120 matches
-
toată firea. Ceasornicarul nu s-a îngrijorat. Își vedea de meșteșug, dregând cu aceeași sârguință ceasurile, câte i se mai aduceau. În răstimpuri, ieșea în ogradă pentru a-și privi hulubii jucători cum se înalță, rotitori, în vânt. Cădeau apoi, rostogol, zeci de metri, o sută; se ridicau iar. Orologiul nu bătuse niciodată, deși trecuseră peste trei săptămâni. E drept, nici nu se petrecuseră evenimente deosebite în urbe, dar măcar să facă un bang oarecare, acolo, să audă lumea și să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
unei sobe, cărămizile sunt calde. Stau așa cocoțată pe ultima treaptă de sus până ce-mi trece melancolia aceea. Sub mine simt scările care coboară parcă până în miezul pâmântului. Mă țin de balustradă ca să nu mă duc și eu de-a rostogolul. Dacă ai ști de câte ori am strâns în mână acel metal rece, în toți acești ani ! Aș fi în stare să-l desenez cu ochii-nchiși, cu creta, reconstituindu-l exact cum e el, dacă mi-ar cere cineva acest lucru
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
de argint/ rotindu-și berilele și granatele/ spre noaptea întoarsă cu spatele./ dar în timp ce urcam/ grăsimea mi se topise gram după gram/ genunchii mi se lipiseră de torace/ țeasta mi se sudase cu oasele iliace/ eram un radiolar, un spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol.// în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într/o mare de foc și pirite./ pînă să
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real adunat, uluitor, în „cîmpul meu vizual”. Acum, pe acest segment, versurile vor aglomera imagini, cu o accelerație ea însăși fantastică a parcurgerii viziunii: „eram un radiolar, un spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol”; „în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într-o mare de foc și pirite”; „imensitatea de
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
Într-un timp scurt, clarvăzătoarea reușise să dreseze șase patrupede, încât oricine ar fi putut jura că le împrumutase de la un circ profesionist, pentru a face impresie. Tunsoarea era clou-ul partiturii, astfel că, înainte de a se da de-a rostogolul și de a încinge o partidă de fotbal, viețuitoarele își etalau lațele. Cea mai nostimă era o cățea cu galoși și aripioare, cu părul strâns într-un coc, amintind de acele femei din preajma dictatorului, care țineau să se sluțească, numai
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ESCHATON Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ca rostogolul apei în cascade Prin văile pământului, șuvoi Am învățat, prietene, să ardem După măsura patimii din noi. Cât viscolul durerii mai rămâne Īn schimbul devenirii să înhame Copii zvârlți în vidul depărtării Cu nostalgia-ntoarcerii în mame. Din spate ne
ESCHATON de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382469_a_383798]
-
IPSE. Nimeni și nimic n-ar putea înfrânge pe Dumnezeu decât Dumnezeu însuși. Principiul acesta mi se pare valabil și în domeniul poftelor noastre primare. Nimic nu le poate înfrânge decât propria lor energie... convertita în altceva (Lucian Blaga). În rostogolul evenimentelor, până la ultima pagina, toți au ajuns pe culme. Pașilor pe-alaturi, li s-a șters urma. O constantă. Cu atâtea variabile.
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
suprafață ca fiind minereul util. După împușcarea frontului se elibera o cantitate de minereu ce se evacua prin cele mai rudimentare mijloace adică cu lopata sau cu trocul de tablă și cu sapa. Acest material rezultat se arunca într-un rostogol de unde se încărca în vagonete de lemn la acea mină și se scotea la suprafață, mergând la cuptoarele de mercur. Pentru protecția noastră a muncitorilor frontul de lucru era armat cu lemn de brad sub formă trapezoidală care permitea ca
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
nu erau. M-am intors liniștit la acel loc în care te-ai lăsat pe spate și-am luat de această data urma pașilor tăi lăsată pe zăpadă, iar această tranversa acea alee și te găsesc dandu-te de-a rostogolul prin zăpadă; uneori te mai opreai și dădeai din mâini și din picioare... Mă uit mai bine și parcă erau mai mulți oameni care se țineau de mână așa cum erau ei desenați pe zăpadă... interesant! M-ai învăluit cu privirea
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
Atâta m-am temut că o să-mi ceară Să inversăm o dată baremi rolul, Să se fălească el la-ntors spre seară, Să poarte tolba plină și pistolul, Iar eu să fiu ușor rănit la gheară, Prin mărăcini și râpi de-a rostogolul ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Roluri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ROLURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361780_a_363109]
-
cât casa Asudând în colbul stelar, cea mai inutilă plămadă. Sunt roata Rătăcită pe drumeagul pustiu Căzută-n răscruce de vânturi La intersecția tuturor pașilor Sunt la discreția lunii-n declin Sunt roata sărită din fix Care-și țipă inutil rostogolul Pe meridianele lumii. Sunt roata de gri și de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de cauciuc printre
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
nu mai spun nimic pentru că / deși nu mai e mult / mă va urmări tot restul vieții” (pecetea lui dumnezeu). Faptul că poetul se simte damnat, însingurat și lipsit de iubire într-o lume de neînțeles care se duce de-a rostogolul, luând în prăbușirea ei și spiritele curate, nu e nou. Care poet nu a creat într-o profundă stare de singurătate și nefericire? Însă el este conștient de misiunea lui: „acum sunt damnat / cu demnitate / îmi port crucea / pe (i
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dragi prieteni, public mai jos un articol al d-lui Cornel Galben , referitor la cartea mea "Strajă cuvintelor" , căruia îi adresez mulțumiri pentru acest gest. . Barcagiul iubirii „Rostogol, / tot rostogol, / vieții /dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“. Trăitor lâng-o margine de lume
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dragi prieteni, public mai jos un articol al d-lui Cornel Galben , referitor la cartea mea "Strajă cuvintelor" , căruia îi adresez mulțumiri pentru acest gest. . Barcagiul iubirii „Rostogol, / tot rostogol, / vieții /dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“. Trăitor lâng-o margine de lume, nu departe
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
de doruri și iubiri ce s-au „pierdut / în aspra încleștare de răstimpuri“, de „cumplitul dor nemângâiat“ și de lupta perpetuă cu timpul care-i dă, oră de oră, „vestirea lui vicleană“, încearcă, „trudit“, să afle misterul „clipelor ce pleacă / rostogol“, însă primele taine aflate sunt dezamăgitoare: N-are timpul, timpul n-are / nici iubire nici picioare / și nici ochi pentr-o secundă, / că-i secund și-n nori s-afundă. / Și tot trece ostășește / și pe noi ne nimerește. Tu
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
IUBIRII, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015. Dragi prieteni, public mai jos un articol al d-lui Cornel Galben, referitor la cartea mea "Strajă cuvintelor", căruia îi adresez mulțumiri pentru acest gest. Barcagiul iubirii „Rostogol, / tot rostogol, / vieții /dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“. Trăitor lâng-o margine de lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015. Dragi prieteni, public mai jos un articol al d-lui Cornel Galben, referitor la cartea mea "Strajă cuvintelor", căruia îi adresez mulțumiri pentru acest gest. Barcagiul iubirii „Rostogol, / tot rostogol, / vieții /dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“. Trăitor lâng-o margine de lume, nu departe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
și zâmbetul senin al cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și ... Citește mai mult Dragi prieteni, public mai jos un articol al d-lui Cornel Galben, referitor la cartea mea "Strajă cuvintelor", căruia îi adresez mulțumiri pentru acest gest.Barcagiul iubirii„Rostogol, / tot rostogol, / vieții /dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“.Trăitor lâng-o margine de lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
senin al cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și ... Citește mai mult Dragi prieteni, public mai jos un articol al d-lui Cornel Galben, referitor la cartea mea "Strajă cuvintelor", căruia îi adresez mulțumiri pentru acest gest.Barcagiul iubirii„Rostogol, / tot rostogol, / vieții /dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni și obligat, „Azi, ca și ieri“ să facă slalom printre „porțile-capcană /întinse de nu știm cine și de ce“.Trăitor lâng-o margine de lume, nu departe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
financiar, și moral și, mai ales, afectiv. “ ALEXANDRU C. LUNGU ,,Somnoroase iluzii se desprind din cochilii, Mi-e târâșul fierbinte și pământul e gol, Se preumblă-ntre coarne un parfum de camelii Prinse-n sticla de gheață într-un val rostogol. Umblă melcii lumină să-mi dărâme tristețea, În hățișul de ierburi fire lungi se-nroșesc Se urzește în cercuri steaua mea și franchețea Pe o salcie urcă în vârtej diavolesc. Duhuri strâmbe mi-arată cât de lungă-i cărarea, Sacrificii
DUMITRU BRODETSKY de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366621_a_367950]
-
se roteste înspre... Neant Roata cea mare... numită Viață... Ce-acum e subțire ca firul de... ață. Cu toată puterea din suflet, o țin Cu sânge și lacrimi încerc s-o susțin. Nimeni nu vede... nu are răgaz Al ei rostogol să-i pună zăgaz.. Ca o nălucă... rotește la vale Nimeni nu vrea să s-așeze-n... cale. Sfârșit de... viață, sfârșit de dorințe Timp nu mai este pentru... cerințe. Roata vieții... se-nvârte cu... jale Ajungem cu toții... o frunză... în cale
ROATA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361597_a_362926]
-
binelea. Cât despre viitor? Vom culege roadele atunci când copiii noștri vor uita definitiv limba română, trecutul, istoria, tradiția și tot ce ne-a edificat că neam și cvivilizație pe acest tărâm (odinioară colț de răi) - care se duce de-a rostogolul în râpă. 29 noiembrie 2012 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: MINUTUL ȘI PICĂTURĂ - tabletă - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 699, Anul ÎI, 29 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351367_a_352696]
-
am suspendat cuvântul- lampadar al morții și al vieții. printre sensuri, lumina arde. coș de nuiele rănește timpul. tasta gândului înalță viața. paiața albastră a dorinței stă într-un colț de pâine uscată. visează mișcarea. recită poemul iubirilor fără veșmânt. rostogol, devin frază într-un poem al prozei fără urcuș... urmași ai gândului, târâm versul, printre mlaștinile umanului. respinși de noblețea adevărului, devenim mărunțiș, în palma negustorului de iubire... Referință Bibliografică: lampadar / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LAMPADAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354794_a_356123]
-
mari de păsări în mine se întorc, Izvoare dezghețate de-acum le-aud în susur, Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port. Am ghiocei la tâmple și nu mai bag în seamă Cum zilele la vale pornite-s, rostogol, Mi-ar încolți în suflet poate teama De sufletul uscat mi-ar fi și gol. Dar nu știu cum se face că trupul se-nfioară Sunt ca și-un gorun singur și bătrân,, Ce-așteaptă, ca în fiecare primăvară, De păsări, cuiburi, să
ÎNŢELEPCIUNE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356898_a_358227]
-
TRISTEȚEA GĂRILOR CE PLÂNG Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 544 din 27 iunie 2012 Toate Articolele Autorului tristețea gărilor ce plâng Tristețea gărilor ce plâng un tren cu șuierul prelung, e doar pustiu și rece gol, viața dată rostogol, și disperărilor obol de dor nătâng. Tu știi, iubito? gara mea era un tren care plângea cu ochiul trist de ametist, copilul cel nevinovat ce mâna lui și-a fluturat și îmi zâmbea. Erai și tu, nici nu mai știu
TRISTEŢEA GĂRILOR CE PLÂNG de LEONID IACOB în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355090_a_356419]