637 matches
-
sta alături, - ținea în mâna dreaptă aparatul de fotografiat, nerăbdător, foindu-se pe scaun, se tot uita la ceas, de câte ori bătea în aer ora, ora, ora. Într-un târziu, în aur și în roșu, a apărut și Marele Pontif. Sub ropote de-aplauze, sub blitzuri, El, Benedictus, binecuvânta, cu-un blând surâs, - părea cumva rănit, în odăjdiile de forță, strâns între cardinalii roșii. Pășea pândit de sfeșnicele mari, purtând în el ceva de Noapte-naltă. Pe când, în ziua lacomă din jur
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
roșiatec la asfințit/cu fiecare zi priveliștea e din ce în ce mai lămuritoare/toate pe care mi le doresc se vor împlini/da trebuie să cred că și anul acesta/dealurile apunând întunecate odată cu soarele promit/de aceea va fi mult soare și ropotul grăbit al ploii/în primăvara asta ciugulesc amintiri/ce vină au florile că m-am născut în zodia risipitorilor de Lumină// (Primăvara mă ia prin surprindere). Periplul pe care îl face poeta generează un încântător și captivant ciclu de poeme
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de „Nemurirea frumuseții”, apare o formulă inițiatică proprie autoarei, oarecum tangentă scrierilor fundamentate nichitiene... „În inima mea mai bate o inimă,/ Da-nu se aude, da-nu se aude,/ Eu-tu se aude, eu, tu.../ O inimă clopot,/ Visare și ropot...// Din ochiul meu mai privește un ochi,/ Privește de roșu, privește de verde,/ Privește de alb, în negru se pierde,/ Privește păzind,/ Iubit și iubind...// În tâmpla mea se mai zbate o tâmplă/ Tic, tac îmi pulsează,/ Tic, tac îmi
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în prăvălii cu destinație diferită. Una dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în prăvălii cu destinație diferită. Una dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se plătește scump. Dirijorul Valentin Doli a condus cu măiestrie orchestra - nu am sesizat niciun dezacord, nicio imperfecțiune. Totul a decurs magistral, iar soliștii - soprana Georgeta Grigore și tenorul Răzvan Săraru - s-au sincronizat excelent cu orchestra, sub bagheta Maestrului. Ropote de aplauze. Felicitări tuturor! Ne-am simțit onorați că, după spectacol, directorul filarmonicii vâl cene, maestrul Mihail Ștefănescu, directorul filarmonicii din Bacău, maestrul (vâlcean de origine) Ionescu Pavel ( Toni, cum îl numeau cu drag prietenii) și maestrul Valentin Doli au
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
În deschidere au evoluat fetele de la trupa Laguna sau Anca Florescu și Nicoleta Luciu - care au făcut dovada că nu întâmplător este percepută de reprezentanții sexului masculin drept sex-simbol. Melodiile „Cosmos“ și „Alerg“ au încântat audiența, solistele fiind recompensate cu ropote de aplauze. Următorul moment muzical i-a adus în scenă pe membrii îndrăgitului grup etno Ro-Mania. Ionuț „Ion“ Voicu, Sorin „Bade Hop Ș' Atât“ Mitrea și Cătălin „Bade Hop Ș' Așa“ Voicu - după cum se prezintă ei înșiși, au încălzit atmosfera
Agenda2004-12-04-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/282199_a_283528]
-
a interpretat și îndrăgitul șlagăr „În rândul patru, banca de la geam“, fiind asistat de o trupă de dansatori reuniți pe loc, din rândul micilor spectatori. DESPERADO. Entuziaști și originali, băieții Desperado s-au pus pe cântat stârnind râsete, dar și ropote de aplauze. Trupa s-a înființat în 1998, fiind remarcată în special datorită stilului abordat - country-rock - precum și textelor inspirate din viața de zi cu zi, versuri ce denotă o ironie fină la escapadele extraconjugale, consumul de alcool, lene și alte
Agenda2004-12-04-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/282199_a_283528]
-
Petrescu sau G. Călinescu: „O urmări cu privirea. Șoldurile i se legănau voluptoase. În mersul ei era primăvara. Radu surâse. Apoi, după ce mai zăbovi puțin în fotoliul de piele, se ridică și făcu câțiva pași. Când ajunse în dreptul cabinelor auzi ropotul apei ce lovea pielea catifelată a Liei. Închise ochii și urmări în gând picăturile de apă ce-i loveau sânii, gâtul, umerii, pântecul, pulpele. Se înfioră...” În cronici și interviuri el pune aceeași naturalețe, vivacitate și rafinament în expresie. Se
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă/ împodobită cu siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze ale circului/ înălțată pînă la trapezul acustic sub cupola galactică/ și apoi jos pe nenumăratele ei piciorușe-n arenă/ unduind de brațe și sîni căutînd Calea Laptelui/ și din nou bîjbîind babă oarbă și surdă jucînd "Bătrîneasca"/ Fraților
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
de "a PREVEDEA că o Casandra diferitele primejdii, orori și catastrofe" iar rolul politicianului este de"a asculta toate vocile care avertizează, să ia aminte de pericole și să se gîndească intens la modalitățile de a le confruntă și înlătura". Ropote repetate de aplauze au însoțit discursul lui Havel. Președintele ceh oferea lumii universitare americane o viziune asupra viitorului democrației radical diferită de viziunea "standard" multiculturalistă. (Vezi eseul meu "Nouă Identitate a Omului Occidental" din România liberă, nr. 37 din 16-22
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
dăm doar cîteva exemple. Acest spectacol l-a adus pe scenă, după opt ani de absență totală din viața teatrală, pe Marin Moraru, o mare figură și o personalitate cu totul specială. La premiera, intrarea lui a fost primită cu ropote de aplauze, inainte sa spuna un singur cuvînt. A urmat, tot la Național, un spectacol realizat în colaborare cu o întreprindere privată, SMART, Richard ÎI de Shakespeare, montat de Mihai Măniutiu, cu superbe costume realizate de scenografa Doina Levintza. Acest
A mai trecut un an by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18199_a_19524]
-
bogat (însuși Diavolul) plecase învins după ultima tentativă. Ea a respins gloria facilă, pentru calea justă... Când părăsește scena goală, sala, pustie și ea, începe să aplaude cu frenezie: de peste tot, de la galeria populară, de la balcoanele lumii bune, de la parter, ropote puternice nu mai contenesc. M-a înfiorat!... Deși conflictul etern dintre bine și rău este atât de ieftin, estetic vorbind... (Morala, ca inamică). De câte ori pătrund în culisele unui teatru de la noi, nu pot să nu mă gândesc la un bordel
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
Ca într-o vizită protocolară/ în lumea cealaltă,/ Obosiți la gândul că mai trebuie/ Să se întoarcă acasă,/ Că nu pot rămâne/ Definitiv." (în vizită) Din volum nu lipsesc capodoperele - poeme dintre acelea care, recitate în fața publicului, sunt răsplătite cu ropote de aplauze, iar studiate de critici suscită numeroase interpretări. Un asemenea poem este Suficientă mie, a cărui rezonanță rămâne multă vreme în conștiința cititorului: " Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
cu nimic. Nici cu vântul nici cu timpul nici cu sunetul nu pot să trăiesc printre oameni. Eu, cu limba germană a acestui nor care mă-nconjoară și e casa mea, sunt gonită din toate idioamele. Oh cum se întunecă! Ropotul ploii lovește deja chiar de la primii stropi. Apoi transportă morții spre zone mai clare, dincolo...
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
dezrădăcinat oamenii, tabla zincată a încorsetat casele și iată care sunt acum consecințele. Pe unde te duci, dai peste oameni cu urechile ciulite de tablă, care nu mai aud foșnetul vîntului ce încrețește apa și leagănă brazii, nu mai aud ropotul ploii susurând în burlane, ci doar șirul vorbelor clevetitoare picură din nourii grei pe pământ. Poetul nu precizează despre ce fel de tablă e vorba: de zinc sau de cupru sau poate de aur. Urechile stau la pândă pe acoperișuri
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
e vorba: de zinc sau de cupru sau poate de aur. Urechile stau la pândă pe acoperișuri, iar înlăuntru timpanele răsună asemenea tobelor, umplând sufletele de neliniște și teamă. Tăcerea se ridică dinlăuntru și răzbate-n afară, căutând să anihileze ropotul vorbelor fără șir. Oamenii ies cu fața înfrigurată în prag, pun mâna streașină la ochi și scrutează depărtările, în așteptarea semnelor Apocalipsei. Din mulțimea vorbelor clevetitoare ce se scurg prin burlane în conștiință, oamenii aleg câte un capăt de frază
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
deochi și-a pus ghiara pe tine,/ Miorița mea din veac?/ Sânger și te cant,/ Țara mea de leac./ Și nu plouă!”... Ajunsă la ceasul când sfârșitul “se vede” dincoace de orizont, vin întrebările cu fior rece: “Cine aude în ropotul prunelor/ Tropăind în iarba strivită/ Cum se scutură de timp și de umbră/ Moartea sub ele adăpostită./ Morții, de partea cărora vom trece”...”Și mai târziu mi s-a părut că trece un frig./ Părerea mea greșită a fost că
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
ciclul „Corifei ai Artei Lirice”, într-o perioadă în care cultul personalității conducătorului atinsese paroxismul și marginalizase toate elitele și valorile naționale. Drumul spre glorie al artistei pe marile scene lirice ale lumii, pe care avea să le cucerească stârnind ropote de aplauze și ovații a pornit de la Operă Română din București, unde a fost considerată încă de la debut un adevărat fenomen al Artei Lirice. În zilele în care numele sopranei apărea pe afiș, se formau la casa cozi imense în
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
acestei soprane generos înzestrata de natură. După încheierea războiului în anul 1946 Lucia Bercescu a interpretat la Budapesta rolul Aidei și al lui Mme Buterfly de așa manieră, încât publicul spectator din capitală Ungariei a solicitat cu toată energia și ropote de aplauze ce nu mai conteneau, repetarea „intrării” interpretei și a unor arii, lucru neobișnuit pe scenele vreunui teatru liric. Încurajată de succes și sigură pe forțele ei, siguranța care făcea parte din trasaturile-i puternice de caracter ce-i
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
o acustică deosebită, a răsunat de acordurile unor celebre canțonete italiene (O sole mio, La Paloma, Volare, Non ti scordi di me, La Spagnola, Parla piu piano, Chitarra Romana, Con te, partiro, Funiculì, funiculà, ș.a.). Biserica s-a umplut de ropotele de aplauze cu care publicul i-a răsplătit pe actorii lirici ai acestui teatru. Ziua de 21 mai a debutat cu o vreme minunată și a fost plină de surprize. La 8.30 dimineața scriitorii hunedoreni s-au prezentat la
Bistriţa: ZILELE OPEREI ,,CONSTANTIN PAVEL’’. [Corola-blog/BlogPost/92568_a_93860]
-
operei ,,La Traviata’’ realizată de orchestra, corul, balerinii si actorii lirici ai Operei Române din Craiova. Spectacolul a avut loc în aceeași Biserică Evanghelică, plină până la refuz de un public admirator de operă. A fost un spectacol magnific răsplătit cu ropote de aplauze, care nu au mai contenit minute în șir. În încheierea acestui reportaj trebuie să remarcăm încă o dată că locuitorii orașului Bistrița sunt avizi de evenimente culturale, indiferent de forma lor de manifestare. De aici și participarea lor numeroasă
Bistriţa: ZILELE OPEREI ,,CONSTANTIN PAVEL’’. [Corola-blog/BlogPost/92568_a_93860]
-
permanente, crescânde ,,în mormântul amintirilor,/ în mormântul durerilor’’ (Tomba - p. 35), care se simte apăsată, asemenea unei păsări cu aripile frânte, dar, în același timp aspiră către un infinit, spre o nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia spală, biciuind cu ropote în toba timpului, nisipul aspru și hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit, merge la Ayten Mutlu de la extazul luminii la agonia umbrei și a tenebrelor, până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]