar fi romanizat sunt estrem de rare, totuși d-nii din Buda-Pesta persistă a crede că ceea ce n-au putut face de la Ștefan cel Sfânt încoace vor putea face acum, când spiritul național e deștept, acum când rasa lor proprie constituie abia a treia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o înnăscută claritate și iubire de adevăr, vor putea fi pe mult timp întunecate de tertipurile, apucăturile sofistice și mizeria de caracter a stârpiturilor bizantine ce ne guvernă azi. Domnia acestor oameni e o domnie a străinilor cari și-au romanizat numai pielea - dovadă banchetul C. A. Rosetti -, dar nu e în natura lucrurilor ca aceste elemente debile, intelectual sterpe și fizic degenerate, să rămâie în perpetuitate deasupra unui popor tânăr și îndărătnic, al cărui spirit de dreptate a fost atât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vremei lui Traian și că statul lor, în momentul în care l-au subjugat Imperiul, nu avea decât vârsta de douăzeci de decenii. În contact cu romanii populațiunile tracice - cele mai vechi după Herodot, deci autohtonii Peninsulei Balcanice - s-au romanizat, au devenit români. Spre a întrebuința un termen din chemie, tracii Peninsulei și cei din Dacia erau izomorfi cu romanii și s-au contopit pretutindenea în popor românesc, care-n evul mediu era mult mai numeros decât azi, după cum ne
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
inculcă principiile epicuriene la Atena. Biblioteca lui provine poate din orașul său natal sau din timpul șederii în Grecia. Fapt este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cadrul geografic și etno-demografic în care romanitatea orientală și-a făcut intrarea în istorie și-a lăsat amprenta asupra creștinismului timpuriu românesc. Este suficientă o analiză sumară a vocabularului creștin de bază din limba română pentru a înțelege că populația romanizată din regiunea balcano-carpatică a gravitat, un timp, în jurul unor centre creștine în care limba de cult era latina. Abia după intrarea bulgarilor în familia creștină 8 și delimitarea tot mai clară a sferelor de influență dintre Constantinopol și Roma în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
matricea literară a lui Niceta de Remesiana descind și două omilii ce tratează chestiunile pocăinței (De poenitentia) și ale milosteniei (De eleemosyna), atribuite unui episcop Laurențiu, care pare să fi fost Laurențiu de Novae (sec. IV-V), misionar în mijlocul populației romanizate din sudul Dunării (căci el rezida într-o localitate aflată aproape de Nicopolis), una și aceeași persoană cu Laurențiu de Sirmium. Una dintre figurile proeminente ale acestei serii de cărturari este Sfântul Ioan Cassian (?360-430 sau 435) zis și Scitul sau
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității ungurești din Pesta", care publică, în 1808, la Buda (în germană și în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia oară, sunt considerați �Traci romanizați" dintr-o �ramură a poporului român" - adică Români - cei care, în sudul balcanic, vorbeau o limbă de origine latină. Recunoaștem în aceste idei tezele lui Dimitrie Cantemir (Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor), ale lui Gh. Șincai și (poate chiar prezența) lui Petru
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
războaiele cu romanii și decapitarea lui Decebal, li se îngăduie dacilor înrobiți să locuiască printre „râmleni”. Cu timpul, neamul dacilor s-au „rumânit”, iar limba lor, asemănătoare cu a tătarilor, „de tot s-au pierdut”. Nu îi uită pe coloniștii romanizați din sudul Dunării numindu-i „curfuziași” (cuțovlahi). În acest mod alambicat și confuz, plin de fantezii și barbarisme, tratează și chestiunea latinității și a continuității elementului român în Dacia. Combate defăimările străine („hulele ungurenilor”) cu argumente preluate din Miron Costin
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
Paris.“ (Maurice Baumont, Marea conjurație Împotriva lui Hitler, Ed. Științifică și enciclopedică, Buc., 1977, p. 207) Vreau să spun că interpretarea semnelor primite din trecutul istoric (obiecte, descoperiri arheologice, documente, cronici, cărți roman... - cum să zic?, romanțat sună a romanță, romanizat a ginte latină, romantic datează Într-un singur secol ceea ce, de fapt, se Întâmplă de milenii -, opere de artă) se face tot timpul după logică. E nedrept pentru că oamenii au imaginație, au vise, au stări euforice, uneori datorate alcoolului, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de legiunile române, cu toții plecați în Occident, în urma voastrè rèmân ținuturi aproape puștii, sate goale, numai cu bètrâni! Șerban argumenteazè, Abandonând Dacia, civilizația romanè nu și-a încheiat pe deplin misiunea de romanizare, populația bèștinașè n-a ajuns sè se romanizeze complet, noi, românii, am rèmas un popor pe jumètate romanizat, un popor neterminat, un popor încremenit într-un fapt istoric neîmplinit, întreaga noastrè istorie stè sub semnul unor acțiuni de izare neîncheiate, romanizare, creștinizare, balcanizare, occidentalizare, bolșevizare, urbanizare, ceaușizare, europenizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dimensiuni” într-o lucrare în care autorul a hotărât - după cum precizează în Cuvânt înainte - să revină „la tematica afirmării și continuității statalității moldovenești”. Este reluată ideea Moldovei ca țară a moldovenilor deosebiți istoric de populațiile din vecinătatea spațiului carpato-nistrea: cea romanizată de la asfințit și cea slavizată de la răsărit. „Una din condițiile de bază pentru a se afirma ca entitate social-politică, național-teritorială aparte, ca entitate etnică deosebitoare de cele din preajmă, este neatârnarea, posibilitatea și voința de a apăra această neatârnare”, prin
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
României. În anul 106, a fost parțial ocupată de Imperiul Roman, o parte din teritoriul din nord și est rămânând liber. Dacia a devenit provincie romană. Dacii aflați sub admistrație romană au adoptat limba, cultura și civilizația romană, s-au romanizat (vezi romanizare). În anul 271, administrația și armata romană s-au retras la linia Dunării din cauza năvălirii populațiilor migratoare. Populația va supraviețui tuturor valurilor migratoare, și peste aprox. 1000 de ani vor apărea primele formațiuni prestatale românești (vezi crezate și
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
schimba structura romanică a poporului. (vezi formarea limbii române). Poporul român s-a format pe teritoriul cuprins între Dunărea de Jos, Munții Carpați și Marea Neagră. La baza formării lui a stat poporul dac, care fiind cucerit de romani, s-a romanizat (vezi romanizare). Pe parcursul secolelor, diferite grupuri de populații migratoare, care s-au așezat în acest spațiu, au fost asimilate. formarea Țării Moldovei - Țara Moldovei s-a format în jurul unei mărci, întemeiată de voievodul Dragoș (vezi Dragoș, descălecat). Acesta a plecat
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
armatei romane, conduse de Caius Julius Caesar. Vercingetorix a rezistat cu eroism, ca și regele Decebal al dacilor, dar a fost în cele din urmă înfrânt și luat prizonier la Roma. Galii au fost cuceriți de romani și s-au romanizat, ca și dacii. Mai târziu, au conviețuit cu francii și au format poporul francez. S-au creștinat și, sub Carol cel Mare, s-a format statul francez, sub formă de imperiu. Franța a fost una dintre marile puteri europene. Galia
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Dunăre și Munții Carpații Meridionali, cunoscută și cu numele de Valahia Mare (Valahia Mică era numită Moldova) sau Muntenia. Teritoriul ei fost locuit din cele mai vechi timpuri. Dacii (vezi daci) de aici au fost cuceriți de romani, s-au romanizat, au făcut față valurilor populațiilor migratoare, iar în Evul Mediu timpuriu s-au organizat în cnezate și voievodate (vezi cnezat, voievodat). În secolul XIV, au fost unificate de Basarab I, care a fondat statul cunoscut cu acest nume, prima lui
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Pavia. Arioald a trimis după mine și, în fața întregii curți, m-a mustrat, poftindu-mă să curm orice sămânță de scandal. În particular și în chip mai puțin amical, mi-a făcut cunoscut că nu-mi aprobă intențiile de a romaniza Brescia, și mai ales faptul de a-i fi transformat casa lui Rotari în ceea ce el nici în vis n-ar fi îndrăznit să facă pentru propriul palat regal. VIII Căderea mea în dizgrație mi-a deschis în chip neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]