69 matches
-
și diapauză. Adulții părăsesc locurile de hibernare primăvara în luna aprilie și migrează la început pe cruciferele spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ponta are loc în luna mai. Femelele depun ouăle în mici cavități pe care le rod cu rostrul la baza tulpinii (la colet) diferitelor plante crucifere (varză, conopidă, ridichi, muștar etc.). În fiecare cavitate, femela depune câte un singur ou, care este astupat cu o secreție gălbuie, ce se întărește în contact cu aerul. La plantele mai dezvoltate
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
Africa de Nord și America de Nord. În țara noastră se întâlnește în culturile de varză și rapiță din Câmpia Română. Descriere. Adultul are 2,5 - 3,2 mm lungime, de culoare neagră, cu luciu albăstriu sau arămiu, acoperit cu solzi și perișori cenușii. Rostrul este lung și îngroșat la vârf. Pronotul este prevăzut cu o dungă longitudinală albicioasă. Elitrele prezintă în zona scutelului o pată albă, caracteristică. Antenele, vârful tibiilor și farsele sunt roșcate (Fig. 9 a). Oul este oval, de culoare albă. Larva
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
pământ, pe sub frunzele căzute, în frunzarul pădurilor etc. Are 1 - 2 generații pe an. Adulții apar în primăvară când temperatura aerului are valori de 8 - 90 C. Adulții se hrănesc o perioadă de timp pe diferite plante crucifere, rozând cu rostrul mici cavități în pețiolul frunzelor, zone în care țesuturile se hipertrofiază. După împerechere, femela depune ouăle în pețiol, în interiorul nervurilor și al tulpinilor. O femelă poate depune 25 - 40 de ouă. Incubația durează 5- 8 zile, iar larvele care apar
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
an. În luna mai, adulții părăsesc locurile de hibernare și se hrănesc timp de 4050 zile pe crucifere spontane și cultivate, frecvent pe semincerii de varză și conopidă. După împerechere, femelele depun ouăle pe silicve, în mici cavități roase cu ajutorul rostrului. Intr-o cavitate este depus un singur ou. O femelă poate depune 35 - 40 de ouă. Larvele care apar, pătrund în silicve, unde se hrănesc cu semințele în formare. La maturitate larvele părăsesc silicvele și se retrag în sol, unde
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
CE0,2 %, Thionex 35 CE - 0,2 %. Gărgărița albastră a verzei - Baris chlorizans Germ., ordinul Coleoptera, familia Curculionidae Sin: Baris brassica Duf. Răspândire. Adultul are corpul oval-alungit, de 3,5 - 6,0 mm lungime, de culoare albastră, cu luciu metalic. Rostrul este lung și recurbat. Pe elitre se găsesc striuri longitudinale, dintre care, cele laterale sunt mai evidente (fig. 11 a). Oul este oval, de culoare albă. Larva are 5,0 - 6,0 mm lungime, este apodă și ușor curbată (de
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
Are o generație pe an. În primăvară, când temperatura aerului depășește 10 - 110 C, adulții părăsesc locurile de hibernare și se hrănesc cu frunze, ajungând la maturitate sexuală. După împerechere, femela depune ouăle în mici cavități roase de femelă cu rostrul în partea inferioară a tulpinii sau în pețiolul frunzelor de varză, conopidă sau alte crucifere. O femelă depune în medie 100 ouă. Incubația durează 6 - 10 zile, iar larvele care apar, pătrund în pețiolul frunzelor sau în tulpini, în care
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
localități din județul Giurgiu. În prezent, acest dăunător se întâlnește în Oltenia și Muntenia. Descriere. Adultul are corpul oval, de 2,0 - 3,0 mm lungime. Capul, toracele și elitrele sunt de culoare neagră. Antenele și picioarele sunt cenușii -roșcate; rostrul este negru și recurbat. Scutelul este alb, de formă dreptunghiulară (fig. 29 a). Oul este oval, translucid. Larva este apodă, de 4,0 - 7,0 mm lungime, de culoare galbenă, iar capul este brun-roșcat (fig. 29 b). Pupa are 2
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
ordinul Coleoptera, familia Curculionidae Răspândire. Este răspândită în Europa, Asia și Nordul Africii. În România se întâlnește în toate zonele de cultură a mazării. Descriere. Adultul are corpul de 3,5 - 5,0 mm lungime, de culoare cenușie-brunie sau neagră. Rostrul este scurt și gros, lipsit de carena mediană. Antenele sunt geniculate și măciucate. Pronotul este mai lat decât lung, prevăzut cu o punctuație deasă. Elitrele sunt cenușii sau cafenii, cu dungi longitudinale paralele mai deschise și mai închise (fig. 47
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
cf. gr. ρίζα, -ης s.f. "rădăcină"): med. ro. rizomer s.m. (cf. fr. rhizomère, s.m.; en. rhizomere); romb(o)- "romb"; (cf. gr. ρόομβος, -ου s.m. "romb"): med. ro. rombencefal s.n. (cf. fr. rhombencéphale, s.m.; en. rhombencephalon. NA); rostr(i)-, -rostru "cioc, rostru" (cf. lat. rostrum,-i s.n. "cioc"): med. ro. NA rostru s.n./ rostrum (cf. fr. rostrum s.m. NA); roti-/ roto-/ rota- "roată, rotitor, rotativă" (cf. lat. rota, -ae s.f. "roată"): med. ro. rotulă, s.f. (cf. fr. rotule, s.f.; en. patella); rubri-
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cf. fr. rhizomère, s.m.; en. rhizomere); romb(o)- "romb"; (cf. gr. ρόομβος, -ου s.m. "romb"): med. ro. rombencefal s.n. (cf. fr. rhombencéphale, s.m.; en. rhombencephalon. NA); rostr(i)-, -rostru "cioc, rostru" (cf. lat. rostrum,-i s.n. "cioc"): med. ro. NA rostru s.n./ rostrum (cf. fr. rostrum s.m. NA); roti-/ roto-/ rota- "roată, rotitor, rotativă" (cf. lat. rota, -ae s.f. "roată"): med. ro. rotulă, s.f. (cf. fr. rotule, s.f.; en. patella); rubri-/ rubro- "roșu" (cf. lat. ruber, rubra, rubrum adj. "de culoare
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
un dinte apical alungit. 7 Genul Ablattaria Reitter În fauna noastră o singură specie. Ablattaria laevigata Fabricius Partea dorsală a corpului neagră, convexă. Antenele îngroșate apical, fără o măciucă bine conturată. Partea anterioară a capului este prelungită sub forma unui rostru. Mandibulele mai lungi decât labrumul, curbate în jumătatea lor anterioară. Ochii sunt dispuși oblic. Antenele ușor îngroșate spre vârf, cu scapul alungit, în formă de mâner, puțin mai lung decât următoarele 2 articole luate împreună. Labrumul scurt și lățit, adânc
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
mediane sunt lățite. 8 Genul Phosphuga Leach La noi o singură specie. Phosphuga atrata Linnaeus Negru cu luciu metalic și cu partea dorsală a corpului convexă. Exemplarele juvenile au o nuanță maroniu închisă. Capul este prelungit anterior în formă de rostru. Antenele lungi și subțiri, ușor îngroșate spre vârf, ele depășesc cu puțin baza pronotului. Scapul alungit, aproximativ la fel de lung cât următoarele 3 articole luate împreună. Al 2-lea articol antenal puțin mai lung decât articolul 3, articolele 9 și 10
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
pedemontana F. Pronotul cu excepția discului și elitrele roșcat-maronii. 9 Genul Silpha Linnaeus Cuprinde specii de talie mare (11-20 mm) cu corpul oval, aplatizat, de culoare neagră sau maroniu-închisă. Partea dorsală a corpului glabră. Capul nu este prelungit în formă de rostru. Antenele se inseră înaintea ochilor pe marginile laterale ale frunții. Scapul este alungit în formă de mâner, fiind aproximativ la fel de lung cât următoarele 2 articole luate împreună. Al 2-lea articol antenal la fel de lung sau mai lung decât articolul 3
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
mediană. Strugurele este mijlociu, cilindro-conic, uni sau biaripat, compact. Pedunculul este scurt și ierbos. Bobul este sferic, mijlociu, galben-verzui cu punct pistilar persistent și miez zemos. Sămânța este mare, ovală, cu șalază bine conturată, ovală, cu marginea ușor ridată și rostru scurt și subțire. Soi cu o vigoare mare de creștere, cu o dezmugurire timpurie, înregistrată în primele zile ale lunii aprilie și cu perioadă lungă de vegetație. Își maturează bine lemnul astfel încât rezistă până la minus 22 °C și are o
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
colinară.Genul Thalictrum (rutișor) prezintă flori cu 4 tepale caduce, iar fructele sunt achene aripate. Polenizarea este anemofilă. Th. minus L. are o răspîndire largă și prezintă importanță în fitofarmacie, avînd efect purgativ. Genul Clematis (curpen) are frunze opuse, iar rostrul achenelor este lanat-păros, alungindu-se mult la fructificare. C. vitalba L. (curpen de pădure) este o liană lungă pînă la 15 m, cu frunze simplu compuse și flori albe. Sucul din frunze este vezicant, fiind utilizat ca remediu în reumatism
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de stamine se transformă în staminodii). Gineceul este format din 5 carpele unite, cu 1-20 ovule anatrope în fiecare ovar. Ovarul se continuă cu un singur stil lung și se termină cu 5 stigmate libere. Fructul este schizocarp (mericarpic), cu rostru alungit. La maturitate fiecare fructuleț (mericarp) are un rostru format prin divizarea stilului. Genul Geranium (ciocul berzei) cuprinde circa 14 specii în flora RM, răspîndite pretutindeni. G. robertianum (năprasnic) este o plantă cu tulpină fragedă, îngroșată la noduri, cu frunze
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
din 5 carpele unite, cu 1-20 ovule anatrope în fiecare ovar. Ovarul se continuă cu un singur stil lung și se termină cu 5 stigmate libere. Fructul este schizocarp (mericarpic), cu rostru alungit. La maturitate fiecare fructuleț (mericarp) are un rostru format prin divizarea stilului. Genul Geranium (ciocul berzei) cuprinde circa 14 specii în flora RM, răspîndite pretutindeni. G. robertianum (năprasnic) este o plantă cu tulpină fragedă, îngroșată la noduri, cu frunze dublu penat-sectate, cu peri glandulari pe ambele fețe. Florile
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dezvoltate, dar este mai puțin masiv și greu comparativ cu alți reprezentanți al genului Panthera. Lungimea craniului unui mascul este de 18-19 cm, lățimea zigomatică fiind de 12-13,5 cm, lățimea interorbitală este de 4,3—4,7 cm, lățimea rostrului dinților 4,8-5,3 cm, lungimea rândului de dinți de sus este de 5,8—6,3 cm. Un leopard al zăpezilor mare, ca și multe alte feline, are 30 de dinți. Pe maxilarul superior și inferior are câte 6
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
Acipenseridae este numele unei familii de pești marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, acoperit cu cinci șiruri longitudinale de discuri osoase, cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Peștii din această familie sunt denumiți și sturioni. Se hrănesc cu precădere din fauna bentică : moluște, crustacei, pești bentici din familia guvizilor sau a blenidelor, icrele altor specii. Sunt întâlniți numai în emisfera nordică, fiind prezenți
Sturion () [Corola-website/Science/319332_a_320661]
-
75 de ani, morunul măsoară 4,200 m și cântărește peste 1.000 kg. Un morun, pescuit în Marea de Azov și cântărind 640 kg, avea 58 de ani. Are corpul alungit fusiform, masiv și gros. Capul relativ mic. Botul (rostrul) la exemplarele tinere este triunghiular, ascuțit la vârf. La exemplarele bătrâne, botul este moale, scurt, turtit de sus în jos, curbat ușor în sus, cu vârful ascuțit, aproximativ conic. Gura mare și foarte largă, în formă de semilună transversală, ocupă
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
cele mai multe ori boabe neomogene ca mărime. Bobul este mijlociu, de formă sferică, având la maturitatea deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Miezul este cărnos, crocat, nearomat. Sămânța este mijlocie ca mărime, ușor rotundă, cu șalaza rotundă slab aparentă și rostru scurt și ascuțit. Neajunsul creat de alcătuirea morfologică și funcțională a florilor la acest soi a fost înlăturat prin crearea soiului Crâmpoșie selecționată. Producția de struguri oscilează foarte mult, de la 10 t/ha la 20 t/ha în funcție de condițiile anului
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
calos, circumvoluția cingului, lobul corpului calos a lui Broca, circumvoluție crestată este o circumvoluția lungă și curbată pe suprafața medială a emisferei cerebrale, arcuită peste corpul calos de care este separată de un șant profund - șanțul corpului calos. începe sub rostrul corpului calos, apoi urmează curbura corpului calos, se continuă în jurul spleniului corpului calos spre girusul parahipocampal, de care este separat printr-o porțiune îngustă numită istmul girusului cingular. Girusul cingular se află între șanțul cingular (aflat superior) și șanțul corpului
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
Ramus marginalis") sau șanțul marginal ("Sulcus marginalis"), și separă precuneusul de lobulul paracentral. este paralel cu fața convexă superioară a corpului calos, de care este separat prin girusul cingular, și are forma unui "S" cursiv foarte alungit. Acesta începe sub rostrul corpului calos, se îndreptă inițial anterior, apoi se reflectă în jurul genunchiului și trunchiului corpului calos, și se îndreaptă posterior până la partea posterioară a trunchiului corpului calos. La acest nivel, el se curbează sub un unghi obtuz, și se îndreptă în
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
o grupă specializată de pești, în special bentonici. Etimologia cuvântului condrostei: din greaca "chondros" = cartilaj + și latina "ostei", pluralul lui "osteus", din greaca "osteon" = os. Ca înfățișare externă, condrosteii amintesc, în oarecare măsură, selacienii. Capul lor este prelungit într-un rostru, iar orificiul bucal se găsește pe partea inferioară a capului (ventral), sub forma unei crăpături semilunare. Lepidotrihii (razele externe osoase) din înotătoarele neperechi sunt în număr mai mare, de obicei dublu, decât razele interne cartilaginoase corespunzătoare. Coada (înotătoarea codală), ca
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
masculi, canalele deferente trec prin substanța renală și se deschid în ureter. Nu există un organ copulator, fecundația este externă, iar icrele sunt mici și au o segmentare totală și inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]