63 matches
-
ogrăzilor. Mulți dormeau în căruțe, alții pe jos, în iarbă, înfășurați în foi de cort. Astfel, o așa grupare a fost instalată nu departe de casa noastră, în livada unui vecin, Pamfil Stoican, adunătură heteroclită de bărbăți și femei, purtând rubăști, închise cu nasturi sau copci până la gât, încinși cu centuri groase, iar în picioare purtând cizme cu carâmbi scunzi, largi și foarte moi. Printre cei așezați aici, mi-am făcut curaj și m-am amestecat, prudent, și eu, într-un
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
din tine. Cât a tras de el maică-sa să se însoare! „Hai, Costică, mamă, însoară-te ca să am și eu timp să țin nepotul în brațe! Dar el scotea pipa din buzunarul de la piept - avea un buzunar mare la rubașcă - îndesa tutunul și apoi se apleca să ia un tăciune subțire din vatră și o aprindea tacticos. „D-apoi mamă, ca mâine m-oi însura, vezi să fii numa' pregătită. Să primești nora.” Mâine s-a făcut poimâne, săptamâna viitoare
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
am evitat să-l privesc în ochi, îmi devenise antipatic... - Cere permisiunea să lase ușa deschisă la cușetă... Fraza următoare n-a mai tradus-o, fiindcă era convins că ofițerul rus (nu se știa ce grad avea, fiindcă purta o rubașcă simplă, fără insemnele respective) cunoștea limba română. - De unde atâta indisciplină la un soldat, tovarășe maior? Atenție! Ce spun acum este valabil pentru toți aliații noștri, nu numai pentru el... care ar fi trebuit să cunoască îndatoririle unui soldat bine instruit
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.4 Ajuns în armată la Predeal primul lucru jos cu freza, apoi la magazia de haine militare unde nu se ținea cont de gabarit sau înălțime, am nimerit o rubașca cu mânecile scurte până la coate, un pantalon scurt până la genunchi și o centură de pânză ruptă pe la mijloc, două fire de câlți o mai ținea. Așa a pornit "leatul"la prima lucrare de construire a unui gard de împrejmuire a
CAP.4 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343094_a_344423]
-
învinge furtuna. Ansamblul "Katiușa" al rușilor lipoveni din Mahmudia este vechi de aproximativ 20 de ani și este alcătuit din femei, bărbați, tineret, copii. Membrii ansamblului poartă costume tradiționale specifice lipovenilor din această localitate. Costumul femeiesc este alcătuit din cămașă (rubașcă) albă cu mânecă lungă, sarafan de culoare albastră, lung, până la călcâi, cordon (pois), pe cap au chicică (un fel de scufiță de culoare albă, cu paiete, care se așază ca un coc peste păr) pe care o primesc la cununie
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
fundă de culoare bleu, numită lenta și pe care sunt obligate să o poarte duminica la biserică. La gât femeile au manist (mărgele) și în mână flutură casinca, o batistă de culoare albă, brodată. Costumul bărbătesc este alcătuit din cămașă (rubașcă) albastră, legată la brâu cu pois (cordon), pantaloni. Interpretează cântece de dragoste, de război, despre lumea apelor și cea vegetală, : „Katiușa”, „Katerina” (Caterina), „Vinovata lia” (Vinovată sunt eu), „Acația” (Salcâmul), „Tihâi Dunai” (Dunăre liniștită), „Kak Do Dorâm” (După Don), cântec
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.4 Ajuns în armată la Predeal primul lucru jos cu freza, apoi la magazia de haine militare unde nu se ținea cont de gabarit sau înălțime, am nimerit o rubașca cu mânecile scurte până la coate, un pantalon scurt până la genunchi și o centură de pânză ruptă pe la mijloc, două fire de câlți o mai ținea. Așa a pornit "leatul"la prima lucrare de construire a unui gard de împrejmuire a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
în bandolieră și direcția rastelul ... Citește mai mult AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap.4Ajuns în armată la Predeal primul lucru jos cu freza, apoi la magazia de haine militare unde nu se ținea cont de gabarit sau înălțime, am nimerit o rubașca cu mânecile scurte până la coate, un pantalon scurt până la genunchi și o centură de pânză ruptă pe la mijloc, douăfire de câlți o mai ținea. Așa a pornit "leatul"la prima lucrare de construire a unui gard de împrejmuire a unității
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
istoric pe care adulții puteau să-l deslușească aici. Dragostea Charlottei, curtea pe care i-o făcea bunicul, perechea aceea atât de ieșită din comun în ținutul siberian - din toate acestea eu nu am păstrat decât un crâmpei: Fiodor, cu rubașca bine călcată, cu cizmele lustruite, se îndrepta spre locul întâlnirii lor decisive. La câțiva pași în urma lui, grefierul său, un tânăr fiu de popă, conștient de gravitatea momentului, mergea încet ducând un enorm buchet de trandafiri. Un judecător al poporului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lume drăguță amero-română, cu Bucurii și „Așe beu oamenii buni” și cu jazz. Am văzut și pozele de a doua zi după nuntă. Maria era în jeanși și ie, fiindcă asta este ea, de fapt, dacă deasupra mai pune și rubașcă din când în când, Mașa e Maria întreagă. Desfăcea darurile de nuntă. Adina desfăcea și ea la masă darurile la restaurantul chinezesc, unde mă amuzam foarte povestindu-le că așa e globalizarea: doi tineri români se căsătoresc la Bloomington cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a bucurat să o vadă pe mama și m-a sărutat pe obrajii înghețați. Pe pat, nu mică mi-a fost mirarea să-l descopăr pe cel mai îndrăgit personaj al copilăriei mele, moș Caletcă, îmbrăcat cu binecunoscuta lui rubașcă, cu ochii albaștri, senini, dar complet lipsiți de vedere, o întreabă pe bătrână cine suntem. O cunoștea pe mama și s-a bucurat. A cerut să mă apropii și cu mâinile tremurânde mia conturat insistent fața, zăbovind asupra ochilor mei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi trage o pereche de palme părintești domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
goală pe terenul din apropiere și, după o scurtă înviorare, se frecau bine cu zăpadă pe tot corpul, pentru a pune sângele în mișcare și pentru a se obișnui cu frigul. După un asemenea masaj, îmbrăcați numai cu o simplă rubașcă, aveau impresia că se află la ecuator. În baraca vecină locuiau italieni. Cu toții erau flămânzi și se gândeau numai la mâncare, însă santinelele aveau ce aveau cu italienii. Ca să se distreze, le aruncau câte o pâine de secară neagră ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și răscunoscut, capul unei familii onorabile îmbrăcat cu niște veșminte atât de caraghioase, încât și celui mai nenorocit boschetar sau cerșetor i-ar fi rușine cu ele. Într-un suman de blană de sub care ieșea la iveală un gen de rubașcă strânsă pe corp, zdrențuită și grosolan peticită, dintr-un fel de piele de animal necunoscut, în jurul căreia se răspândea un miros pestilențial; cu picioarele învelite în niște pâslari ca un fel de opinci primitive, ce l-ar fi făcut de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
așa-zisele Comisii Aliate de Control (inițial cu acronimul C.A.C., apoi, datorită rezultării unui cuvânt licențios în dulcea și savuroasa noastră limbă, C.Al.C.), conduse de către un ofițer rus, ce mai avea în subordine și câțiva soldați cu rubăști și pantaloni bufanți, dovediți mai apoi a fi infatuați, bețivi, hoți de prim rang și afemeiați. Dacă la Vaslui C.Al.C. a fost condusă de către locotenentul superior Antosiak, Hușul se pricopsise cu un ditamai maiorul, Luchianov. Probabil fiind mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de fapt mai-micii noștri) din CRPAA, trimiteau Centralei de la București la data de 9 iunie 1945 adresa nr.152 în care, chipurile, plângeau pe umerii bieților țărani tutoveni jefuiți mai rău ca la drumul mare tot de către aceiași lotri cu rubăști și bonete: „La data de 25 Septembrie 1944, Comandamentul Sovietic a convocat pe reprezentanții autorităților române și a cerut Prefecturii Județului Tutova, să predea pentru Armata Sovietică, până la 27 Septembrie 1944 (termen ultimativ, ca și cel din iunie 1940, subl
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
neagră uriașă și ne-a făcut vesel semn cu capul să mâncăm. După ce am mâncat cu toții, lipovanul a mai tras din alcoolul căpătat încă o dușcă lungă, a astupat sticla cu grijă și și-a pus-o în buzunarul de la rubașcă. Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea lui amorțită, nu uita să menționeze: Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu, cum activăm, tăți, din Goldana pentru Partidu' muncitorilor și țăranilor... În toată Goldana, se știa că al lui Chirpic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate absent, scormonește într-o cutie de conservă de stavrid, cu un briceag scurt, butonat la vârf printr-o bucată de pâine. Da' ați fost chemați? mă seminariză portarul, îmbrăcat într-o urâtă rubașcă maron, folosind a doua plural. Ce chemare, omule? Sunt oamenii mei, colegii mei de muncă, bădie, nu pricepi? Nu vă supărați, rosti condescendent portarul, da' azi nu e zi de vizită! După logica dumitale simplă, încerc eu să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
proaspete. Sper să am și plăcerea revederii cu dumneavoastră, spune doctorul întorcându-se către Marius. Regret. Din păcate eu trebuie să plec chiar acum. Pietrișul aleii scrâșnește sub niște pași târșâiți. Cu mâna stângă petrecută pe sub brațul unui bărbat în rubașcă ce are piciorul drept bandajat, moș Ilie se apropie de automobil. Îmi pare rău. Atunci rămâne pe data viitoare. Zâmbește și salută politicos, ridicându-și pălăria. La bună vedere, domnule Rădulescu. La bună vedere, domnule Solomovici. Mașina intră în marșarier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
teribile sub ocupația bolșevică în Basarabia. Copilul îi este răpit, este separată de soț și obligată să cânte pentru invadatori. Rușii sunt prezentați caricatural, ca niște brute demonice. Întruchiparea răului roșu absolut este o femeie NKVD, Luba, costumată într- o rubașcă de mătase, de culoare probabil roșie, care nu ezită să- l împuște pe comisarul intelectual șovăielnic Serghei. Filmul se încheie apoteotic cu eliberarea Basarabiei de către trupele române aliate cu cele naziste și fasciste. Un bun antrenament „invers” pentru propaganda procomunistă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă. Ideea le-a venit probabil pe loc rușilor. Unul dintre ei, un găligan de vreo doi metri, cu burdihanul strâns într-o rubașcă de doc caki, s-a apropiat de oi, a ochit unul dintre berbeci - oile erau în perioada mârlitului - l-a prins, luându-l ca pe o muscă în spate și l-a dus către tunuri. S-a întâmplat ca berbecul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
am dat seama ce urma să se petreacă. Soarta berbecului era pecetluită. Grigoruță, săracul, a intrat în panică. s-a apropiat de rusnaci și a început să-i implore, cu lacrimi în ochi. Nu-l tăia, bădie ! Îl trăgea de rubașcă Grigoruță pe găliganul cu satârul în mână. Mă omoară ăl de taică-miu în bătaie dacă mă duc acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
rezultat. Și, pe când nimeni nu se mai aștepta să apară și altceva, un tablou pe placul lui Timur Lenk, iaca, spre surprinderea tuturor, dintr-un grup de artiști, mai dintr-o parte, s-a ridicat un ins, îmbrăcat cu o rubașcă și șapcă de stahanovist, a înaintat trei pași până-n fața conducătorului și i-a înmânat un imens portret, în mărime naturală, pe o pânză înrămată. Timur Lenk a luat lucrarea, a privit-o îndelung. S-a ridicat. Și-a încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]