1,319 matches
-
Reflectii > STRĂDUINȚĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului STRĂDUINȚĂ! Mă străduiesc din hieroglife, Să te descifrez precum Champollion, Prin aceste scrieri apocrife, Să redevin pe drumul vieții om. Îmi ung angrenaje ruginite, Cu acele cuvinte de iubire, Pe care le aranjez, revizuite, Într-un scrin, pentru nemurire. Nu mai sunt acel tânăr izvor, Am devenit un râu de ani, Cuprins de viață și de dor, Dorință comună, de profani. Referință Bibliografică: Străduință
STRĂDUINŢĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Str_duin_.html [Corola-blog/BlogPost/360771_a_362100]
-
-n fulgere vezi moarte Asfințitul îi plin de-ntuneric e mut și posac Stelele-s altundeva.....pe cer-îs lujere de flori... Privește și imaginea mea de bătrână-n parc Curcubeul n-are culori-n noaptea cu lumânări Stâlpii de fier ruginiți au frunze verzi de smarald Covorul pământului are ochi diformi semănați.... Cuvintele au capete de balauri ce urlă Ascunzișul lugubru are colț de fildeș în gură Tăcerea are ochi de ciclop și-i plină de ură Răsăritu-i negru și-apare
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1493792218.html [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
lume căutând noroc Când candela ce-mi arde sfânt E doar aici, pe-acest pământ ÎN MARGINE DE BĂRĂGAN Pe cer bat stelele mâțanii, Și câmpul negru-i adormit, Somnul se zbate între gene, Luna-i un cui, de nouri ruginit. Cuprinsa-i noaptea de mistere, Iar frunzele speriat foșnesc. De undeva, dintre vâlcele, Răsună spart, glas cocoșesc. Pălit de ziua ce-o să vină, În negrul lui că de catran, Cerul spre roșu se înclină, În marginea de Bărăgan. Ziua se-
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_neacsu_1400786260.html [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
irosit n-a istovit din ruga mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci hotarul neînfrânt am să ți-l cânt dar să te oprești cărări- poteci de treci la Mănăstirea din Castel odihna mea un ruginit rastel Referință Bibliografică: CANȚONETE CU STICLETE 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1473308268.html [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]
-
faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberații mirate ale drumețului grăbit de nevoile prezentului. La porțile impozante ale cetății de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenușiul prezentului și zâmbetul viitor al renașterii sale. Poate numai așa peste fardul ruginit și colbul așezat pe iluziile noastre înfășurate în dorința de mai bine vor sosi vulturii din înălțimile la care aspirăm. Acum îți împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moștenirii, ți se dezvăluie trofeele câștigate prin spirit și adversitate. De pe dealurile
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_oras_transilvan.html [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
cu care încâlcesc noaptea când scriu". Gheorghe Izbășescu este contaminat de simboluri, e saturat de concret și se încălzește la o rază elegiacă: "Limba de țelină, limba de antracit, unsă cu glicerină/ plângea morții noștri pe-un sfert de tun ruginit/ așa cum istoria nu i-a abandonat inteligența la picioare". Aflat între reflexivitate și vizionarism, între imaginar și concret, Gheorghe Izbășescu creează o lume numai a lui pe un spațiu liric al vieții cu plus afectiv, cu sens mai mult implicativ
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantuire.html [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
cei mai inalți. Cu rucsacuri în spate, se înghesuiseră pe scara trenului arhiplin, care urma să-i ducă la Constanța. Bucureștiul rămase curând în urmă cu casele lui dărăpănate de la periferie, cu gardurile din sârmă ghimpată și bucăți de tablă ruginită și mirosuri dintre cele mai grele. -Încercați să avansați pe culoar, doar nu ramânem pe scară, scâncește Mona, chinuindu-se să-și facă loc. -Treci pe deasupra, tovărășico, dacă te simți în stare spune un bărbat morocănos, care încerca zadarnic să
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Vacanta_la_mare.html [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
amiază pe câmp - în depărtare un cal păscându-și umbra Locul II - Corina Ion fusta țigăncii - dintr-o dată grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină - salcâmii își leagănă puii din cuiburi Mențiune - Henriette Berge Fântâna seacă - găleata ruginită plină cu flori Etapa 69 - 16 III 2009 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu Sunt duși cocorii - numai la vecina mea a venit barza Locul II- Mahmoud Djamal luna printre nori - pe chipul fetei voalul fluturat de vânt Locul III - Livia Ciupav
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_0_1_2_3_4_5.html [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
așterne prin parcuri, Când suflet ascultă de-ale inimii sfaturi. Doru-mi adăpostesc sub ramuri despletite, Să-l legăn cu visul din vremuri însorite. Iubirii pun zăvor în amintiri cernite, Cu ochii toamnei să scriu aduceri-aminte. Cu Regina Toamnă înfrățesc gând ruginit, Pe-a ei revenire să se facă auzit. Prin noapte nesfârșită străbat cu toamna-n gând, Să-i duc în neuitare, dorul pe tărâm sfânt. Sub pleoapa nostalgiei îmi închid iubirea, Aproape de suflet să-mi fie amintirea, Când Regina Toamnă
REGINA TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1445328009.html [Corola-blog/BlogPost/368317_a_369646]
-
Poezie > Oglindire > TRECEREA Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Încurcată, m-aștern pe plaiul timpului, cu așteptarea făcută ghem, în balansul unei pendule cu bătăi eronate de suflarea muribundă a sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Trecerea_daniela_tiger_1387154681.html [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
nu sunt lângă tine, să te strâng cu drag în brațe? de ce plâng, dacă te știu, întins pe o salteluță aruncată într-un colț, într-o cameră micuță de ce dragostea-i nedreaptă, cu lanțuri ne-a îngrădit sunt grele și ruginite, trupurile ne-au rănit? de ce susur printre lacrimi, doar cuvinte de iubire când știu că tu ești departe, nu poți să fii lângă mine de ce strig numele tău, când somnul îmi e adânc o fi că-n fiece noapte adorm
DE CE? de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/doina_cotescu_1460970602.html [Corola-blog/BlogPost/381261_a_382590]
-
pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun negociabil, o marfă așezată ostentativ în galantarele ruginite ale regretelor copleșitoare, el aruncă haotic zarurile propriului destin. Jalea națiunii israelite amuțise odată cu moartea poate a ultimului trubadur al fascismului, cel puțin în această clipă americană solemnă, pe un pat de spital șlefuit de bunăstare, departe de istorie, departe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ani apuși în spatele surâsului tău clipe de iubire revărsate în scurse valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464548706.html [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > O EPOPEE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O epopee Trec eroii țării la plimbare, Cu articulații ruginite. E o epopee fiecare, Un poem cu pagini inedite. Trec așa, cu pasul mic și rar, N-au nimic de marțialitate, Iar pe seară, mai puțini apar, Din motive neelucidate. Trec din zi în zi tot mai puțini, Tot senini
O EPOPEE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/O_epopee.html [Corola-blog/BlogPost/356431_a_357760]
-
și să zboare departe, reconstituindu-mă în văzduh pentru ochii tăi în serile cu ploaie. Timp Cu fruntea în noroi se cern secundele dincolo de imposibilul din noi. Ca pe-o zăpadă iubită caut o ușă veche din lemn cu clanța ruginită. Bunico, mai ții minte când aburii laptelui fiert luau forma trupului meu rătăcit în cuvinte? Mi-am uitat chipul în oglindă, departe, și visele aleargă nebune să prindă cioburile sparte. Se cațără pe zid amintirile, inevitabil, secundele. Matematică în timp
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
se vărsau în Dunăre. Iar Dunărea șerpuia departe, spre răsărit, iar insulașerpilor era de fapt un deal.Au trecut desigur secole, dar pe deoparte cercetătorii și istoricii; pe dealta au fost descoperite între scoarțele mâncate de țânțari, ici colo, niștefoi ruginite a unor cărți care păstrează povestiri, versuri care trezesc pelângă interes geo-istoric și folcloric. Povestirile celor care au trăit cândvaprin această regiune a Dunării, cu canalele Deltei precum erau odinioarăau întreținut pulsul vieții molcome a pământenilor. Moștenirea primită din generații
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1496937593.html [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_marsul_suicidar_al_pro_ion_iancu_vale_1343037142.html [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Comemorari > UN CUIB DE NOBILI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un cuib de nobili Un cuib de nobili - o relicvă rară Din timpuri revolute, prăfuite, Și armele, și stema ruginite; Doar un castel, cât un crâmpei de țară. Pierdute-n timp, tăcerile totale În urma lor se-nstăpânește vidul: Nici maiestatea, nici solemn-rigidul, Nici zâmbete la caldele urale. Hamletizează umbrele defuncte În binecunoscute monologuri, Învinse de uitate decaloguri - Poruncile cuprinse-n
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_cuib_de_nobili.html [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
a dat viață logosului demiurgic creând dorința care a fost întâia sămânță a gândului născută din instinct acolo unde nu există primăvară nu există înflorire și iubire vântul trandafiriu așază ouă de mahon printre tufele înverzite din păduri prin frunza ruginită ghinda dă semne de viață aerul e dulce ca mierea și prin el se strecoară zmeuriu umbrele serii după o amiază sfântă și caldă plină de licurici la masă stă nichita stănescu cu literele lui de vis vocale și consoane
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396350406.html [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în „Valsul de Adio” a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei! În astfel de clipe, din
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/In_anotimpul_cautarii_si_al_melancol_elena_lavinia_niculicea_1353494308.html [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
DORURI FAC NIMB În ochii tăi mi-am găsit aripile Atârnate de o Troiță uitată Respiră nervos silaba gânavă Cerșind clipele de-altă dată. Adun pașii în palmă cu gândul la tine Genunchii, plămădiți din metanii, Calcă lutul din mine Ruginită, uitarea potrivește pumnalul flamând Mă aștern ca o toamnă Din doruri fac nimb. DACĂ-AI UITAT Dacă-ai uitat să mă iubești Lasă deschisă măcar ușa Să vânturăm pe-ascuns cenușa Iubirii care a plecat... Nu cântări doruri apuse, Nici
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/otilia_braduteanu_1421985364.html [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
ușă. - Sper că ai ințeles, până la ora 16 te aștept... O hală de dimensiuni mari, 32 metri lațime si 100 metri lungime, arată ca și părăsită, pentru că doar ici-colo câte un om încearcă să învărtă câte un utilaj, dacă nu ruginit atunci fără culoare și dacă reușește să-l învârtă se vede că este ceva forțat pentru că scoate mult zgomot si mult fum. Geamurile laterale dacă nu lipsesc cu desăvârșire atunci este pe ici-colo câte un material înlocuitor care să țină
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1466737832.html [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
SPINI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SPINI era frig și era iarnă ningea acut în noi, pe lângă noi era atât de frig în camera goală afară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1488029969.html [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
cu hainele rupte și, de cele mai multe ori, desculți. Alungă câinii vagabonzi și flămânzi care își fac veacul tot la groapa de gunoi după mâncare și încep să sape la întâmplare, poate dau de vreo bucată de șină, de vreun fier ruginit sau de o cratiță veche, aruncate de gospodari. - Și cum vă plătește măi copii, fierul vechi? - Ar fi cum ar fi, nene, dar are cântar cu magnet și ne mai fură și el din greutate. Și e singurul loc unde
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_30_ion_untaru_1349147494.html [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
coada-i botezată-n culoare, mințind cu languroșii ochi precum tăunul care înțeapă ucigând pentru a avea de mâncare. Femeia stă acum în poziție acvatică, din ea ies în spirală miasme sub formă de pești ordonați ca cifrele în matematică, ruginiți precum târziile vești. E ispititoare în a sa așteptare cu inima înconjurată de spini, deschizând ochii înlăcrimați de sudoare iși reproșează multiplele vini. Ne urmărește soarele pătrat, negru de strălucire, în timp ce peștii curcubeici către el migrează într-o uriașă spirală
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1474450454.html [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]