1,483 matches
-
cum a pretins, pe a logodnicei sale Eva Semlyén (Pamfil). în dosarul Blaga-Bugnariu, apare ca informator al Securității. Michael Shafir dezvăluie și alte lucruri urîte. Citiți 22 și le veți afla! Mai bine mai tîrziu decît niciodată, adevărul se cuvine rostit. Cuvinte cu P În DILEMA VECHE (nr.132, dedicat Autismului), Dragoș Bucurenci scrie un articol (Obscenități absorbante) despre problema limbajului erotic autohton în traducerile din literaturile străine, care au, cum se știe, un vocabular literar-erotic mai firesc, mai dezvoltat, mai
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
de curgere fără a ține seama de încorsetările gramaticii. Ca-n volumul său cel mai recent de poezii, cu titlul În curgerea timpului: albia empatiei e doar un contur de dorință. Poetul Droogenbroodt iubește deopotrivă slova scrisă și cea frumos rostită. Binecuvântat cu o voce catifelată, cu intonații (în-) cântătoare, nu ezită să-i împartă melodicitatea cu auditoriul său numeros, care se adună la răstimpuri să-l la seratele culturale pe care le organizează cu mult har, îmbinând muzica, poezia și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
Una dintre cheile spectacolului sau, poate cea mai importantă, a descoperit-o Robert Wilson în următoarele precizări ale lui Eugen Ionescu din preludiul actului ÎI: “Câteva secunde după ridicarea cortinei, personajele rămân imobile (s.n.), în poziția în care va fi rostita prima replică, un moment de genul ”tableau vivant“ (la fel trebuia să se întâmple și la începutul actului I). Stârnindu-ți fiori reci ca gheața, pe șira spinării, făcându-te să respiri aerul rarefiat al unor lumi extraterestre, în care
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
-ntregului abis, cînd sunet dă-n rostire de credință. Și, dacă nu doar lăuntricitate ultimă-a mea, nu text, ci chiar textura realității,-al cărei puls e-n Fiu, - cum, dincolo de tunetele toate ale puterii, voi găsi măsura, cuvîntul ce, rostit, mă face viu? VI Cum Cel ce-imperial Se cuvîntînd în tunete peste făptura toată, - tronal, adun cuvintele-n cuvînt, vorbind în toate limbile deodată! Și el pronunță înțelesul-cînt din care e făcută și-arătată materia,-n adînc îl ascultînd
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
-ncet încet Sub rădăcina Lui tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la trocile comune Si vorba ce se-aude trecând pe drumul țării. Iubiri și cronici, sfinte poveri la
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
a căror succesiune ar putea forma silabă, a celor pronunțabile ca un cuvînt oarecare al limbii. Am putea considera că - în măsura în care e posibilă - lectura "legată" este chiar preferată de vorbitori: tendința mai veche (care a produs pentru sigla CEC forma rostită cec) se confirmă și în multe cazuri mai recente: RADET (radet, nu re-a-de-té), PUR (citit pur, nu pe-u-ré) etc. Desigur, siglele cu succesiune impronunțabilă în română se supun obligatoriu celuilalt model, de rostire a numelor literelor: RATB devine re-a-te-bé. Totuși
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
despre prietenie și insolit... Sau să vă mărturisesc că Gérard Depardieu este cu câteva (zeci de) kilograme mai slab... Dar n-am să vă dezvălui nimic din toate acestea, pentru că savoarea lui Tais-Toi! stă în replica bine și la timp rostită, și nu neapărat în acțiunea densă sau în răsturnările de situație (care, ce-i drept, se țin lanț). Dar cumparătorul de bilet la film, popcorn și Cola, alergic la film franțuzesc, nu va intra la Tais-Toi! decât din greșeală. Iar
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
despre asta s-a scris în 1960 și în 1982, în..."). Mioara Avram era, în continuarea marilor lingviști români din generațiile anterioare - Pușcariu, Densusianu, Iordan, Rosetti, Graur - un reper sigur, care elimina impostura și improvizația. O anumită severitate a judecății, rostite rece și clar, speria. Dar dincolo de ea, era întotdeauna dorința de a ajuta, de a explica, de a-l învăța pe celălalt. Mioara Avram era un spirit didactic și sistematic: toate scrierile sale concentrează incredibil de multă informație într-un
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
traducerea "operei" în alte limbi, pentru prezentarea ei în manualele școlare. Momentul apoteotic îl constituie apariția (și ea aranjată) a unei monografii despre ambițiosul autor, monografie în care sunt transcrise la sfârșit, tot felul de "referințe critice", inclusiv frazele binevoitoare rostite, la chefuri, de diverși critici literari, ca și fotografii din albumul familiei, însoțite de explicații de genul: "mama scriitorului, privind în zare, cu gândul la regatul cuvintelor peste care va domni fiul ei"). Având acte de identitate de scriitor (fie
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
progres/tradiție e căutat de Artaud în teatrul balinez și la triburile mexicane, unde puterea de viziune și puterea de dominare sunt reunite în practici mai apropiate de cunoașterea adevărată a omului decât nesfârșitele dialoguri practicate de teatrul occidental. "Cuvântul rostit al autorilor occidentali nu mai are forța unei adevărate oralități. Desigur, ei vorbesc, dialoghează, dar uită că au un corp, iar vorba omenească închisă asupră-și, și-a pierdut, în cazul lor, vechea eficacitate. Dincolo de problema închiderii sensului, ceea ce îl
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
ei, prin recursul la însemne pur exterioare, fără nici o legătură intrinsecă cu ea: lozincile imitînd consensul, potemkiniada rafturilor pline din magazine, în zile speciale dinainte stabilite, imitînd prosperitatea; decretele și hotărîrile urzite peste noapte imitînd legalitatea; tinicheaua imitînd aurul, vorbele rostite sau scrise la "comanda socială" imitînd simțirea adevărată.
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
în jocul actorului. Și iarăși pianul. Departe, aproape. Tare, încet. Muzica originală și interpretarea îi aparțin lui Dumitru Dabija, care l-a mai acompaniat, discret, pe regizor de cîțiva ani încoace. Un text atît de dificil - numai dacă îl citești - rostit și interpretat minunat de Costache Babii - niciodată nu mi-a plăcut mai mult! - și Mircea Andreescu. Blîndețea lui Didi, ciufuțenia lui Gogo. Vladimir: Și dacă sîntem mulțumiți ce facem? îl așteptăm pe Godot! S-ar fi putut tăia destul din
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
mereu alta; Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre generații spumegate. Dar ce vrea să spună Blaga afirmând că, în somn, uiți de tine ca de-un cuvânt : e identitatea omului doar flatus voci, este el aidoma unui cuvânt rostit și uitat? Poetul pare a dori să-și ,hipnotizeze" cititorul prin lenitiva sintagmă ,plăcut e somnul", în versurile unu, trei și opt, în ultimul dublând atributul ,plăcut". O face poate pentru a atenua neliniștitoarea sugestie din stihurile: Somnul e umbra
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Tudorel Urian Constantin Stan este unul dintre numele grele ale prozei astăzi clasicizatei generații optzeci. Prezent în Desant '83, cartea manifest a generației sale literare, autor al mai multor romane și volume de povestiri, Constantin Stan este un nume rostit întotdeauna cu respect atunci cînd se discută despre proza optzecistă, chiar dacă nu a beneficiat niciodată de aura mondeno-literară care a răsfățat numele lui Mircea Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
toate zilele, lăudătorii, înălțătorii de imnuri și slavă, fără de care, probabil, nimic din ce-a fost nu s-ar putea povesti. Un alt post de televiziune, Realitatea TV, difuzează, zilnic, fragmente din jurnalele prezentate între 1949 și 1989. Gîndul meu, rostit cîndva, a devenit... realitate. Nu este, cu alte cuvinte, doar sentimentul meu răzleț. Am amînat să văd spectacolul lui Alexandru Tocilescu de la Teatrul Mic din motive de spaime interioare. Am amînat să văd O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
pur fonetice, inevitabil instabile și pentru care în fond alfabetul comun nu dispune de semne adecvate; admiratorii săi reproduc (pe Internet) aceleași texte notînd cît mai multe particularități fonetice, dar împotmolindu-se în unele cuvinte sau structuri sintactice regionale. Textul rostit (cîntat, de fapt; exemplele care urmează provin din albumele Amintiri din copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
pentru copacul tău. Iar să vorbești, tocmai asta înseamnă: să cauți cuvintele prin care ceilalți să-l aibă deodată în fața ochilor. Un tufiș de liliac înfrigurat și stingher... Până n-ai rostit vorbele astea în fața cuiva, liliacul își aparține.” Odată rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare idee despre cauza înstrăinării cuprinse în el. Tribulațiile personajului se ivesc cel mai adesea din impetuozitatea
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
Secretul lui Nemesis, Sosesc păsările călătoare, Găoacea. Cu o activitate cinematografică prodigioasă, copleșitoare chiar și pentru confrații de breaslă, Alecu Croitoru a poposit În grădinile Semiramidei ca un avizat, ca un baron, nu numai al imaginii și sunetului, al cuvântului rostit, ci și al expozeului lexical, virtual În durată, adică al literaturii, proză și poezie. Ispita cuvântului tipărit se instalează confortabil Începând din 1988. Atunci, după uzanțele vremii, a debutat la Editura Dacia În volumul colectiv Doisprezece prozatori, cu nuvelele Primăvară
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
mărul, / curat, cum zici, Ťun înger l-ar mușcať / nu bijbîie, ci fizic adevărul / îl simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-acest gen, / se pare
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Paler să se numească Roșu...! Numai că pentru Laureatul cu Nobel (În 2006), culoarea ca atare, luată În sine, indica evantaiul de nuanțe existente În picturile antichității persane, până la semnificațiile contemporane din zona orașului Istambul etc. Reies câteva (alte) aspecte rostite și scrise de prozator sau gazetar: cultul pentru tată (după o realitate existentă și, deci, posibilă, ca În filosofia germană; la noi, Marin Preda, I.D. SÎrbu), reîntoarcerea la copilărie, adolescență, studenție; grija aproape obsesivă pentru raportarea la componente ale naturii
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de a se conferi unor anume fragmente (modele) muzicale sensuri verbale, provenite din figurile limbajului. Ar fi interesant de studiat în acest context valențele intonaționale ale limbii vorbite (rostite) în enunțul figurilor limbajului care definesc retorica muzicală respectivă. Poate, prin mai știu eu ce proces de contiguitate, de cuvânt rostit și intonația subiacentă s-au putut concretiza muzical (în sunet pur) corespondențe între figurile limbajului și valențele sonore (cuantificabile
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
sensuri verbale, provenite din figurile limbajului. Ar fi interesant de studiat în acest context valențele intonaționale ale limbii vorbite (rostite) în enunțul figurilor limbajului care definesc retorica muzicală respectivă. Poate, prin mai știu eu ce proces de contiguitate, de cuvânt rostit și intonația subiacentă s-au putut concretiza muzical (în sunet pur) corespondențe între figurile limbajului și valențele sonore (cuantificabile și reiterabile) care ar putea deveni o teorie închegată a afectelor care să nu rămână doar pe hârtie. În ce ne
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
biografi. Este una dintre extrem de rarele mărturii despre modul cum crea Eminescu, aflăm că el declama, Își interpreta retoric propria poezie, era mereu nemulțumit, revenea. De aici reiese importanța deosebită pe care o acorda poetul scrierii ca oglindă a poeziei rostite, adică punctuației, poziției apostrofului, accentelor, etc. Să-l lăsăm pe Slavici În ereziile lui, dar noi, care avem astăzi o informație mai bogată despre Eminescu decât prietenul său de la 1883 (pentru faptul că putem corobora nesfârșite informații parțiale pe care
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte două coordonate ale acestui "roman" existent in nuce în epistolarul lui Cipariu, cu veritabile pagini de literatură. Timotei Cipariu s-a ilustrat și ca orator. Cuvântările sale sunt ocazionale, rostite fiind de directorul de școală, de vicepreședintele "Astrei" și de membrul Dietei transilvane. Așadar, cuvântări școlare, culturale și politice. Elogiul școlilor din Blaj cu ocazia centenarului lor (1854), necesitatea educației și instrucției fetelor într-o vreme când aceasta era "negleasă
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
gorganul aceleiași spaime O altă versiune ce alegi tu cînd retorica se-mbăiază în lapte de măgăriță înmulțind mulajele frumuseții? o răfuială? un alibi? sunt cuvinte - spui - ușoare ca sămînța de plop încă mai rătăcesc prin culoarul îngust dintre fraza rostită acum o sută de ani și sintaxa-i grețoasă de azi cu siguranță de-aceea le-au numit puștance ale bizanțului cum rătăceau ele pe culoarele europei anne hélčne și marthe cu gustul cantabil apărîndu-le de capcana păsărarului de ciumă
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]