3,112 matches
-
am recunoscut după telescop” „Ihî”, a zis Necunoscutul încet și mi s-a adresat, tot șoptit, ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale, de data asta mie „cât de mult mă bucur că, în sfârșit, am fost recunoscut, am o rugăminte”, a mai zis, „să mă luați cu peugeot-ul roșu aprins 307 până la tecuci” s-a sfârșit ca o poveste din cehov dimineața ziarele din moldova au scris că pe drumul dintre bârlad și vaslui s-a găsit o mașină abandonată
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă țîșnește o lumină care-mi face transparentă lumina. Sunt pregătită pentru metafore din ce în ce mai chinuitoare Primăvara asta își înalță căpșorul cu atîta putere, încât viața mea, privită
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
pe jos ar permite să descoperi că nu există două case la fel, chiar dacă din fuga mașinii seamănă; în fiecare fațadă, în fiecare grilaj se simt arta, căutarea, ambiția de a veni cu ceva nou, chiar dacă descoperi și destul prost-gust. Rugămintea mea însă de a renunța pentru vreo oră-două la mișcarea motorizată se izbește de riposta categorică a lui Enrique: "Nu se poate, nu e prevăzut de program." "Și când o să avem și noi în mână programul?" - "Mâine." Totuși câteva opriri
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
capitală, și, asta mai merge, o călătorie cu mașina de-a curmezișul insulei, cu ședere de două zile în orașul Sancti Spiritus. Restul - timp liber, să-l folosim ad-libitum. Cam puțin pentru cele trei săptămâni care ne mai rămân... La rugămintea mea ni se promite și o vizită într-o gospodărie agricolă. La Universitate se învață, oamenii n-au timp de întâlniri, așijderea la licee. N., care n-a scos nici o vorbă în toată jumătatea de oră ce ni s-a
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
femeilor, credem că e mai mult inventată de Titus Livius decât refăcută după memoria colectivă. De unde legea le cerea femeilor să treacă pragul casei numai în momente excepționale, ele ieșiseră acum pe străzi, acostându-i fără jenă pe consuli, cu rugămintea de a fi lăsate să se bucure, ca altădată, de podoabe, în condițiile în care Republica e în stare prosperă. Însă cel mai neînduplecat în fața insistenței lor era severul, legendarul frenator al corupției, censorul Porcius Cato, profund antipatic femeilor pentru că
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
că ar fi-ntîlnit Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai mei S-ajungem la cer, eu și ei, La beatitudine, asta tînjim mai presus.ť Și sfîntul, în replică,-a spus: "Rugămintea-ți se-arată riscantă, cred eu, Și ea împlinită îți este cu greu. Nu vii la un ave Maria, tu nu, Căci de țap ți-s picioarele, tu.ť La care răspunse bărbatul hirsut: ŤPicioarele mele, o, ce v-au
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
să se producă. C.B.: Ce știați despre România la început și când ne-ați vizitat țara pentru prima dată? A.S.: În acei ani nu exista nici o posibilitate oficială de a călători în România. Nici nu se punea problema, în ciuda numeroaselor rugăminți din partea noastră, ca cineva să ne trimită la cursuri de specializare în București. Am ajuns prima dată în România în 1978, la un an după cutremur. Nici de data aceasta călătoria nu a fost oficială, ci pe linie de familie
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
mică, strînsă pe cap, de sub care ies cîteva bucle aranjate cu dichis. Se întoarce și-mi zîmbește complice de data asta. Văd că trage după ea o sacoșă grea, pe care abia are cum să o apuce. Am înțeles tîrziu rugămintea. O ajut o bună bucată de drum, pînă la un antic de pe Calea Victoriei. Vrea să vîndă o tavă de argint și două sfeșnice. "De ce, doamnă?", șoptesc eu, mai mult pentru mine. "Copii n-am, nici alți moștenitori, iar pensia nu
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
Livius Ciocârlie și Andrei Pleșu. Numele lui Pleșu, probabil lăsat intenționat la urmă, mi-a oferit cheia întregului scenariu. Ne întîlnisem cu cîtva timp înainte ca să discutăm dacă vom semna o scrisoare de protest a lui Mircea Dinescu. Pretextul fusese rugămintea mea de a mă ajuta să transport cu trabantul lui un calorifer electric. Vorbisem ce aveam de vorbit în mașină. Nu știu dacă și cum fuseserăm ascultați. Ceilalți doi "dubioși" aveau și ei istoriile lor. Buzura era supravegheat îndeaproape. N-
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
de care dispune Uniunea. Carolina Ilica s-a referit la faptul că este singurul candidat-femeie, ceea ce i-ar reduce șansele de a câștiga cursa pentru președinție, deși se află în posesia unui program de redresare în 31 de puncte. La rugămintea insistentă a sălii a renunțat să-l citească în întregime. Cezar Ivănescu și-a îmblânzit discursul, în raport cu ceea ce promisese cu o seară înainte la o emisiune a OTV, nerenunțând totuși să-l acuze pe N. Manolescu, aberant, de complicitate cu
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
de braț, m-a privit drept în ochi și mi-a spus: "Vă rog să îmi promiteți un lucru: indiferent ce vor spune cei din jur, dumneavoastră nu îl veți vorbi niciodată de rău pe Paul Goma!" Am respectat această rugăminte a lui Adam Michnik, chiar dacă, în anii care au urmat, lista celor care "s-au lepădat" de Paul Goma s-a întins foarte mult, cuprinzînd inclusiv numele unor oameni care, într-o vreme, au fost singurii săi apărători. Culoarea curcubeului
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
al dueliștilor. Și în romanul lui Camil Petrescu, doamna T. a încercat să împiedice producerea înfruntării. Explicîndu-i-se că duelul a devenit "inevitabil", ea a implorat un martor ("a stăruit atît, a plîns aproape") ca măcar "să nu existe victime". La rugămintea doamnei T., dar nedorind nici ei "să-și provoace complicații", martorii au aranjat ca armele să aibă "încărcătură insuficientă". Pînă la urmă, duelul s-a încheiat fără victime, dar nu pentru că s-au tras doar trei focuri, ci pentru că toate
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
și susținător pentru dobândirea Ciliciei” (Plut., Luc., 6), Cicero referindu-se la acei oameni politici romani mai importanți (amplissimi) care au acceptat să-l slujească pe Cethegus, „să-i aducă daruri, să vină noaptea acasă la el, să-i adreseze rugăminți (precari) și, în fine (denique), să i se milogească (supplicare)”. Ne vom opri mai pe larg asupra câtorva aspecte legate de elementele adiacente traducerii - note, comentarii, indice etc. Surprizele te întâmpină de pe pagina de titlu, unde se menționează o Postfață
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Mircea Mihăieș Așadar, inevitabilul s-a produs! Sugestiile, recomandările, avertismentele venite dinspre Europa n-au avut nici un efect asupra clicii arogante de la București. Pe toate tonurile: de la rugăminte la arătarea obrazului, de la somare la închiderea ochilor, occidentalii au încercat să ne ducă pe drumul cel bun, alternând morcovul cu biciul. Ne-au fixat calendare precise, ne-au oferit bani pentru a implementa „acquis”-ul, ne-au „trainat” specialiștii
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
în datele aces-tea. Când unul dintre colegi, Jean Malte, care era îndrăgostit de ea, îi cere (într-un pasaj ușor melodramatic) să-i promoveze pe toți elevii și să le motiveze absențele celor care lipseau nemotivat, Raluca vede în această rugăminte un gest umilitor și întrerupe orice legătură cu el. Evoluția ei capătă, spre final, accente dramatice. După ce și-a încheiat programul la școală, într-o iarnă întârziată (e 28 februarie 2006, spune naratorul), Raluca trebuie să coboare din autobuz din cauza
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
fusese scris nu numai numele ci și menirea lui în viață: funcționar clasa a II-a. De atunci nu-l mai văzuse niciodată. Știa că lucrează la etajul superior, că de la el ar trebui să primească porunci, ordine, indicații sau rugăminți, că la el ajung toate dosarele pe care vine să le ia Marfa Stanilova, întotdeauna la ora 11 fix, sau pentru a fi mai concreți, exact după ce se șterge la gură cu mâneca hainei după al doilea păhăruț. În două
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
fiecăreia dintre cele patru scene prin momente artistice de o covârșitoare somptuozitate. Cel mai intens simbol din prologul operei este cel al Oului Cosmic, ce Îl Însoțește pe Amor atunci când acesta apare pentru Întâia oară În scenă, pentru a răspunde rugăminților lui Hébé și a readuce printre tineri iubirea distrusă de Bellone. La sfârșitul prologului, Oul este desfăcut În patru părți perfect simetrice, În interiorul fiecăreia regăsindu-se câte un simbol al civilizațiilor care Își vor reprezenta spectacolul pe scenă: soarele pentru
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
asemănătoare: Fra mezz’ora e morta/ Într-o jumătate de oră va fi moartă. G. Puccini vede piesa Tosca a lui Victorien Sardou la Milano, cu Sarah Bernard în rolul titular. Imediat i se adresează editorului săi Giulio Ricordi, cu rugămintea de a obține drepturile de adaptare a piesei, pentru o lucrare lirică. Este interesant faptul că libretul pentru Tosca a fost inițial destinat compozitorului Alberto Franchetti. Illica a scris acest libret și în luna octombrie a anului 1888, Franchetti, Ricordi
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
pe mine port nebun, / Îl port și-n Paște și-n Crăciun, / Dar un somn dulce mă-nfioară / Când văd cum anii vieții zboară. Absurd, abject și ticălos, / M-a ars durerea pân’la os! / Firescul vieții mele-ngălbenite, / Mi-ndeplinise, vechea rugăminte. Nimic nou, ar spune un scriitor. Așa scriem toți. Bine, bine, le-aș răspunde cu mult respect. Perfect adevărat, însă cum viața este o mare plină de întrebări, aș avea o întrebare. De ce scriu și eu? Răspunsul este atât simplu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
opera acestuia îi era accesibilă tânărului băcăuan prin intermediul unor traduceri în limba germană, iar apoi prin lectura în original. Cum însă cărțile în limba engleză erau scumpe, D.D. Pătrășcanu s-a hotorât să îi scrie personal lui Mark Twain, cu rugămintea de a-i trimite câteva dintre lucrările sale. În continuare, D.D. Pătrășcanu îi comunică: În interiorul acestui plic, am onoarea să vă trimit, numai pentru curiozitatea Dvs., unul dintre ziarele noastre literare, în care veți găsi ”Obsesia” Dvs. Această traducere a
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
din dialoguri avute cu Mariana Pândaru în curtea Institutului de Cardiologie din Timișoara, în bisericuța acestui spital sau chiar în grădina casei. Întrebările pornesc de la starea pacienților și sunt de genul ,,de ce, Doamne?’’, ,,de ce tocmai acum?’’, ,,de ce tocmai mie?’’ iar rugămințile sunt felurite, dar în general de genul ,,Doamne, dă-mi sănătate, mai lasă-mă puțin să mai trăiesc pe acest pământ.’’ Trăind de peste 40 de ani ,,în suferință’’, Dr. Dan Cioată încearcă să aline suferința celor din jur, deși, chiar
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
părere de rău că dl Mihai Eminescu, redactor la ziarul „Timpul”, tânăr, plin de talent și înzestrat cu un deosebit geniu poetic, a căzut greu bolnav”. Tot acum, soția lui Slavici, unguroaica Szeoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu următoarea rugăminte: „Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceți ceva să mă scap de el, că e foarte rău”. În felul acesta i s-a meșteșugit atent nebunia eminesciană. Totul era o minciună; În aceeași lună era la Iași, împreună cu Petre Grădișteanu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
confiscat multe milioane de coroane transmise din Budapesta ungurilor din Ardeal; au înființat gărzi naționale la sare și consilii; au constituit linii telegrafice secrete, prinzând ordinele ce s-au dat din Ungaria sfaturilor și gărzilor ungurești din Ardeal etc. La rugămintea Comandamentului trupelor române din Transilvania, această organizație (BI - n.n.) a funcționat până la data de 1 noiembrie 1919, servind cu același eroism cauza românească. Articol aparut in revista Intelligence nr 28/2014 dr. Tiberiu Tănase
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
din cartierul Văcărești sau Dudești. Consternat, nu-mi rămânea altceva de făcut decât să mă retrag. I-am întins volumul Versuri cu care venisem, ediția definitivă îngrijită de autor, publicată de Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", cu rugămintea de a-mi așterne un autograf. Nu-mi doream o dedicație personală și de altfel nici nu-mi rostisem numele, iar Minulescu, luat de șuvoiul vorbelor, nu m-a întrebat cum mă cheamă. I-am declarat că mi-ar face
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
până în America, unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului 20 (îi urez cel puțin aceeași considerație în continuarea secolelor!), nu este o treabă prea ușoară. La început, pentru mine, Norman Manea nu a fost decât o cunoștință care, la rugămintea poetului Florin Mugur, a pus o vorbă bună acolo unde trebuia ca să obțin o slujbă în București. Cu timpul însă, gestul său a dobândit tot mai multe înțelesuri, așa cum se întâmplă, de obicei, atunci când îți intersectezi destinul cu o personalitate
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]