56 matches
-
muncii și afacerilor sociale (fost ministru de stat al securității naționale în cabinetul președintelui), născut la 1.8.1946 25. Gombe, G Președinte al comisia de supraveghere electorală 26. Gula-Ndebele, Sobuza Fost președinte al comisiei de supraveghere electorală 27. Gumbo, Rugare Eleck Ngidi Ministru al dezvoltării economice (fost ministru de stat al întreprinderilor de stat și organismelor parastatale în cabinetul președintelui), născut la 8.3.1940 28. Hove, Richard Secretar al Politburo din cadrul ZANU-PF pe probleme economice, născut în 1935 29
32005D0592-ro () [Corola-website/Law/293748_a_295077]
-
Politic al ZANU-PF, născut în 1939 17. Goche, Nicholas Tasunungurwa Ministru de stat pentru probleme de securitate națională la cabinetul președintelui (fost ministru al securității), născut la 1.8.1946 18. Gula-Ndebele, Sobuza Președintele Comisiei de supraveghere electorală 19. Gumbo, Rugare Eleck Ngidi Ministru de stat pentru întreprinderile publice și organismele semipublice la cabinetul președintelui (fost ministru adjunct de interne), născut la 8.3.1940 20. Hove, Richard Secretar al Biroului Politic al ZANU-PF pentru probleme economice, născut în 1935 21
32004E0161-ro () [Corola-website/Law/292603_a_293932]
-
trăiesc.” Maistrul, luat cam prea direct, Zise rapid: ”Nu eu! Vorbește cu omul.” Privind spre cineva, discret Era de fapt, chiar inginerul. Neputând da înapoi, Cu o ultimă sforțare Împins de griji și de nevoi Omul își repetă a sa rugare. Inginerul, creț și cu mustață Simpatic, de altfel, dar mai sever Trecut și el, destul prin viață Văzu că omul nu-i prea prosper. Și îi grăi așa: Aici e greu, Se cară, se ridică saci și greutăți Se muncește
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
este angajată în nici o direcțiune. Intrând în detaliuri, Bismarck declară că năzuința Germaniei în prima linie este de a evita un răzbel între Rusia și Turcia; dacă aceasta nu va fi posibil, atunci să-l localizeze. Germania a refuzat diferitele rugări de a interveni ca mijlocitoare. Momentul acut pentru Germania de a ieși din rezerva ei va fi numai atunci când Austria va fi amenințată în cele mai vitale interese ale ei. Dealtmintrelea ar fi o mare eroare de a nesocoti forța
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
grăi el, sunt foarte bucuros că vă plac aceste bucate ale Avramiei însă știu că vinul nostru de aici nu-i vrednic de obraze ca ale domniilor voastre. D e aceea, să-mi dai îngăduința, măria ta, să fac a doua rugare. - Slobod, șătrarule, vorbește! - Măria ta să dau învoire să spun o istorisir e. Răzeșul așteptă cu respect până ce măria sa mestecă și înghiți o sarmală prea fierbinte. Atunci i se rosti î nvoirea. - Ascult, șătrarule. - Mulțumesc, măria ta. Deci dar ducându
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Am să te rog să pleci imediat.” Construcția ascunde, în fond, un imperativ, atenuat, mai întâi, prin prezentul unui verb „ajutător”: „Te rog să pleci”, și apoi prin viitorul aceluiași verb ajutător: „Am să te rogsăpleci.” Viitorul verbelor de „solicitare, rugare” exprimă un prezent al timidității și al modestiei: „Monșer, te superi dacă te-oi ruga să-mi dai batista dumitale?” (I.L. Caragiale) Structura morfologică Viitorul I cunoaște, în limba literară, două forme sinonime, amândouă cu structură analitică: una, cu auxiliarul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aș vrea să iau legătură cu ea; poate că În Moldova bietul Dragoslav să fie mai bine cunoscut și prețuit. Nu cunosc Însă precis numele și adresa acestei edituri, nici pe cel care o conduce ca redactor-șef. Iată, deci, rugarea mea: să faci mata investigațiile necesare și să-mi comunici, căci nu mai vreau să dau lucrarea la București. Stăruie, parcă, un regionalism, regretabil, Încă. Ce zici? Se poate? După plecarea matale am primit o scrisoare de la tov. Ilioaia - vrednicul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
1938. E vorba, deci, de Cântecul Nibelungilor și interpretarea mea În privința dihoniei Între rubedenii. După cum se vede din dedicația scrisă de cumnatul meu, el apreciază pe intelectualul distins, care e d. Dimitriu și a făcut-o cu plăcere și fără multă rugare 571. De la d. Prof. V. Popa și Tatos nu prea am de mult vești. Dl. Prof. Popa mi-a trimis primul capitol din Monografia ce-mi face. E scris cu simpatie și talent. D-sa e sceptic În ceea ce privește sărbătorirea Semicentenarului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sau: "Vai! În van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire" (Memento mori). Nu e de așteptat decât ca omul eminescian să simtă tot mai acut distanța așezată între el de divinitate: "Tu nedând vo dezlegare..."; "... Mută / La rugare și la hulă idola de ei făcută / Rămânea ..." (Memento mori). Observația lui I. Bianu 31 ni se pare întemeiată: "... O teamă decisivă din faptul că omul își dă seama de împrejurarea că viața e domeniul întrebărilor neurmate de clarificări; e
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai zidit din stânce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei făcută Rămânea!... Un gând puternic, dar nimic decât un gând." (Memento mori) Tragicul eminescian nu își menajează și nu își alege cititorii: "...E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei, Dar o picătură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a acestei întâlniri (din 17/29 mai 1891) într-o scrisoare către Cezar Colescu Vartic datată Șișești, 11[23] sept. 1891: "...Apropos, cu dl. Slavici, Nenițescu, Bianu etc., lucrul stă așa, că acești onorabili domni, după depărtarea dlui Babeș, la rugarea mea și a dlui Coroianu, au declarat că nici ei, nici amicii lor nu și-au schimbat de loc politica..." (op.cit., p. 60). Să nu-i fi reproșat niciodată I. Slavici aceste rânduri? De mirare este și faptul că nici
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lectură, editoriale ori articole de atitudine - „Limba românească la judecătorii”; „Desconsiderarea limbei române la dregătorii”; „Rusificarea completă a districtului Siret”; „Maghiarizări de nume”, „Prozelitism în Rădăuți” - reportaje de la adunările publice și mai cu seamă de la cele electorale etc. Într-o rugare către onor publicul român, Patria declara în paginile sale că „ s-a înființat ca ziar curat național” și pentru a putea „satisface îndatoririle duce lipsă de informații sigure și precise în care scop se adresează întreg publicului românesc „să binevoiască
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vii: Scoală, Ioane, scoală, Cu ochii privește, Cu mâna primește, Că noi am venit Că am auzit Că ești călător, Cu roua-n picioare, Cu ceața-n spinare, Pe cea cale lungă, Lungă, fără umbră. Și noi te rugăm, Cu rugare mare Cu strigare tare: Seama tu să-ți iei Seama drumului. Și să nu-mi apuci Către mâna stângă, Că-i cale nătângă, Cu bivoli arată, Cu spini semănată, Și tot mese strânse, Și cu făclii stânse. Dar tu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a primit. După șase săptămâni s-apropia iarna și caii cu care veniseră nu mai aveau nutreț. Stau și se sfătuiesc să se ducă la mitropolit, ca să-i blagoslovească preoți. Cam cu îndoială vin. Măria ta, am venit să facem rugare ca să ne binecuvintezi preoți. Dar de câtă vreme sunteți aici? De șase săptămâni. La carte! Ei șovăie: Măria ta, noi nu cerem asta atâta pentru noi, cât din pricina călăriei. Cum așa? Apoi noi am venit călări, ș-acuma nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
București la cererea insistentă a preotului de atunci Pavel Monea, care a și scris pe foaia de început a Sfintei Evanghelii aceste cuvinte: «Toate cărțile bisericești cu litere latine au fost procurate prin mijlocirea și influența subscrisului prezentând în persoană rugarea bine motivată prin apăsările ce îndurăm și suferim din partea stăpânirii maștere maghiare, pe baza căreia în persoană rugând pe Mitropolitul Primat și pe ministrul cultelor Constantin Disescu al României, s-au îndurat a ne dona un rând de cărți bisericești
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Monea paroh gr. ort. Ioan M. Șari» 12. Orologiu - 1896 - 355 file. a. »Spre memorie, această carte Orologiu (Ceaslovul bogat) sau procurat prin stăruința parohului Pavel Monea în 1912 care însuși în persoană a fost la București și compunând o rugare bine motivată către domnul ministru de culte Constantin Disescu și Mitropolitul primat al României s-au îndurat a ne donaun rând de cărți bisericești pe seama bisericii noastre, apoi s-au legat pe spesele Mariei Titu Banciu, văduvă solbind 3 Kor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele scuturate din arborele lumii capătă aici aceeași valoare civilizatoare precum fulgul de aur smuls vulturilor, în ambele contexte colindătorii fiind instanța inițiată care intermediază darul sacru. O imagine impresionantă a lui axis mundi se află în basmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cântecele ritual-ceremoniale românești, drumul „dalbului de pribeag” este tratat cu mare atenție, pentru a nu rata integrarea în „lumea fără dor”: „Cî noi am vinit,/ Cî am auzit,/ Că ești călător,/ Cu roua-n picior;/ Și noi te rugăm,/ Cu rugari mari,/ Cu strigari tari,/ Sama tu sî-ți iei,/ Sama drumului”. Esențială apare la nivel temporal simultaneitatea perfectului compus cu prezentul mitic al plecării către lumea strămoșilor. Avem aici o suprapunere a planurilor profan și sacru, venirea bocitoarelor făcându-se în timpul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt faptele cu implicații în regenerarea universului ordonat: rodul cules din axis mundi și întrebarea ce conduce la revelarea misterului despre creația reiterată. Față de recoltarea fructelor și primirea întrebării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
paroh. I se va aduce la cunoștință și se va veghea asupra aducerii la îndeplinire a celor demandate... Scrisoarea mai prevede disposițiunea ca resoluțiunea să se comunice oficiului parochial Oprea Cârțișoara spre scire și întocmai urmare, avend a face grabnic rugarea necesară cătră dl. ministru pentru ajutoriu, eară despre cele îndeplinite a raporta aici. Avrig, 8 Novembre 1897. Semnează: Ioan Cândea , protopop. Dar părintele Victor Vulcan și-a văzut de-ale dumisale știind că ursul trece chiar dacă dulăii latră, iar cum
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aș vrea să iau legătură cu ea; poate că În Moldova bietul Dragoslav să fie mai bine cunoscut și prețuit. Nu cunosc Însă precis numele și adresa acestei edituri, nici pe cel care o conduce ca redactor-șef. Iată, deci, rugarea mea: să faci mata investigațiile necesare și să-mi comunici, căci nu mai vreau să dau lucrarea la București. Stăruie, parcă, un regionalism, regretabil, Încă. Ce zici? Se poate? După plecarea matale am primit o scrisoare de la tov. Ilioaia - vrednicul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
1938. E vorba, deci, de Cântecul Nibelungilor și interpretarea mea În privința dihoniei Între rubedenii. După cum se vede din dedicația scrisă de cumnatul meu, el apreciază pe intelectualul distins, care e d. Dimitriu și a făcut-o cu plăcere și fără multă rugare . De la d. Prof. V. Popa și Tatos nu prea am de mult vești. Dl. Prof. Popa mi-a trimis primul capitol din Monografia ce-mi face. E scris cu simpatie și talent. D-sa e sceptic În ceea ce privește sărbătorirea Semicentenarului Liceului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
faict paour, l’autre joye et liesse. La joye avoir fais moy, haulte Deesse, A qui pecheurs doivent tous recourir, Comblez de foy, sans faincte ne paresse. En ceste foy je vueil vivre et mourir. BALADA CE FĂCU VILLON LA RUGAREA MUMEI SALE CA SĂ SE-NCHINE EA LA MAICA DOMNU’ (1958) Stăpînă-n Cer și-n lumea pămînteana, Împărătița mlaștenii Ghehénii, A dreapta-ți, în sobor fără prihana, Mă-ngăduie părtașă-ntru smerenii. Căci cea din urmă-s eu din toți smerenii. Și mult
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
încît de văz un cui Îndată eu pe dânsul căciula mea îmi pui. Lumina mă revoltă... de văd eu noaptea steaua Cu infernalitate eu îmi aprind luleaua. Cercat-am eu adesea ca să mă fac de treabă - Nimic nu mă-ndulcește, rugarea e degeabă. Ah! doar când văd nainte-mi un uger... de balercă Inima mea se-nmoaie, se face o ciupercă. (în taină) Eu am venit aicea pe rege să-l omor. (Așa-mi spune suflerul) Și-atunci al meu picior Se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unde au privit cum împodobesc copiii lor brazii, au cântat cu lacrimi în ochi... la ușa de rai, la fete de crai, luna-n-crug le-o stat, frumos o plecat. De unde le-aduceți, înapoi le duceți, de la Sfântul Soare, cu mare rugare... Afară, chiar acolo, lumea începea să se schimbe, oamenii începeau să poată să se bucure unii de alții, își dădeau mâna, începeau să se iubească, un pic și nu pentru multă vreme, dar începeau. În amfiteatru pogorâse tocmai duhul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]