75 matches
-
cum mai speri? Primăvara, cum te vindeci în lumină? Esența rășinilor lecuitoare Cum o picuri să-ți întremi Răni adânci ce dor din vremi? Codrule, să iubesc vreau, și să sper Că-s un arbor, ce sub trăsnet Încă tinde rugi spre cer Și ascult pios, cucernic, Crezul sevei, sfânt și dulce... Referință Bibliografică: Codrule, frate... Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul II, 17 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CODRULE, FRATE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343568_a_344897]
-
inflamabilității saltelelor din cadrul canapelelor tapițate - Partea 1: Sursa de aprindere: țigări care ard mocnit EN 597-2 Mobilier - Evaluarea inflamabilității saltelelor din cadrul canapelelor tapițate - Partea 2: Sursa de aprindere: similară flăcării unui chibrit Notă. În ceea ce privește inflamabiliiatea, rugim să consultați observația cu privire la „mobilierul tapițat" și standardele EN 1021 de mai sus EN 716-1 Mobilier - Pătuțuri pentru copii și pătuțuri pliante pentru uz casnic - Partea I: Cerințe privind siguranța EN 747-1 Mobilier - Paturi supraetajate și paturi suspendate
ANEXE din 9 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287680]
-
soare și miros îmbătător Și flori și tril de pasarele, Deasupra,azurul cerului,încântător, Un colț de răi,cu viorele. De s-ar putea din crâng să nu mai fugi Să stai cu fericirea, Sa simti,s-auzi,al inimilor rugi Și să rămâi doar tu și cu iubirea. Ce bine ar fi să se întâmple aievea, Să poți opri timpul pe loc Să nu mai simți deloc,durerea Ce-a pârjolit cu lacrima de foc. Te uiți la cărăruie în
DRUM PRIN VIATA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377518_a_378847]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TOACA Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se-aude glas de toacă pân’ la cer Și relele din lumea asta pier. Se-nalță glasuri din morminte... Sfâșietoare rugi de oseminte! Un clopot liniștea destramă Cu al lui vaier de aramă... Pe culmi se-nalță cruci semețe Sfidând albastrul cu a lor tristețe. Răsună toaca pe la mănăstiri Chemând la rugă ale noastre firi; În ceruri oștile se-adună Pe
TOACA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378385_a_379714]
-
ești,Să port pe umeri vinovatUn dor, pe care să-l nuntești.Închis ai stat în turn de frigCa-ntr-o strânsoare fără chei,Să nu te chem, să nu te strig,Nevindecată să mă iei.Să-mi limpezești zăpezi și noriși rugi ajunse nicăieri,Avar s-aprinzi stinse culori,Apoi la îngeri să mă ceri.Să n-am nici lacrimă sub fard,Dar nici cărări să pot pleca,În gând să-ți plâng, în trup să-ți ard,Doar tu să poți
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nr. 1759 din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXIV de David Sofianis reeditare 25.10.2015 (A.D.) Șah la masa Ta.cerule Șah pe portativele anxi.etății uitată de ploi printre amintirile cerului străfulgerate de Cai ino.rugi întraripate proiecții pe di.agonale geo.metrice anti sem.antice mutarea I. Drago.stea împărțită în pătrate albe și negre împreună legate când dăm nevoiți cu capul de semne de circul.ație sang.vină redimensionarea viziunii plenare binele și răul
POEM HIERATIC XXIV-ŞAH LA MASA TA.CERULE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381226_a_382555]
-
spre tata și mamă.Vouă, rânduri alese din miezul iubirii,Mă închin pentru zelul și farmecul meu,Nu e alta magie, decât cea a rostirii-Cu față smerita, îmi spun: "Iată sunt eu." Doamne, ai undeva pentru mine o taină-În rugi o găsesc și- o pipai prin somn,Te rog, Dumnezeul meu, lasă-mi o iarnă,Să tremur, că-s frunză în mugur din pom.Vocea Ta sfântă mă smulge din lanțuri,Printre celule pătrunde, ... V. CREDEAM, CĂ FRUMUSEȚEA E ÎN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
tot de Teodor Dume ), Gheorghe Grigurcu, "stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii"Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul. Sunt rugi înălțate înspre cer întru binecuvântarea fiecărei zile.Prin simplitatea cuvintelor ele rodesc și înmuguresc în suflet.Într-un cuvânt fluidizează și vitalizează existența "dintre cele două respirații": Viața și Moartea" (Viorel HORJ, scriitor) * "A vorbi despre scriitorul Teodor Dume și
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
cerul își culcă nori peste zare Și picuri de ploaie dansează zglobii, Toamna așterne prin crânguri covoare, Iar vântul doinește ușor printre vii. Tropot se-aude și scâncet de care Ce vin către case cu umbre târzii; Undeva se aprind rugi în altare... Când noaptea dansează sub stele făclii, Toamna așterne prin crânguri covoare... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate
RONDEL DE TOAMNĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374144_a_375473]
-
plecat departe: „Stă mama tristă la fereastră/ Scrutând mereu ulița noastră/ Și, ca de-atâtea ori, îi pare/ Că-și vede fiul pe cărare.// Mâna la ochi streașină-și face/ Se duce iar și se întoarce, Îngenunchează la icoană,/ Înalță rugi Fecioarei Mamă” („Grijă maternă”, p. 78). O poezie de factură tradiționalistă, deci, caligrafiată cu sensibilitate și autentice trăiri. Victor RUSU Referință Bibliografică: POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372549_a_373878]
-
Mama, privindu-și fiul cu dragoste, printre lacrimi, i-a răspuns: „Pentru că mi-am dorit atât de mult ca să te am... Și te-am iubit înainte ca să te naști. Te-am așteptat cu lacrimi de bucurie, iar în suflet înălțam rugi necontenite să fim ocrotiți ca să nu intervină complicații la nașterea ta. Mi-am făurit planuri și visam la ziua binecuvântată când te voi ține în brațe. Am surâs la primul tău gângurit. Am vărsat lacrimi de bucurie la gândul că
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
frângă speranța și să usuce viața pe rug! Un destin cu viața ca povară și moartea ca nedreptate! Nimănui, niciodată nu i-a făcut un rău, Tatiana Stepa, iar ei, răul i-a pătruns până la oase! Cântecele, parcă-i erau rugi, știa și simțea cum îi roade sâmburele vieții o gheară de moarte. Vedea îngerul morții negru, cătrănit, pornit pe ucidere neînduplecată, și de aceea, cântecele-i erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
iar ei, răul i-a pătruns până la oase! Cântecele, parcă-i erau rugi, știa și simțea cum îi roade sâmburele vieții o gheară de moarte. Vedea îngerul morții negru, cătrănit, pornit pe ucidere neînduplecată, și de aceea, cântecele-i erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie a timpului care nu a mai lăsat-o, n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
pe un nor, București, 1989; Rugi basarabene, București, 1994; Carré de ași (în colaborare cu Elis Râpeanu, Ioan Tecșa, Geo Călugăru), București, 1996; Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița, București, 1996; Tablete antistres și vorbe spuse la priveghi, București, 1998; Rugi, București, 1999. Repere bibliografice: Miron Blaga, „Cetățile de rouă”, F, 1986, 2; Costin Tuchilă, „Cetățile de rouă”, LCF, 1986, 24; Arcadie Donos, ADLTR, D-74; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 142. M.C.
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
o stelă”, stabilirea autorității „unor regi asupra altora” se făcea periodic (la cinci-șase ani), în felul următor : „După ce se dădea drumul unor tauri în țarcul sfânt al lui Poseidon [aflat în centrul zonei labirintice - n. A.O.], regii, rămânând singuri, înălțau rugi Zeului ca acesta să primească victima ce îi va fi pe plac ; după aceea, ei porneau la vânătoare fără arme de fier (áneu sideron), doar cu bețe și plase (xýlois kai bróchois). Apoi, acela dintre tauri care fusese prins era
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină a asfințitului Ăîn văzduhul trandafiriu începură să urce niște bocete atît de suave, niște rugi atît de învăluitoare, încît ai fi zis că, de departe, de pe insulele Manilei, din văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri rugi ** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei salut în lift
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cocoșii au cântat de ziuă. O zi derulată în patru minute, o zi întreagă. Cea mai acută percepție cosmoterestră pe care am trăit-o. Tata a deșurubat votca. Universul mirosea a aripi de pui prăjite la jar, a fân, a rugi de zmeură și a dragoste senină. A dragul tatei de mine și al meu de el. Într-o seară stăteam sub viță, la un vin alb, cu el și cu prietena mea de suflet, Eva. A turnat solemn în pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
The Kingdom of God: „... Your estranged faces/ That miss the many-splendoured thing” î„...Chipurile voastre-nstrăinate/ Ce pierd un lucru-n măreție ne’ntrecut”). . Citat dintr-un rubaiyat de Omar Khayyam îRubaiyatul LXXI): „O Mînă-ascunsă scrie și trece mai departe./ Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte/ Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvînt./ Nici lacrimile toate nu pot să șteargă-un rînd” îOmar Khayyam, Catrene, Editura Univers, București, 1979, p. 33, trad. George Popa). . Max Aitken Beaverbrook î1879-1964
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tom al lui Don Juan, pe care-1 cumpărase pentru prețioase ilustrații vechi. De data asta insă făcea apel la text și, cu ochelarii frumos așezați, pe când "doamnele" - cum zicea - lucrau în ordinea familială a biroului, Rim tu iîn surâs protector, rugind pe Sia să dea trei lumini, parcursese pe Don Juan fără să fi găsit însă informația dorită. își zicea că lucrarea nu e îndeajuns de bine dezvoltată și cam lipsită de preciziunile cuvenite. Avea negreșit și impresia că circumstanțele - oare-cît
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Spre o căință plină de cântec înalță-mi cugetul și nu mă mai lăsa vecin mie, ci întinde-ți deșerturile tale între inima și gândul meu. Au nu vezi tu vrăjmașul duh al soartei mele, ursită blestemelor și plînsului? Ce rugi găsi-voi pentru tine, Moșneag neputincios, și din ce istoviri ridica-voi un urlet spre nepăsarea ta? Dar cine-mi spune că sânt și eu bătrân, mai bătrân ca tine, că inima mi-e mai căruntă decât barba ta? De-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zei! (Cornwall îi scoate un ochi) REGAN: Vă rîde-o parte de-alta: și pe cellalt! CORNWALL: De răzbunarea vezi... SLUJITORUL 1: Milord, oprește! Eu te slujesc de cînd eram copil, Însă mai bună slujba n-am făcut Decît te-acum rugind: oprește! REGAN: Ce? Cîine! SUJITORUL 1: De-ai avea barbă pe obraji, te-aș scutură De ea-n disputa asta. Ce-ai de gînd? CORNWALL: Mișelule! (Trage sabia) SLUJITORUL 1: Ei, vino, dar, și ia ce-ți da mînia! Se
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
deal, către hotarul Hrișcanilor, aproape de "Stînca stearpă". După cum se vede și din alte poezii, poetul cu fata au fost pe acolo, de multe ori. Peste culmea Haraminilor, către răsărit, se află Pîrîul Murelor, pe lîngă care și astăzi se află rugi de mure. Acest pîrîu se oprește pe parcurs în Iazul Meicii, apoi trece prin Balta izvoarelor și, trecînd și prin satul Cătămăreștî iese la șes, ca să se întîlnească cu Pîrîul Luncii, cîntat de poet. Pe la Iazul Meicii căruia poetul, în loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie a lui Valeriu Stancu. Cele mai frecvente reflecții din textele sale poetice reiau cu insistență problematica menirii creatorului și a operei sale într-un timp în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, "Înveninînd pre însuși isvorul de viețe. "Nimica înnainte-ți e omul ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]