826 matches
-
frunze verzi și reci. Colind din nou prin codrul de stejar Și-ncerc să regăsesc știutele poteci, Dar vântul toamnei, a umblat hoinar Și mii de frunze-a răvășit cu degetele-i reci. Zadarnic caut vechile cărări, Acoperite-acum, de frunze ruginii, Salcâmul, sub care ne regăseam de sărbători, Poienile cu flori, acum uscate și pustii. Cocorii au plecat demult, Iar toamna este pe sfârșite, Ecoul vocii tale, necontenit ascult Și-un vânt de iarnă, sufletu-mi cuprinde. Referință Bibliografică: Sfârșit de
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384268_a_385597]
-
trăiesc în soare, Din ochii plânși, cu stringuri mari de cer Particule de cuante-nfloritoare! ...Scriu poezie peste toamna grea Și dor mi-ar fi de nu mi-ai sta pe buze, De nu ai plânge peste slova mea Cu ruginiu și pete mari de frunze; Cât mi-ar fi gol de nu Te-aș regăsi Între copaci, pe marginile firii, Să mă trimiți - eu, verbul blând 'a fi' - Prin lumi, geometriilor Iubirii! Referință Bibliografică: Prin lumi... Shanti Nilaya : Confluențe Literare
PRIN LUMI... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384293_a_385622]
-
Opinii A trecut vara, vara a trecut, răsună un refren de pe un disc pe care-l am de când lumea și pe care-mi place să-l descopăr din când în când. Ruginiul apăsător al frunzei se întrevede ca prin vis și tot mai departe e tumultul zilelor lungi și languroase, în care fără de vină ne-am răsfățat cu brațele goale pe sub cerul azur și soarele lui dogoritor. Câte planuri, câte idei, câte
A trecut vara [Corola-blog/BlogPost/96914_a_98206]
-
se frâng...... XXVI. DIALOG CU TIMPUL, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016. Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors...Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. Un alt miracol al toamnei Coboară amețitor, în zări, Fiind leagăn lent al frunzei, Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu, Pășind agale, oameni, păsări Își întâlnesc al lor pustiu, Și-n ochi par a li se cuibări... Tristeți, ori dulci melancolii Se revarsă-n sublime magii, Lăsând mister și emoții, Peste liniști ori clipe hazlii... La porți stă carul cu
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
amare, îndulcite De seninul ce le-nsoțesc În inimi, traversând grăbite... Ca o blandă mângâiere, ... Citește mai mult Un alt miracol al toamneiCoboară amețitor, în zări,Fiind leagăn lent al frunzei,Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu,Pășind agale, oameni, păsăriîși întâlnesc al lor pustiu,Și-n ochi par a li se cuibări...Tristeți, ori dulci melancoliiSe revarsă-n sublime magii,Lăsând mister și emoții,Peste liniști ori clipe hazlii...La porți stă carul cu roadeCulese-n
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PRIN TOAMNA VIEȚUIRII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În Toamnă ruginie, cu ploi și cu răcoare se-așterne nostalgie de iubiri trecătoare. Ca trubadur prin viață, cu ani și anotimpuri, omul poartă speranță, s-o ducă-n alte chipuri. Iubirea-i doar o clipă din vis de fericire ce-n om
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
este o altă piesă într-un act, din cuprinsul acestei cărți. Personajele sunt: M, N, Fata, iar decorul, o grădină cu meri în spatele căreia se află un nuc uriaș și un tei. E toamnă și N. privește nostalgic, căderea frunzelor ruginii. N. ascultă și simte durerea toamnei că în curând își va pierde frumusețea și culorile frunzelor. M. adună frunzele uscate și filozofează: “De prea multă toamnă, oamenii uită primăvara. E atâta durere în jur și toți uită zâmbetul mugurilor, până
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
ca și oamenii ruginesc, așa cum spune N. “M: Au îmbărânit și simt rugina în toată ființa lor, pentru că au uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să mediteze privind
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
uitat în oglindă? Probabil oglinda a fost fermecată și ea nu a înțeles misterul. De ce pleacă omul din toamnă? De ce nu luptă să-și păstreze și ultima picătură de energie. De ce lasă apusul să-i închidă ochii? Ia câteva frunze ruginii care au căzut pe bancă. Se uită la ele.) Au început să cadă. Nu mai e mult. Mi-e teamă că frumusețea va adormi curând și răceala ultimei clipe va îmbrăca în gri orizontul unei vieți. (Ascunde frunzele în haină
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
întorceam firele precum notele muzicale pe portativ... Făceam pulovere groase de lână , știam o mulțime de modele, le visam și noaptea... Îmi plăcea să lucrez culori deschise, cum ar fi mierea de flori de câmp, sau culoarea frunzelor îngălbenite - nisip, ruginii ca fragile sau auriul gutuilor toamna ; și tot eu vopseam lâna cu tot felul de ierburi pe care la adunam vara de pe câmp, le uscam și când nuanțam lâna le infuzam în concentrații știute doar de mine... Unui pulovăraș îmi
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze plânse pe obrazul nopții, rugina toamnei alunecă pe pleoape, o lacrimă veghează stâlpul porții, scursă din ochiul ce nu o mai încape. În ruginie dâră - strop de miere, gând desfrunzit de atâta așteptare, gol de tăceri în frigul ce nu piere, azi, frunză în vânt lăsată în uitare. În bruma tâmplei, azi nu mai este ieri, trecută-i viața și nu se mai întoarce
IERTARE TARDIVĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378222_a_379551]
-
ud pierzându-și vag parfumul de altădată. Chiar și lumea este încruntată Când pe străzi răsună molcomi pași Sigur fosta și minunata vară nu-i uitată Oricâte păcate ar ispăși cei ce în toamnă sunt rămași. Copacii plâng cu lacrimi ruginii De frunze moarte ce cad în unduiri Schimbând natura în mizere nebunii Ce din această vară dețin doar amintiri. Munții se albesc în vârf ușor Zăpadă fină de toamnă timpurie Iar frigul se scoboară binișor Zădărnicind orice sentiment de bucurie
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
care s-a muncit mai bine de patru decenii și care au apărut postum: „Viața cotidiană în imperiul roșuˮ și „Eminescu - Maiorescu. Imperceptibila Junimeˮ, ambele semnate de scriitorul Florin Paraschiv. A urmat lansarea Antologiei Napoca Nova Nr. 8, „Pe șevalete, ruginiul toamneiˮ, coordonate de Voichița Pălăcean-Vereș, care le-a mulțumit tuturor colaboratorilor și cititorilor. Cu o mențiune specială au fost răsplătiți artistul plastic Lazăr Morcan, care asigură grafica volumului, pictorul ing. Peter Vereș, realizatorul tablourilor folosite la coperte, și ing. Valeri
LA CENACLUL LITERAR ARTUR SILVESTRU, A CONSEMNAT VOICHIȚA PĂLĂCEAN VEREȘ[ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378210_a_379539]
-
ține dragostea, adică până Regina va-nceta să îl dezmierde. El, suveranul mândru al luminii, Stăpân la pol pe ghețuri și zăpadă, Tot el deschide, primăvara, crinii Și din caiși ninsoarea ce-o să cadă. El se opune zi de zi ruginii, Doar strălucire vrea în jur să vadă. REGELE NEGRU El vine din tenebre de genune, Este coșmarul negru-al tuturora, Când diavolul de smoală-ncepe hora, Stelele pier și soarele apune. Necazul scos din ladă de Pandora, Cu plâns de
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
timpul care nici când nu moare și trece adunând anii în pripă chiar dacă sufletul în zadar țipă... Șaizeci de anotimpuri am adunat, povești cu primăvar-am depănat vara m-a-mbrăcat cu căldură ș- am uitat a timpului măsură, a venit apoi toamna ruginie și, am intrat într-o tristă agonie... Iar iarna cu fereia de stele risipite pe a părului inele , îmbracă în culori imaculate zilele urâte, nopțile uitate... toate-s iluzii ascunse de vreme rătăcite printre rânduri de poeme... Referință Bibliografică: Încă
ÎNCĂ UN AN... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378275_a_379604]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POLEN Aleargă toamna frunzele-n pădure, Le răvășește-ntruna pe poteci, Prin vălmășagul lor te văd cum treci, Dar nu știu care gând o să te fure. Spre ruginiu și galben să-ți apleci Privirea, ce de ele să se-ndure. Vor verdele din ochii tăi să-l fure, Dar n-o pot face, dacă pleci și treci. În depărtări îți risipești polenul, Pe care vântu-l duce către floare
POLEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382236_a_383565]
-
în pantă, și chipul tău îmi nălucea abia prin trecerea de păsări, delirantă, continuată printre noi: perdea prin care văzul meu te bănuia. Am eliminat din versiunea inițială niște "schele" realist-socialiste, înlocuindu-le cu "temple" ; în versul următor, am scos "ruginii", ameliorând vag asonanța prin "străvezii" / miazăzi. Nu țin să comentez mai mult o poezie de care nu mă rușinez (prea tare) nici azi. În schimb, următoarea, ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu hornblendă. Între 163 și 180 m altitudine se întâlnesc argile nisipoase și nisipuri argiloase de culoare gri și gălbui. În acest complex, la 175 m altitudine se găsește un strat de 0,25 m grosime de nisipuri argiloase, galbene ruginii, cu mactre mici foarte rău conservate și cu fragmente de unionide. Meoțianul apare, fără a avea însă continuitate, de la izvoarele Lohanului până la confluența cu Crasna. Pe versanții dealurilor din porțiunea inferioară a văii Lohan poate fi urmărit orizontul cineritic de
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
altitudinea de 220 m, unde aflorează un complex de 25 - 30 m grosime, având la bază 5 - 6 m de nisipuri puternic presate, în care se găsesc concrețiuni de gresii vinete foarte dure, cu suprafețe alternante de culoare negricioasă sau ruginie. Aceste nisipuri au pe unele porțiuni o structură oblică. Pe piciorul de deal de la nord - est de Târzii, la 227 m altitudine se întâlnesc nisipuri cu o structură încrucișată, în alternanță cu gresii albicioase ce se desfac în plăci, iar
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]