3,312 matches
-
între insulă și vorbire nu mai e o legătură directă nici măcar o ceață mîhnită prin care să zărim introvertiți în iaduri vegetale cînd păianjenul blond din ramurile mestecenilor ar fi dispus să-i dezmierde. Prieteni, măcar voi ascultați cu fervoare rugi în frunze lipite de Zidul Plîngerii: oracol verde. Molima de cristal I Așa a început mașinăria umană în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu-ncepe zborul fără o fîlfîire peste prăpastie
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea, tinmpul e pe fugă. Și dacă se pierde, se va pierde Și dacă se pierde, se va pierde suflul copcilor în uitare, numele pomilor în sertare și nu vom ști de-albastru și de verde? Dacă nu
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
factură melismatică și un profil metro-ritmic echilibrat aureolează în stilul cântărilor bizantine ceea ce Ștefan Niculescu a dorit să realizeze prin această creație a sa: imnul dedicat Sfintei Fecioare Maria. Filmul sonor derulat până în acest moment pare să fi întruchipat o rugă comună, aspirația tuturor spre înalt și atingerea unei zone de intensă puritate spirituală colectivă. Vocea saxofonului alto care conduce spre deznodământ acest demers al Axionului sugerează condensarea multiplului în unul (vezi ex. muz. nr. 10). Mesajul artistic pare astfel mai
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
Nebunie frustă. Nu amăgire, nu iluzie poetică, nu peisaj edenic consolator, ci iubire de viață, atât cât mai este această viață, atât de cumplită cum este. O astfel de „Înțelegere” nu exclude credința În mântuire și nu anulează rostul smeritcurajoasei rugi: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni Întru Împărăția Ta”. Credința cuminte, curată, trează, În Împărăție, În dincolo, este asumată și trăită firesc. Dincolo este o problemă de credință, nu de cunoaștere, așa Încât, subsumată lui, poeziadoliu a Ilenei Mălăncioiu Îi Îmbrățișează
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
acceptă și prizonierii sunt eliberați, cu excepția Aidei și a tatălui ei, Amonasro. Ca supremă mulțumire, faraonul Îi oferă lui Radames mâna fiicei lui, a lui Amneris, sperând că acesta va ajunge Într-o zi conducătorul țării. Actul III debutează cu ruga lui Amneris și ale preoteselor În templul zeiței Isis, pe malul Nilului, Întrucât a doua zi urmează să aibă loc nunta ei cu Radames. În fața templului, Aida Îl așteaptă pe comandant, pentru un ultim adio. Amonasro sosește Între timp, căci
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
fondul sinait oferă posibilitatea completării catalogului caietelor lui Ucenescu, a creației sale și a celei a dascălului său, Anton Pann, aici găsindu-se alte șase manuscrise purtând numere din inventarul dascălului brașovean, dintre care patru sunt autografe. Lăcaș multisecular de rugă și reculegere, Mănăstirea Sinaia a devenit spre sfârșitul secolului al XIX - lea locul de rugăciune al familiei regale, care-și petrecea vacanțele la reședința de vară de la Peleș, atât regele Carol I cât și regina Carmen Sylva (însoțită de prințesa
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
peste ei soarele (Mt. 5, 45), nu slăbesc cu nimic acest fenomen care are loc orice s-ar întâmpla, dar pentru aceasta nimănui nu-i trece prin cap să spună că râvna rugătorilor n-ar avea rost când, și fără ruga lor, ceea ce se întâmplă, tot așa stau lucrurile și cu cei convinși că, potrivit făgăduinței ce li s-a făcut, harul într-adevăr se dă așa cum s-a făgăduit celor înnoiți prin Taina Botezului și anume ori li se împărtășește
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
greșelilor timpului său și sub această povară care până la urmă l-a strivit, încerca îndreptarea”. Nu, Doamna Mariana Silveștri, Stâncă nu l-a strivit, fiindcă el, Artur, devenise muntele unde salășluia Călugărul Gabriel, cu spiritul, cu harul, cu lumina, cu ruga și cu dăruirea să, slujind Faptele Mari ale Omului Mare într-o Dacie Mare, si îndemnându-ne pe noi Ucenicii lui să-l cinstim, să-l prețuim și să le continuăm permanent cu demnitate și onoare în Duhul Ortodoxiei strămoșești
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
aproape și totuși de neatins cum degetele cutremurate pe sticla rece dintre doi apropiați în vorbitorul închisorii - orice gest ivit din sine mîna întinsă a unui prunc e sacru și mult mai scurtă azi, copilăria Să fie astfel încît o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar să schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns el, descumpănit, și-a privit-o mai atent. Aproape blondă, bluză
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
stăvilesc încredere nimb strălucire nu-mi pasă că valul la ură îndeamnă în spasme pierzându-se o mărturie e pasărea că lumea poate să învie într-un zbor într-un cer luminos cât ai rosti o silabă nemărginit însă ca ruga unui poem Inscripție mă îndepărtez de duminica ta inventez un nume pentru fiecare piatră acolo în clopotul mării exersez nebunia de a fi calc în picioare culori interzise când sufletul unei amieze vibrează solemn ca într-un vis rămuros îmi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
nu s-a putut afla mai nimic timp de patru decenii, continuarea la studiul Funcția magică a troiței (1947) de Romulus Vulcănescu nemaiapărând, acesta reușind să strecoare, în cartea sa din 1972, Coloana Cerului, abia un mic capitol despre Troițe, rugi, lemne. Evident că nu puteau să apară nici albume, singura carte consacrată domeniului, pe care o cunoaște autorul albumului de acum, fiind Cruci, troițe, monumente, grupe de monumente, cimitire, tipărită la Breaza în interbelic, fără an. Dicționarele de până la 1989
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc"; "în religia creștină, unitate mistică a trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt". în terminologia populară troițele se mai numesc "cruci și răscruci" (nordul Moldovei), "răstigniri" (Maramureș), "icoane" (Vâlcea), "rugi" (ținutul Pădurenilor), "lemne" (în documente vechi), "cruci" (Oltenia). Autorul a fost atras de acest subiect din mai multe motive: în timpul comunismului troițele au fost "asociate cu biserica și cu religia în genere" și au fost "întrevăzute ca focare sau instrumente
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
încredințează destinul, succesiv, unui alt și alt conducător, mulțimea întărește legea universală, veche și nouă totodată, dezvoltată de Dostoievski în paginile despre Marele Inchizitor. Ultima sextină nu mai este ironică. E vizată direct realitatea crudă: murmurul mulțimii, în crescendo, devine rugă către noul conducător, cerându-i să fie dusă oriîncotro, dar numai să fie dusă. De aici și fraza sintetică a lui Valeriu Rusu, între altele și despre actualitatea ideilor: “Par toutes ces connotations littéraires, culturelles, politiques, nationales, le poème Tsiganiada
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
generează ispite, iar unghiul din care sînt privite lucrurile poate fi înșelător, iată încă o anamorfoză la mîna umorului cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
ierbii îngăduie pașii înalți ce-s pe ape. Pleoapa și-aruncă-a ei rază, poetul pe-aproape-i. Împăcare Florile, frunzele toamnei ucid toamna. De-aici până dincolo și până la tine tot una-i; Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă. Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă... Poveste Si eu am stat în locul acesta, unde a fost un tron de piatră. Credincioșii mei - pentru că eu lipseam foarte mult - se rugau pentru sănătatea mea și prosperitatea imperiului
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
rază, poetul pe-aproape-i. Împăcare Florile, frunzele toamnei ucid toamna. De-aici până dincolo și până la tine tot una-i; Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă. Aripi bat în streșini de cer și totu-i o rugă... Poveste Si eu am stat în locul acesta, unde a fost un tron de piatră. Credincioșii mei - pentru că eu lipseam foarte mult - se rugau pentru sănătatea mea și prosperitatea imperiului și așa, urmele genunchilor lor se mai văd și acum în
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
alți nefericiți - numai că între nefericiți și nefericiți / sunt mari praguri de nefericire" (12 octombrie 1992) Aici viața se bea și moartea se uită!"; cât protest mai rămâne după acest strigăt al conștiinței damnării, al surprinderii mistuirii, al anestezierii iluziilor? Ruga este un gest recurent, dar tot mai brutal, adresat unui Dumnezeu de cârpe, inventat, un simulacru divin aproape idol, ba chiar, la un moment dat, ruga nici nu mai este asumată individual: "și azi dârdâi de oroare când trebuie să
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
înmiită asprime ca să iasă din toropeală, / să prindă suflul ororii, pentru rugăciunea de antracit / singura rugăciune neiertătoare" sau "am angajat, nene, doi de la camera 24, se / roagă pentru noi zi și noapte o să / fim precis iertați / putem bea în continuare." Ruga exclude protestul, este un gest ultimatum născut din oroarea finală când speranțele și puterea de a mai continua sunt iremediabil viciate. Mai spune Nathaniel Smith: "Temele majore șale Ieudului fără ieșireț preced în mod clar căderea comunismului". Posibil, însă puțin
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
limitată între extremitatea fostei cozi (dacă e să-l credem pe Darwin) și vânzoleala filosofică a creierului în numele absurdului priitor vedeniilor plăsmuite de visul ori ceața lumii prin care abia mai străbate amestecul de gânguriri ale bebelușilor Babilonului și rugile eremiților mai că negreșelnici, înălțate Celui de Sine Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului aproximat de vitralii cu sticla îmbătrânită în clarobscurul co-etern cu moartea ce pare ca și cum un mod de a
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
la nesfîrșit cînd tatăl și fiul sînt loviți. Și Zidul Plîngerii ne primește și ne aruncă înapoi în ploaie. Ne rezemăm de el capetele ude Și de toate hîrtiile cu rugăciuni înfipte în pietrele lui. Un tînăr rabin citește o rugă de sănătate. Îi dau douăzeci de shekeli. Dincolo de zid, pe dealul stîncos, o masă compactă înveșmîntată-n negru așteaptă răbdătoare să-l primească pe Messiah. Un măgar încărcat cu canistre de benzină coboară pe Via Dolorosa. Doi cai au scăpat și
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
că n-am), nu s-a mai putut. Prin urmare, nu m-am întîlnit de prea multe ori nici cu mahmureala, nici cu răul ăla îngrozitor pe care-l provoacă alcoolul și care transformă consumatorii în babe evlavioase, înălțătoare de rugi incontinente pentru dispariția suferinței și de promisiuni fierbinți că n-o să-și mai pună vreodată-n cap. Mie mi s-a întîmplat o singură dată nasol și mi-a ajuns. Eram studentă în anul I și, ca orice studentă în
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
-i voi cinsti memoria cu numele lui. am și făcut din ea o peșteră de tâlhari o carieră de piatră pentru sclavii mileniului celor șapte izvoare închise când setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
destinul Va desluși răspunsul când vine peregrinul Cum n-am talent și nu am, chiar sunt orfan de muză Caut la cele cele scrise să încropesc o scuză Când cei dotați de soartă cu harul poeziei Vor spânzura tăcerea cu ruga ereziei Stihuri nemuritoare se-nchid cu-o acoladă În timp ce anotimpuri cântate în baladă Păstrează-ntâietatea - toamnă și primavară Din ciclu sunt excluse căldurile de vară! Poate-am greșit adresa, poate-am greșit cuvântul -Pe drumuri părăsite și-o fi găsit
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]