1,294 matches
-
acoperiș. Cu o presimțire neagră crescându-i în piept, Melmont începu să urce poteca de munte. Ajunse în cele din urmă la casa care-i aparținuse bunicii sale. Era o construcție pipernicită din lemn, cu o mazuzah 1 mică și ruginită atârnând încă la intrare. Nu-și pierduse acoperișul, în schimb nu mai avea nici uși, nici ferestre. În preajmă, nici țipenie de om. Lui Melmont i se întoarse stomacul pe dos când văzu vechea sobă din bucătărie făcută țăndări. Abia
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
Piramida leilor Ștefan Cazimir nu și-a depănat niciodată amintirile din Iașul natal, pe care l-a părăsit la patru ani și jumătate. Erau, probabil, prea sărace sau prea șterse: imagini ale unor biserici mohorîte și vechi, zvonul de fiare ruginite al tramvaielor, forfota străzii Lăpușneanu... Dacă totuși ar fi evocat unele lucruri memorabile, acestea ar fi fost, cu siguranță, statuile. Se născuse, s-ar putea spune, cu o statuie sub ochi. Locuința de pe Săulescu 2 (un vechi imobil adăpostind numeroase
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
-l dăruise. Eu n-am cutezat să-l arunc și capul acela grotesc a zăcut ani de zile în dulapul de rufe. Cu ocazia unei invitații la niște universitari cosmopoliți, l-am scos, am smuls dintr-o scândură niște cuie ruginite, le-am bătut în capul de lemn și l-am prezentat drept bustul unui șaman din Mali. Profitând de puternicul interes, de emoția generală am dat să fug. Când să ies din casă, am observat că doi inși din grupul
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
încât să dea sugestia nu de participare la o emisiune de televiziune, ci la o operație de „filaj” a Securității: imaginea lor a fost captată de sus, de jos, din lateral, din spate, ba chiar și printre treptele de tablă ruginită ale instituției. Odată pătrunși în arhive, lumina tulbure, insuficientă, spațiul strâmt dintre rafturi induceau un sentiment de claustrofobie ce se accentua pe măsură ce discuția atingea chestiuni din ce în ce mai fierbinți. Sigur, intrarea într-o arhivă, și încă una militarizată, nu trebuie să arate
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
mai rămân În viața unde există moarte. 934. Poți opri lumea din mersul ei nebun? 935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor este moartea? 936. Fără tine până și primăvara sufletului devine toamnă iar mugurii viselor, frunze ruginite ce cad peste veșmântul unei amintiri din ce În ce mai dureroase. 937. Nu există comediant mai mare decât lumea În care trăim. 938. Tinerețea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului iar bătrânețea copilăria lui. 939. Iubirea este Lumina Divină a morții
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ermetic închise, nebombate, neturtite, fără fisuri sau neetanșeetăți și neruginite. Cutiile nu trebuie să aibă fisuri suplimentare, iar în interior să nu prezinte aglomerări de aliaj pentru lipit sau suprafețe necositorite. În interior cutiile nu trebuie să fie înnegrite sau ruginite.Se admite prezenta petelor albastre violacee de sulfura de staniu. Caracteristici organoleptice tabelul 12.1 Proprietăți organoleptice Condiții de admisibilitate Aspectul conținutului : la rece(10°C) la cald(40°C) Masă compactă formată din bucăți de carne în suc gelificat
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
tale ticsit de gînduri care n-au nevoie de sînge marginea ființei tale plină de-un sînge care n-are nevoie de gînduri. Suprarealism Dulce ca alvița mintea ta albastră barometru al steiului surîzător ca o tabacheră creierul-telefon o briză ruginită sentimente pieptănate ca apa în sus în jos în jos în sus analfabete ca un cinematograf. Moartea Moartea e o carte necitită cum umbra înaintează pe-aleile sale inspectînd peluzele zdrențuite de flori e cu neputință ideea unei dezertări cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
Ei, da, s-a spovedit și-a murit cu convingerea că el o omorâse pe Birgitta... Fotografia Faleza era mărginită de o balustradă vopsită, pe vremuri, în alb. Vopseaua se scorojise, pete mari, negre, cenușii, roșcate dezveleau barele de fier ruginit. Dar pe fotografie petele nu se vedeau. Ea stătea cu spatele la balustradă, cu coatele sprijinite pe bara superioară și zâmbea. Era seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
Vânătă-i ziua pe dinafară - pe dinlăuntru e albă ca laptele meu. T: Vinovată e clipa - cuta timpului rea. Eu am ars podul dintre cuvinte mi-am lins tălpile sfâșiate pe drumuri otrăvite și m-am întors în hamul meu ruginit târându-mi carnea prin toate stricăciunile vieții. M: Ochiul mi-a fiert privind prin ovule. Tu ești și plutești neliniștitule fiu? Am haine mici să te îmbrace dar n-am oasele tale nici umerii tăi. Am lapte pe care îl
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
începea să plouă cu stropi mărunți. În câteva secunde nu mai reușeam să văd nimic prin ochelarii mei, și așa murdari. Am intrat grăbit în gară ca să-mi pot fuma liniștit țigara și să-mi iau o cafea de la tonomatul ruginit. M-am uitat la ceas. 10.30. Ar trebui să plec, deja e târziu și la ora asta autobuze nu mai găsesc. Pe măsură ce mă îndepărtam de gară, ploaia devenea tot mai furioasă. Ținând cont că eram îmbrăcat în țoalele mele
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
plicticoasă cînd profesorul călinescu era cărăbușul care traversa aleea din fața pavilionului cinci psihiatrie și pe sub arini curge cibinul cu șobolanii umflați și crizanteme mortuare cu vacile domnului roșii de sudoare cum își toarnă femeia asta veche în forma de cozonac ruginită aluatul cum zornăie pintenii cum șușotesc între ei tigrul și eufratul și vreau să scap de sindrofiile astea stupide cînd intrăm și ieșim de la duș dar ei nici nu vorbesc cu mine străbunicul lui vlad ținuse bodegă lîngă atheneu alt
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite.” Ioan Alexandru oferă o viziune sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât de istovit încât îți vine să plângi
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite”), mereu reînnoit. Un poem exemplar expresionist (nici el reținut în Imne-le din 1973) este Mâini, unde imaginea unor oameni dintr-o casă ,,presată de furtuni” este deformată expresiv până a-i transforma în niște simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
mult un clovn trist, interogația e coborâtă în registrul banalului și derizoriului: “sunt un cimpanzeu părăsit / n-am vești de la tine / nu-l găsesc pe elohim / nu știu unde l-am pus / în cutia cu scule n-a rămas / decât un cui ruginit”. Orice altă atitudine suspectată de patetism și sentimentalitate emfatică este, de altfel, amendată, de la reperul biblic al marii suferințe (“stau lângă zidul plângerii / îmi număr degetele / două le-a luat apa”), la sugestia de profunzime “nocturnă” a eului (“sam ai
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove parfumate, să bea vin alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n cafenele, să joace zaruri, să asculte sporovăieli, să privească ruginitele corăbii aducînd de pe mare atîtea și-atîtea mironoseli. Îi mai place să se ungă cu ulei de măsline, că pielea să-i lucească diavolește, mustață și-o vopsește cu kohl egiptean, ca gură să-i foarfece nelumește, îi place să momească
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
generic. Ci doar pentru motivul acela animal care duce în rîul de lacrimi. În basmele populare românești lacrimile tinerelor fete se prefac în flori. Dar ce se întîmplă cu lacrimile bătrînilor poeți? Ele se prefac în ținte ascuțite, în stîlpi ruginiți, în cîrlige de pescuit, sulițe, sîrme ghimpate: Lacrimile lor sînt amare! Nu lăsați poeții să plîngă!
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
mult, nu m-am îmbogățit; rude în America nu am, nici măcar în altă străinătate; n-am omorât; am furat nesemnificativ, doar așa ca să-mi demonstrez că nu sunt tâmpit de tot; părinții mi-au lăsat moștenire un fier de plug ruginit și o fâșie de pământ lată de-un metru și lungă de peste un kilometru motiv pentru care am fost propus pentru Cartea recordurilor pe anul în curs; nu mă interesează, fiindcă știu că bucuria ar fi a altora, care ar
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
căutat mormântul fără să i-l găsească, deși i se spusese pe unde se afla. M-am trezit într-o dimineață cu certitudinea că îi vom găsi mormântul și, într-adevăr, l-am găsit: un mormânt împrejmuit cu lanțuri grele, ruginite. Dinu a aprins o lumânare, iar Monica a așezat sub cruce două buchețele de flori solzoase și uscate - era iarnă - și era acolo toată iubirea noastră care se ducea caldă și vie, la el, adânc în pământ. Ion Pillat observase
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
scârțâie rău un genunchi. Aveam o sensibilitate mai veche la el și l-am menajat tot timpul cât am putut, însă mai nou a început să scârțâie non-stop (se aude inclusiv când merg, zici că sunt un roboțel un pic ruginit), și chiar să mă și doară, uneori. Nu s-a umflat sau alte d-astea, însă faptul că ar putea să cedeze și să mă pună, pentru o vreme, în situația de a nu mai putea face sport, mă terifiază
Viaţa e o lungă listă de probleme de rezolvat? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21288_a_22613]
-
Dragoș Bucurenci Pentru că preferă să se rătăcească mai mult prin pădure decât prin fumul înăbușitor al orașului industrial, Scufița Ruginită are nevoie de ajutor ca să revină la povestea inițială și să se bucure, alături de copii și de părinți, de culorile vii ale naturii. Dacă și ție îți plac poveștile firești, cu final fericit, ia exemplu de la Sister mai mare într-
De ce ai ochii aşa de mari, soro? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82482_a_83807]
-
își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
spus: Sunt un înger strâmtorat dă-mi o mie de lei până la viața viitoare. Mi-a răspuns: N-am, nici eu nu am, dar îți voi dărui o luminare. Poem Aș putea să te învăț orice, poate chiar o toamnă ruginită ori sărutul pe ochii abia născutului. Aș putea să te învăț cum să te porți în pustiul frigului ori în vara rătăcită între palmele visătorului. Poate aș putea să te învăț valurile mării... Aș putea, desigur, să te învăț cum
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
învăț, dacă nu le-aș fi uitat pe toate. Un lucru însă n-am uitat: Nostalgia pentru ziua de mâine care ar putea să-ți aducă dragostea. Un copil în parc, au căzut zeci de mii de ochi de frunze ruginite. - Vieții îi dă imbold putreziciunea viitoare. - Mai departe, un copil rostogolește melancolia. Un descântec anonim, care se vrea miraculos, mi se pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie. Apocalipsa nebunilor în fiecare casă e un nebun
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]