64 matches
-
pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti: pe cap purta o căciulă înaltă (țuguiată, nu plată, care-i o „invenție” mai nouă) atât vara cât și iarna, trupul îi era acoperit de o haină lungă, încheiată într-o parte, ca o rubașcă rusească, ițari strânși pe picior și în picioare opinci, legate cu „ațe” roșii. Părul îl purtau lung, și aveau barbă, încingeau un brâu roșu peste haina lungă, fără un motiv popular. Altă imagine ni-l înfățișează cu părul potrivit care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tren. Scriitorii dau târcoale orchestrei. Cehii, în special, sunt foarte activi. Miroslav Hule (zis și „pescarul”, pentru aerul lui frust și pentru poveștile pe care ni le-a înșirat despre zona rustică de unde provine) îl îmbrățișează pe șeful orchestrei, în rubașcă și el, cu efuziune slavă. Celălalt ceh, Pavel Verner, care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
convocării la Poliție a membrilor Acțiunii Populare), metamorfozarea ministerelor în feude ale bandelor organizate de profitori sunt doar preludiul la o lungă vară fierbinte și la o toamnă incendiară. Pe acest fond, încercarea șefului peremist de a întoarce pe dos rubașca murdară, de a înlocui aura de martir naționalist cu yarmulke-le evreiesc, e de-a dreptul comică. După cum se vede, efectul internațional al „convertirii” e egal cu zero, iar creșterea în stima alegătorilor - insignifiantă. În aceste condiții, a te da filosemit
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
că ele n-au apărut în "lagărul socialismului" decît după ce spionii sovietici au reușit să le fure". Și într-un plan pitoresc, coroborîndu-l pe cel dintîi: "Faimoșii blue jeans, în fond niște nădragi de lucru, cuceriseră lumea întreagă și nu rubașca, tineretul crescut și educat pînă la sațiu în spiritul "umanismului socialist" se dădea în vînt după rock and roll și nu după cazacioc, cînta cu plăceri cvasi-religioase Stranger in the night și nu Kalinka, Kalinka maia. Aceiași tineri, crescuți în
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
de gîndire și de rostire. O literatură protestatară, să-i spunem, fie și pentru simplul motiv că se sustrage canoanelor. De fapt, Harms a cam făcut asta și în viață, și în scrierile sale. Nonconformismul lui, epatarea, pipa și absența rubașcăi naționale, zburdălnicia ideilor au deranjat teribil sistemul rusesc al anilor '20-'40. Și l-au costat pe autor. Opera și viața. După cîteva libertăți pe care și le-a permis ca stil de viață, ca expresie literară, după ce a fost
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
sanguină cu mine" (Răsfrîngere). Acestei dispoziții de „ostaș" îi datorăm și cîteva energice tușe vizînd mediul socio-politic proxim, acea „uriașă moară", unde „Diavol cu diavol se însoară" (Stare). După ce ne mărturisește defel sfios: „Rîdeam de șapca lui Vladimir Ilici,/ De rubașca lui Iosif Visarionovici (Răspuns), Petre Got asemuiește fulgerele care „se bat cap în cap" cu „strategiile Orientului Mijlociu" (Un nor se arată). Petre Got: Lumina amară, Ed. Limes, 2010, 92 pag.
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
asta, o să-i transmitem și lui Roja că domnul Președinte încă se mai gîndește la Bătrîn, că și acum mai păstrează o poză în care apar ei doi la Moscova pe vremea cînd erau studenți, îmbrăcați gros, fiecare într-o rubașcă, spune Dendé. Se află într-o zonă aerisită, pe o stradă care arată jalnic. Tot cartierul ăsta arată ca vai de capul lui, își spune, toată țara este mai rău ca după un război care a devastat totul în urma lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știi tu care - atunci am să-ți spun eu unde mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: Tocmai trecusem apa Siretului. Asta se întâmpla în zori de zi. La ora prânzului, au avut loc îmbrățișările „frățești” ale comandanților noștri cu rubăștile superioare rusești. Peste două ceasuri, noi - fără arme - ne aflam încolonați pe șosea, sub pază... Direcția de marș? Cine s-o știe?... Rusnacii ne-au spus că războiul s-a terminat și vom pleca acasă. Drept-îi că după câteva luni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
eu, nevenindu-mi a crede. „Uitați-vă în lungul șoselei! Se apropie o coloană de ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
proaspete. Sper să am și plăcerea revederii cu dumneavoastră, spune doctorul întorcându-se către Marius. Regret. Din păcate eu trebuie să plec chiar acum. Pietrișul aleii scrâșnește sub niște pași târșâiți. Cu mâna stângă petrecută pe sub brațul unui bărbat în rubașcă ce are piciorul drept bandajat, moș Ilie se apropie de automobil. Îmi pare rău. Atunci rămâne pe data viitoare. Zâmbește și salută politicos, ridicându-și pălăria. La bună vedere, domnule Rădulescu. La bună vedere, domnule Solomovici. Mașina intră în marșarier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neagră uriașă și ne-a făcut vesel semn cu capul să mâncăm. După ce am mâncat cu toții, lipovanul a mai tras din alcoolul căpătat încă o dușcă lungă, a astupat sticla cu grijă și și-a pus-o în buzunarul de la rubașcă. Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ale portului tradițional. Atât la femei cât și la bărbați se folosesc materiale precum barhat (catifea), palatno (pânză), solc (mătase) și sucno (postav). Cele mai multe elemente din vechiul port s-au păstrat la costumul femeiesc, alcătuit din următoarele piese de bază: - rubașca (cămașă), din pânză albă sau înflorată, croită destul de larg și având cusături decorative la gât și la mâneci; - iubca )fusta), croită dintr-un postav subțire, încrețită la mijloc, lungă până la gleznă, largă și viu colorată. În locul fustei de postav, peste
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Se zicea că Nilus ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbîndu-se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într-o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brîu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu-i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de-o parte de ei. Ajungînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost aproape de amiază, după ce a plecat trenul ce venise de la Iași și mergea la Dorohoi, printre oamenii ce foloseau acea cărarea era și un bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte: rubașcă, pantaloni ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost aproape de amiază, după ce a plecat trenul ce venise de la Iași și mergea la Dorohoi, printre oamenii ce foloseau acea cărarea era și un bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte: rubașcă, pantaloni ce păreau a fi dintrun fel de uniformă, un rucsac cu sfori groase, o sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
s-a bucurat să o vadă pe mama și m-a sărutat pe obrajii înghețați. Pe pat, nu mică mi-a fost mirarea să-l descopăr pe cel mai îndrăgit personaj al copilăriei mele, moș Caletcă, îmbrăcat cu binecunoscuta lui rubașcă, cu ochii albaștri, senini, dar complet lipsiți de vedere, o întreabă pe bătrână cine suntem. O cunoștea pe mama și s-a bucurat. A cerut să mă apropii și cu mâinile tremurânde mia conturat insistent fața, zăbovind asupra ochilor mei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zicea că Nilus ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbându‑se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într‑o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brâu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu‑i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de‑o parte de ei. Ajungând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea lui amorțită, nu uita să menționeze: Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu, cum activăm, tăți, din Goldana pentru Partidu' muncitorilor și țăranilor... În toată Goldana, se știa că al lui Chirpic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate absent, scormonește într-o cutie de conservă de stavrid, cu un briceag scurt, butonat la vârf printr-o bucată de pâine. Da' ați fost chemați? mă seminariză portarul, îmbrăcat într-o urâtă rubașcă maron, folosind a doua plural. Ce chemare, omule? Sunt oamenii mei, colegii mei de muncă, bădie, nu pricepi? Nu vă supărați, rosti condescendent portarul, da' azi nu e zi de vizită! După logica dumitale simplă, încerc eu să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lume drăguță amero-română, cu Bucurii și „Așe beu oamenii buni” și cu jazz. Am văzut și pozele de a doua zi după nuntă. Maria era în jeanși și ie, fiindcă asta este ea, de fapt, dacă deasupra mai pune și rubașcă din când în când, Mașa e Maria întreagă. Desfăcea darurile de nuntă. Adina desfăcea și ea la masă darurile la restaurantul chinezesc, unde mă amuzam foarte povestindu-le că așa e globalizarea: doi tineri români se căsătoresc la Bloomington cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu fața arsă de soare și brăzdată de riduri adânci. De sub pălăria neagră, cu boruri largi, ieșeau pletele sure, lungi până la umeri. Purta cizme de piele și pantaloni negri strânși pe picior. Era îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a holului, un grup agitat și gălăgios de studenți și se opri, curios să vadă despre ce era vorba. Studenții de la filologie se strânseseră și se îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc, el începu să se caute prin buzunare, apoi prin rubașcă, și din nou prin buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă dacă nu erau rupte cumva. Discuțiile și râsetele încetară și, în liniștea care se făcu în spațiosul hol, vocea poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rebele peste frunte. Și tot în timp ce adăsta pe holul de la intrarea în facultate, întorcând capul spre ușă de câte ori se deschidea pentru a mai lăsa pe cineva să intre, mai avu ocazia să-l revadă pe tânărul și adulatul poet cu rubașcă neagră și chip expresiv. Însoțit de o mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate de înscriere, zăbovise pe-acolo vreun sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]