4,056 matches
-
și actelor reale". Nici o societate civilizată nu s-a putut dispensa de această speță menită a-i configura o conștiință și a-i asigura o continuitate substanțială, începînd cu cele fondatoare (asiriană, iudaică, egipteană, greacă, latină), străbătînd Renașterea, Reforma, Iluminismul, Romantismul, pînă la "scriitorii angajați" sau "scriitorii disidenți" de la finele secolului al XX-lea. Poate că, în esență, orice scriitor este un disident sui generis, intrînd într-un inevitabil conflict, măcar parțial, cu mediul proxim și cu contextul istoric: "Un intelectual
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
său, Toma Popovici a ales pentru această seară de recital bucureștean, "acasă", lucrări ce pot fi apreciate drept opțiuni clare în ce privește clasicismul vienez (Sonata op. 110 de Ludwig van Beethoven, Fantezia în do minor KW 475 de Wolfgang Amadeus Mozart), romantismul (Sonata nr. 2 în si bemol minor de Frederic Chopin) și perioada modernă (Sonata nr. 3 op. 24 de George Enescu). Fiecare lucrare în parte reprezintă o problematică, solicită o rezolvare pe planul pianisticii și al gândirii expresive specifice, nu
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
interesante, ceea ce ne-a atras atenția asupra maturității atinse în prezent de către tânărul interpret, la cotele unui profesionalism deja constatat, fără ostentație însă. Surprinzătoare, atitudinea adoptată în muzica chopiniană pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs tensionat, fără a admite trecerea spre spectaculos. Este, la o operă foarte mult cântată, o
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
de teoretizare. Aici sunt puse probleme ale imitației și influențelor, ale inovației și continuității, ale biografiei și traducerii, ale sensibilității noilor generații. Și în această categorie de articole și recenzii sunt măcar atinse, dacă nu dezvoltate, marile desfășurări literare, de la romantism, realism, naturalism, simbolism, expresionism la bovarism, pirandellism, tratate cu ceremonial descriptiv și pătrundere a semnificației marilor mișcări ale repertoriului artistic ale epocii Izabelei Sadoveanu. Rețin, dincolo de ampla tratare a simbolismului, comentariul autoexplicativ al autoarei, după vizitarea expoziției, organizate la Biblioteca
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
femeilor frumoase și spirituale, apelează la scrisorile lor, ca la încă un argument în definirea lui Sainte-Beuve ca "moment fericit în critica modernă". Desigur, doar detaliu, dar bine venit să definească intelectualul, ambițiosul, îndrăgostitul, angajat total în participarea la istoria romantismului. Femeie cu mintea ascuțită și iscoditoare, inteligentă și cultivată, pasionată de lecturi face să pulseze în textul său critic interesul identificărilor, susceptibile să pună în valoare un patrimoniu comun de cultură. În Jupânul care face aur de Adrian Maniu, citim
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
pre-postmodernism etc." Critica lui Daniel Cristea Enache pune mereu față-n față valorile verificate cu acelea recente încercând să despartă "ce e rău de ce e bine". Amendând excesele, propune lectura și relectura. Clasicismul, olimpianismul lui Tudor Vianu, dar mai ales romantismul criticii lui G. Călinescu. Că este așa o poate proba chiar și un fragment desprins parcă din Cronica mizantropului : "- Hopa, să știi că omul acesta are principii, țin minte că mi-am zis, foarte surprins, când am aflat (totul se
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
tarabă, oltenesc. Pentru Arghezi, Domnul e un fel de jucărie. Evident, cheia ludică în care preferă a-l interpela e opusă gravității rugăciunii, e o contrapartidă crudă a pietății. Avem a face nu doar cu o poză satanică, preluată din romantism (în contextul românesc, am putea vorbi de filiera macedonskiană), ci și cu o reacție lăuntric asumată, cu un luciferism care, caricaturizînd divinitatea, balansează între contestarea existenței și contestarea autorității Sale. Așadar, plaja filosofică a lui Arghezi se împarte între ateism
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
sunt autoportrete, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
pare) o renaștere a poeziei noastre după colapsul realist socialist. Remake-ul (cum l-a numit Cărtărescu) modernist a fost interpretat ca un pionerat. S-ar crede că toți poeții care marchează o epocă pățesc la fel: și Eminescu, disputat de romantismul secolului XIX și deopotrivă de modernismul celui următor, unii văzînd în poeziile lui ruptura, alții continuitatea; și Arghezi, al cărui eclectism a fost citit (îndeosebi de către Ion Barbu) ca un tradiționalism cosmetizat sau ca o noutate atît de șocantă, încît
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
Dobrescu remarcă unele considerații și aprecieri care au trecut la toată critica ulterioară, inclusiv la G. Călinescu. Problema cu Anghel Demetriescu este că nu-i place Eminescu. Prieten cu Odobescu, el era atașat de o idee mai clasică de literatură. Romantismul eminescian îi deborda gustul. Cu Alexandru Grama, care nici măcar nu-și semnează "studiul critic" din 1891, lucrurile stau într-adevăr altfel. Și el, cititor cultivat, cu numeroase referințe la literatura europeană, Grama pleacă de la premisa că Maiorescu îi impusese un
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
de iluștri dispăruți. Astfel numiți, ei se află, totuși, pe catafalc, la înălțimea genunchilor celor ce-i jelesc. A da anunțuri întru aflarea lor ar fi curată blasfemie. Logic, dispăruții întorși la viață pierd orice farmec, își leapădă aura de romantism, de stranietate, reintrând în banalul cotidian, cu un nou buletin de identitate, nouă carte de alegător - în privința altora ce ți se bagă în suflet se pune întrebarea dacă au existat cu adevărat înainte. Așa cum i-a născut legenda pe urieșii
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
al genezei civilizației europene" la "farsa" romanescă a lui Umberto Eco; de la "frica în antichitatea greco-romană" la rebeliunea romantică, ultima un produs al titanicului "efort creator al omului" modern (p. 174), care a aflat în Roma antică "străvechiul leagăn al romantismului poeților damnați" (p. 181); de la unidirecționala odiseică Ithacă la aceea zilnică, perpetuă și a noastră, a tuturor, prin intermediul unui singur gest: "călătoria"; de la... Cred că trei sunt nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în profunzime cartea
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
chiar în acei ani de adeziuni juvenile, cu stângismul de salon cultivat de atâția, "drăguți burghezi" - ca să folosim o expresie a dadaistului Tzara. Întrebat, într-o "oră franceză", pe care mi-a acordat-o în 1993, cum își judecă astăzi "romantismul" primelor adeziuni politice, D-sa își mărturisea decepția și, mai ales, dezorientarea: chiar dacă a rămas "într-un anumit sens" marxist, nu mai crede - zicea - în utopie și mesianism, nici în revoluția proletară, într-o vreme când contextul social-istoric s-a
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
cantitativ, o literatură. Aș cita aici un fragment dintr-un studiu călinescian, Tehnica criticii și a istoriei literare: "În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult pe obiectivitate (și cred în existența unor structuri obiective), propozițiile șocante ale lui G. Călinescu au întemeierea lor. Am ajuns la al treilea reproș adus criticii literare. Că
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
paginile scrise de Cioran în anii '30 nu sînt ale unui "revoluționar-conservator", cum îl definește autoarea cărții (pagina 128). Lucrurile sînt mult mai complicate. Cioran nu e nici un autohtonist, nici un prooccidental tipic. În această privință, are dreptate Lavastine. El disprețuiește romantismul agrarian, comunitarismul și toate clișeele la modă în extrema-dreaptă, scriind un elogiu lui Lenin și revoluției ruse, proletarului (versus țăranul), care reprezintă "un nou tip de om". Soluția nazistă evocată de Lavastine la un moment dat, e la Cioran o
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
figură de prim plan peste ocean. Teoreticieni ai filmului, istorici ai culturii, critici literari recurg la rigoarea celui care a surprins, în momentul în care tehnologiile de masă începeau să deformeze cotidianul, tensiunile dintre cultura de elită și kitsch, dintre romantism și modernitate, literatură și film. în Europa se știe mai mult despre Benjaminul preocupat de metafizică și idealism, influențat de Goethe, Hölderlin, Kant și Schlegel, despre autorul care ar fi putut să trăiască în alt secol decât zbuciumatul veac XX
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
tot ceea ce derivă din activitatea de membru al Uniunii Scriitorilor, Dan Cipariu face figură bună într-un câmp literar destul de confuz și uneori inert cum este cel de azi din România. Poetul se declară pentru o revenire la lirism și romantism într-un peisaj poetic suprasaturat de sexualitate și pornografie versificată. Obișnuiți să ne iubim rece și virtual în această realitate suntem injectați acum cu virusul dulcegăriei, cu șerbet și alte droguri romantice și ni se strigă în urechi: "sunt cel
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
rele și infidele. Sentimentele se țes complicat, declarațiile sunt metafore abstracte și totuși poemele au patetism de cântec de lume, eufonie și umor. În acest bâlci cu neoane și deșertăciuni, iubirile sunt "accesate total, fișier după fișier, voal după voal", romantismul are alte noțiuni, femeile fac "muncă voluntară la societatea de contraceptive". Poemele de iubire au o "arie de acoperire" sentimentală extrem de largă. De la melodrama de mahala, cu duduci superbe sau femei de plastic până la cele mai rafinate "japonezării" lirice, totul
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială. Revenirea la natură e, în pofida aparențelor, o caracteristică a unor societăți obosite (romantismul neconstituind decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc crud, a unei "bufonerii sîngeroase" (Baudelaire), cu conotații cultice, atît de "modernă", de "decadență", nu reprezintă decît o mișcare a unei regresiuni răscumpărătoare a spiritului care
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
pe cer înflorea noaptea,/ un nufăr cu petale de zinc;/ brumată cu sînge dimineața/ Floarea Nopții murea” (Grădina Enigmă). Romantic prin fibra sa de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
care orice sacrificiu este posibil și scuzabil în orizontul scopului romanesc propus. La cincisprezece ani după încercarea de la 1848, generația lui Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în liberali și conservatori, păstrează intactă dorința schimbării, ca pe un reflex al romantismului din tinerețe: iată doar una dintre afirmațiile „preliminare” ale personajului, care explică atitudinea foștilor parlamentari față de politica lui Cuza: „Pentru generația mea nici un regim nu e bun. Este unul vechi, detestabil și este unul nou care putea fi speranța unuia
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
afirmațiile „preliminare” ale personajului, care explică atitudinea foștilor parlamentari față de politica lui Cuza: „Pentru generația mea nici un regim nu e bun. Este unul vechi, detestabil și este unul nou care putea fi speranța unuia viitor. Continua nevoie de schimbare aparține romantismului nostru de tinerețe, o amintire... Nebunia este că vedem un regim care nu ne mai dă nici o speranță...”; chiar dacă elanurile romantice ale tinereții sînt acum înlocuite de luciditatea și abilitatea necesare „jocurilor de culise”, nevoia de schimbare agită pe toți
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
apoi să anime totul printr-o vitalitate nărăvașă ca o viitură. Așa cum ontogeneza este cursul scurt de filogeneză, gestul lor, fascinant de cele mai multe ori, nămolos cîteodată, dar întotdeauna copleșitor prin înalta temperatură a combustiei, rezumă o întreagă istorie, cu miturile, romantismele, fabulațiile și puținele ei invariabile. Dar aceste erupții exemplare nu s-au manifestat numai în spațiul narativ al culturii noastre, ci și în acela al artelor plastice. În special expresiile fără tradiție locală, cum sînt sculptura și, pînă la un
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
vîndute cărți. Un mare interes au stîrnit și jurnalele intime ale Sibillei Aleramo, Orsa minore, note di taccuino e altre ancora (Ursa mică, însemnări din carnet și altele), succes sporit de filmul pe care Michele Placido l-a făcut despre romantismul exaltat al relației dintre poetul solitar și strălucita intelectuală angajată în trezirea conștiinței feministe, care-și abandonase familia pentru a scrie și a trăi liberă. În viața ei amoroasă haotică s-au succedat, între alții, Giovanni Papini, pictorul futurist Boccioni
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]